Virjina Kichik Muassisasi împotriva Azerbaidjanului

Publicat la 19 mai 2025 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 36354/15 VIRJINA KICHIK MUASSISASI împotriva Azerbaidjanului depusă la 9 iulie 2015 a comunicat la 29 aprilie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la refuzul Consiliului Național de Televiziune și Radio (CNRC) de a acorda societății reclamante o licență de radiodifuziune prin cablu. Între 2009 și 2014, societatea reclamantă a trimis mai multe cereri individuale la NTRC în afara procedurii de licitație, cerând o licență de radiodifuziune prin cablu. Conform Legii privind televiziune și radiodifuziune din 2002, a fost necesară o licență pentru radiodifuziune prin cablu, care trebuia să fie reglementată de o lege specială. Cu toate acestea, nu a fost adoptată niciodata o astfel de lege care reglementează televiziune prin cablu.

În urma refuzurilor, S.N., directorul societății reclamante, a depus o cerere împotriva NTRC la Curtea Administrativă-Economică Baku nr. 1, solicitând instanței să ordone ca NTRC să acorde o licență de radiodifuziune prin cablu societății reclamante. La 1 iulie 2014, instanța a respins reclamația și a observat că nu au existat cereri de oferte pentru o licență de radiodifuziune prin cablu, că societatea reclamantă nu a participat la o astfel de licență și nu a fost declarată câștigătoare și că, prin urmare, nu a îndeplinit cerințele legislației relevante pentru obținerea licenței. În recursul său, societatea reclamantă a subliniat faptul că NTRC a acordat recent o licență unei alte societăți și a prelungit validitatea altor licențe fără procedura de ofertă.

Acest argument nu a fost abordat în mod expres de către instanțe. Prin decizia finală din 18 februarie 2015, Curtea Supremă a susținut hotărârile instanțelor inferiore. Între timp, la date diferite între 2009 și 2014 societatea reclamantă și S.N. au fost avertizate și amendate pentru instalarea și funcționarea echipamentelor de comunicații neregistrate și pentru antreprenorialul ilegal în temeiul articolelor 169 și 199 din vechiul Cod privind infracțiunile administrative din 11 Iulie 2000, respectiv. S.N. a fost condamnat pentru antreprenoriatul ilegal (difuzarea fără a avea licența relevantă) în temeiul articolului 192 din Codul Penal. În baza articolelor 6 și 10 din Convenție, societatea reclamantă se plâng că dreptul la o decizie motivată și dreptul la libertatea de exprimare au fost încălcați.

Societatea reclamantă a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost respectat dreptul societății reclamante la o decizie motivată? A existat o interferență cu libertatea de exprimare a societății reclamante, în special dreptul său de a transmite informații și idei, în sensul articolului 10 § 1 din Convenție? Presupunerea de interferență în acest caz s-a înscris în marja de apreciere a statului în domeniul licenței media, la care se face trimitere în mod expres la art. 10 § 1? Dacă este cazul, a fost că interferența prevăzută de lege și necesară în termeni de art. 10 § 2? S-a anunțat vreun apel la oferte pentru o licență de radiodifuziune prin cablu în timpul perioadei reclamate?

S-au acordat vreun caz de licențe fără proceduri de licitație pe parcursul perioadei respective?

Published on 19 May 2025

THIRD SECTION

Application no. 36354/15

VIRJINA KICHIK MUASSISASI

against Azerbaijan lodged on 9 July 2015 communicated on 29 April 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the refusal by the National Television and Radio Council (the NTRC) to grant the applicant company a licence for cable television broadcasting. Between 2009 and 2014 the applicant company sent several individual requests to the NTRC outside of the tender procedure, asking for a licence for cable broadcasting. According to the Law on Television and Radio Broadcasting of 2002, a licence was required for cable television broadcasting, which was to be regulated by a special law to be adopted. However, no such law regulating the cable television has ever been adopted. The NTRC refused all of its requests stating that the requests would be considered when the relevant law on cable broadcasting was adopted.

Following the refusals, S.N., the director of the applicant company, lodged a claim against the NTRC with Baku Administrative-Economic Court No. 1, requesting the court to order the NTRC to grant a licence for cable broadcasting to the applicant company. On 1 July 2014 the court dismissed the claim noting that there had been no calls for tenders for a cable broadcasting licence, that the applicant company had not participated in such a call for tenders and had not been declared a winner, and that, therefore, it had not met the requirements of the relevant laws to obtain the licence. In its appeal, the applicant company pointed out that the NTRC had recently granted a licence to another company and had extended the validity of other licences without the tender procedure.

This argument was not expressly addressed by the courts. By a final decision of 18 February 2015, the Supreme Court upheld the lower courts’ judgments. Meanwhile, on different dates between 2009 and 2014 the applicant company and S.N. were warned and fined for installing and operating unregistered communication equipment and for illegal entrepreneurship under Articles 169 and 199 of the old Code on Administrative Offences of 11 July 2000, respectively. S.N. was also convicted of illegal entrepreneurship (broadcasting without having the relevant licence) under Article 192 of the Criminal Code. Relying on Articles 6 and 10 of the Convention, the applicant company complains that its right to a reasoned decision and right to freedom of expression have been violated.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the applicant company have a fair hearing in the determination of its civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was the applicant company’s right to a reasoned decision respected? 2. Has there been an interference with the applicant company’s freedom of expression, in particular its right to impart information and ideas, within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention? Did the alleged interference in the present case fall within the State’s margin of appreciation in the realm of media licensing, to which reference is expressly made in Article 10 § 1? If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article 10 § 2? Have any calls for tenders been announced for a cable broadcasting licence during the period complained of?

Have there been any instances of licences having been granted without tender procedure during that period?