CASE OF BEȘLEAGĂ AND VANKAY v. ROMANIA

CAUZUL CU BEZLEAGĂ ȘI VANKAY c. ROMANIA (Aplicații nos. 35723/03 și 45096/09 JUGEMENT Strasburg 21 februarie 2019 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Beșleagă și Vankay c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Georges Ravarani, președinte, Marko Bošnjak, Péter Paczolay, judecători, și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii interioare, având deliberat în privat la 31 ianuarie 2019, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originar în cererile împotriva României depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la datele indicate în tabelul adăugat. 1 privind neexecuția hotărârilor interne au fost comunicate Guvernului României („Guvernului”). În cererea nr. 45506/09, reclamantul a formulat și alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. La 8 februarie 2018, un comitet de trei judecători ai Curții a adoptat o hotărâre într-un grup de patru cazuri care a inclus cele două cereri actuale ( Beșleagă și alții c. România , nr. 35723/03 și alte 3 cereri . La 7 iunie 2018 , același comitet a decis să redeschidă procedurile în cele două cereri actuale , în urma unei cereri depuse de Guvern la 8 februarie 2018 . Părțile au fost informate în consecință . FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Cererea nr. 35723/03 La 25 septembrie 2000, Curtea județului Neamț a ordonat unei societăți de stat să plătească drepturi de salariu îndeplinite reclamantului. La 9 octombrie 2001, Curtea de District Roman a ordonat unei persoane private să ramburseze un împrumut reclamantului. La 14 noiembrie 2008, tribunalul județului Brașov a ordonat municipalității Brașov să părăsească o parcelă de teren în proprietatea și posesia deplină a reclamantului. La 3 aprilie 2009, reclamantul a semnat un raport, redactat în ocazia executării obligatorii a hotărârii de mai sus, care a confirmat restabilirea deținerii sale asupra terenului în litigiu prin plasarea barelor de metal pe zona liberă și prin urmărirea unei linii cu vopsea albă pe zona ocupată de drumuri și piloni de pod care aparțin municipiului. La 18 iulie 2008, reclamantul a contractat un împrumut de 250.000 de euro (EUR) de la o bancă, cu parcela de terenuri utilizate ca garanție. La 22 august 2011, banca a vândut terenurile la o licitație publică de 325 000 EUR, deoarece reclamantul nu a plătit împrumutul în termenul stabilit. În conformitate cu legislația internă, suma rămasă după recuperarea datoriei trebuie să fie returnată debitorului. Ținând cont de subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI ȘI A ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI 13. Ambele solicitanți se plâng de neexecuția hotărârilor în favoarea lor. Au invocat, în mod expres sau substanțial, la art. 6 § 1 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1, care se citesc după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Aplicarea nr. 35723/03 14. Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unui „procediment” în sensul articolului 6. Se referă, de asemenea, la jurisprudența sa privind neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby c. Grecia, nr. 18357/91, § 40, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997 II). 15. Fundație Hostel pentru Studenții Bisericii Reformate și Stanomirescu c. România, nos. 2699/03 și 43597/07, 7 ianuarie 2014, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. 16. Curtea constată, de asemenea, că hotărârea din 25 septembrie 2000 a ordonat unei societăți de stat să plătească drepturi de salariu îndelungat reclamantului. Prin urmare, Curtea consideră că hotărârea în cauză constituie „poșezie” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 17. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea integrală și în timp util a hotărârii în favoarea reclamantului. De asemenea, reclamantul s-a plâns de neexecutarea hotărârii finale din 9 octombrie 2001 de a ordona unei persoane private să-i ramburseze un împrumut. 20. Curtea remarcă că reclamantul nu a reușit să utilizeze în mod corespunzător căile juridice interne disponibile și să respecte toate cerințele procedurale și substanțiale ale dreptului intern, și anume că nu a contestat raportul final al lichidatorului și că nu a depus plângere împotriva judecătorului pentru refuzul presupus de a-l ajuta în aplicare (a se vedea Ciprova c. cehul) Republica (dec.), nr. 33273/03, 22 martie 2005). 21. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. După examinarea tuturor informațiilor de care se află, Curtea consideră că plângerea reclamantului cu privire la neexecuția hotărârii din 14 noiembrie 2008 este inadmisibilă din motivele menționate mai jos. 23. În special, având în vedere raportul pe care reclamantul a semnat-o la 3 În aprilie 2009, precum și evoluțiile ulterioare (a se vedea punctele 10 și 11 de mai sus), Curtea consideră că posesia reclamantului asupra terenurilor în cauză a fost de fapt restaurată la data raportului menționat anterior. Prin urmare, Curtea constată că hotărârea în favoarea reclamantului a fost executată în termen de două luni. Având în vedere comportamentul reclamantului, precum și comportamentul autorităților, Curtea concluzionează că perioada în cauză nu este excesivă și, prin urmare, nu ridică o cerere argumentată în temeiul Convenției (a se vedea, de exemplu, Șerbănescu v. România (dec.), nr. 43638/10, §§ 9-10, 1 decembrie 2016). 24. Reclamantul a formulat și alte plângeri în temeiul diverselor articole ale Convenției. 25. Curtea le-a examinat și consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile pe care le-a făcut-o sunt de competență, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenția sau în Protocolurile sale. 26. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că această cerere este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 27. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 28. Curtea constată că hotărârea internă de 25 de ani. În cererea nr. 35723/03, în septembrie 2000, a rămas neexecut până în prezent. Obligația statului de a executa această hotărâre nu este în litigiu. Prin urmare, Curtea consideră că statul reclamant are obligația de a asigura, prin mijloace adecvate, aplicarea hotărârii menționate mai sus în favoarea reclamantului (a se vedea Pășcoi și alții c. România, nr. 8675/06 și 7 § 18, 7 ianuarie 2016). 29. Curtea remarcă în continuare că, în cererea 35723/03, reclamantul nu a prezentat cererile sale de satisfacție în conformitate cu art. 60 din Regulamentul de procedură. Prin urmare, Curtea nu atribuie nici o sumă drept satisfacție. Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, Declarații plângerea privind neexecuția hotărârii din 25 septembrie 2000 a Curții Județene Neamț admisibilă, precum și restul cererii nr. 35723/03, precum și cererea nr. 4509/09, inadmisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecutarea hotărârii interne din 25 septembrie 2000 în cerere nr. 35723/03; deține că Statul pârât asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, executarea hotărârii în curs de retras din 25 septembrie 2000 a Curții de județ Neamț în cerere nr. 35723/03. 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Georges Ravarani Președintele adjunct al Registrului interimar APPENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul art. 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 (neexecuție sau întârziere a hotărârilor interne) nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Hotărârea interioare relevantă Data de începere a perioadei de neexecuție Data de încheiere a perioadei de neexecuție Durata procedurii de aplicare 35723/03 29/08/2003 Ioan Beșleagă 06/09/1944 Tribunalul județului Neamț, 25/09/2000 Curtea de districtă romană, 05/06/2001 25/09/2000 09/10/2001 în așteptare Mai mult de 17 ani și 2 luni și 17 zile în așteptare Mai mult de 16 ani și 2 luni și 3 zile 45096/09 03/06/2009 Ladislau Vankay 19/06/1973 reprezentat de Dan Iosif, un avocat practicant la Curtea de district Brașov, 14/11/2008 03/02/2009 03/04/2009 2 luni

FOURTH SECTION

CASE OF BEȘLEAGĂ AND VANKAY v. ROMANIA

(Applications nos. 35723/03 and 45096/09

)

JUDGMENT

STRASBOURG

21 February 2019

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Beșleagă and Vankay v. Romania,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of:

Georges Ravarani,

President,

Marko Bošnjak,

Péter Paczolay,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 31 January 2019,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the dates indicated in the appended table.

2.

The applicants’ complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article

1 of the Protocol No.

1 concerning the non-enforcement of domestic judgments were communicated to the Romanian Government (“the Government”). In application no. 45096/09 the applicant also raised other complaints under the provisions of the Convention.

3.

On 8 February 2018 a committee of three judges of the Court adopted a judgment in a group of four cases which included the current two applications (

Beșleagă and Others v. Romania

, no. 35723/03 and 3 other applications).

4.

On 7 June 2018 the same committee decided to reopen the proceedings in the current two applications following a request by the Government submitted on 8 February 2018. The parties were informed accordingly.

THE FACTS

5.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

A.

Application no. 35723/03

6.

On 25 September 2000 the Neamț County Court ordered a state

‑

owned company to pay the applicant due salary rights.

7.

On 9 October 2001 the Roman District Court ordered a private person to reimburse a loan to the applicant.

B.

Application no. 45096/09

8.

On 14 November 2008 the Brașov County Court ordered the municipality of Brașov to leave a plot of land in the applicant’s full property and possession.

9.

On 3 April 2009 the applicant signed a report, drafted on the occasion of the compulsory enforcement of the above judgment, which attested to the restoration of his possession over the land in dispute by placement of metal bars on the free area and by tracing a line with white paint over the area occupied by roads and bridge pillars belonging to the municipality.

10

.

On 18 July 2008 the applicant contracted a loan of 250,000 euros (EUR) from a bank, with the plot of land used as guarantee.

11

.

On 22 August 2011 the bank sold the land at a public auction for EUR 325,000, since the applicant had failed to repay the loan within the set deadline. In accordance with domestic law, the remaining amount after the recovery of the debt must be returned to the debtor.

THE LAW

I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

12.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE

1 OF PROTOCOL No.

1

13.

Both applicants complain of the non-enforcement of the judgments given in their favour. They relied, expressly or in substance, on Article 6 § 1 of the Convention and on Article

1 of Protocol No.

1, which read as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

A.

Application no. 35723/03

14.

The Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “trial” for the purposes of Article

Hornsby v.

Greece

, no.

18357/91, §

40,

Reports of Judgments and Decisions

1997

‑

II).

15.

In the leading case of

Foundation Hostel for Students of the Reformed Church and Stanomirescu v. Romania,

nos. 2699/03 and 43597/07, 7 January 2014, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

16.

The Court further notes that the judgment of 25 September 2000 ordered a state-owned company to pay the applicant due salary rights. The Court therefore considers that the judgment in question constitutes “possession” within the meaning of Article

1 of Protocol No.

1.

17.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce fully and in due time the judgment in the applicant’s favour.

18.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1.

19.

The applicant also complained about the non-enforcement of the final judgment of 9 October 2001 ordering a private person to reimburse a loan to him.

20.

The Court notes that the applicant failed to make appropriate use of the available domestic legal avenues and to comply with all the procedural and substantial requirements of the domestic law, namely he failed to challenge the liquidator’s final report and he did not lodge a complaint against the bailiff for an alleged refusal to assist him with the enforcement (see

Ciprova v. the Czech

Republic (dec.), no. 33273/03, 22 March 2005).

21.

In view of the above, the Court finds that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§

3 and 4 of the Convention.

B.

Application no. 45096/09

22.

Having examined all the material before it, the Court considers that the applicant’s complaint about the non-enforcement of the judgment of 14

November 2008 is inadmissible for the reasons stated below.

23.

In particular, in view of the report which the applicant signed on 3

April 2009 and the subsequent developments (see paragraphs 10 and 11 above) the Court considers that the applicant’s possession over the land in question had been in fact restored on the date of the above-mentioned report. The Court therefore notes that the judgment in the applicant’s favour was enforced within 2 months. Taking into account the conduct of the applicant as well as the conduct of the authorities, the Court concludes that the period in question is not excessive and thus does not raise an arguable claim under the Convention (see, for example,

Șerbănescu v. Romania

(dec.), no. 43638/10, §§ 9-10, 1 December 2016).

24.

The applicant also raised other complaints under various articles of the Convention.

25.

The Court has examined them and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

26.

In view of the above, the Court finds that this application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article

35 §§

3 and

4 of the Convention.

III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

27.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

28.

The Court notes that the domestic judgment of 25

September 2000 in application no. 35723/03 has remained unenforced to date. The State’s obligation to enforce this judgment is not in dispute. Therefore, the Court considers that the respondent State has an outstanding obligation to secure, by appropriate means, enforcement of the above-mentioned judgment in the applicant’s favour (see

Pășcoi and Others v. Romania,

nos. 8675/06 and 7

others, § 18, 7 January 2016).

29.

The Court further notes that in application 35723/03

the applicant failed to submit his just satisfaction claims in accordance with Rule 60 of the Rules of Court.

Accordingly, the Court does not award any sum as just satisfaction.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Declares

the complaint concerning the non-enforcement of the judgment of 25 September 2000 of the Neamț County Court admissible, and the remainder of the application no. 35723/03, as well as application no.

45096/09, inadmissible;

2.

Holds

that there has been a violation of Article

6 § 1 of the Convention and of Article 1 of Protocol No.

1 concerning the non-enforcement of the domestic judgment of 25 September 2000 in application no.

35723/03;

3.

Holds

that the respondent State shall ensure, by appropriate means, within three months, the enforcement of the outstanding judgment of 25

September 2000 of the Neamț County Court in application no.

35723/03.

Done in English, and notified in writing on 21 February 2019, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Georges Ravarani

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of the Protocol No. 1

(non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Date of birth

Relevant domestic decision

Start date of non-enforcement period

End date of non-enforcement period

Length of enforcement proceedings

35723/03

29/08/2003

Ioan Beșleagă

06/09/1944

Neamț County Court, 25/09/2000

Roman District Court, 05/06/2001

25/09/2000

09/10/2001

pending

More than 17 years and 2 months and 17

days

pending

More than 16 years and 2 months and 3

days

45096/09

03/06/2009

Ladislau Vankay

19/06/1973

represented by Dan Iosif, a lawyer practising in Brașov

Brașov District Court, 14/11/2008

03/02/2009

03/04/2009

2 months