Reznic împotriva României

Comunicat la 28 februarie 2019 SECȚIUNEA 4 Cerere nr. 3311/15 Antonio Reznic împotriva României introdusă la 7 ianuarie 2015 Cererea se referă la respectarea cerințelor prevăzute la art. 6 alineatul (1) din convenție în cadrul procedurii de încuviințare a Parchetului în apropierea tribunalului de primă instanță din Galați. În ceea ce privește lipsa de echitate invocată de reclamant, Tribunalul este îndreptat în mod expres împotriva raționamentului urmat de Tribunalul de Primă Instanță din Galați în hotărârea sa din 1 iulie 2014. La 9 august 2013, a avut loc o altercație între reclamant și un vecin și au depus o plângere cu privire la constituirea unei părți civile reciproce a șefului agresiunii.

La 11 octombrie 2013, Parchetul a pronunțat un refuz care a considerat că faptele denunțate nu au un caracter penal și a aplicat fiecăruia o amendă administrativă. El a solicitat anularea lacuiului și condamnarea vecinului la daune-interese. printr-o hotărâre definitivă din 1 În iulie 2014, Tribunalul de Primă Instanță din Galați a respins contestația. Partea introductivă a hotărârii, precum și dispozitivul menționând cauza reclamantului. În schimb, faptele și motivarea hotărârii se refereau la un alt litigiu, fără legătură cu cauza reclamantului. La art. 6 alineatul (1) din convenție, în domeniul său civil, se aplica procedura urmată în speță În acest sens, a fost soluționată în mod echitabil litigiul cu privire la drepturile și obligațiile cu caracter civil ale reclamantului, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție?

În special, raționamentul urmat de Tribunalul de Primă Instanță din Galați în hotărârea sa din 1 decembrie 2001 Iulie 2014, poate fi considerat arbitrar sau în mod evident nerațional și/sau poate fi analizat ca negare a justiției

Communiquée le 28 février 2019

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 3311/15 Antonio REZNIC contre la Roumanie introduite le 7 janvier 2015

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le respect des exigences de l’article 6 § 1 de la Convention dans la procédure de contestation d’un non-lieu du parquet près le tribunal de première instance de Galați. Le grief de manque d’équité soulevé par le requérant est spécifiquement dirigé contre le raisonnement suivi par le tribunal de première instance de Galați dans son jugement du 1 er juillet 2014. Le 9 août 2013, une altercation eut lieu entre le requérant et un voisin. Ils portèrent plainte avec constitution de partie civile réciproquement du chef des coups et blessures. Le 11 octobre 2013, le parquet rendit un non-lieu estimant que les faits dénoncés n’avaient pas un caractère pénal et infligea à chacun une amende administrative.

Le requérant contesta le non-lieu. Il demanda l’annulation de l’amende et la condamnation du voisin à des dommages et intérêts. Par un jugement définitif du 1 er juillet 2014, le tribunal de première instance de Galați rejeta la contestation. La partie introductive du jugement, ainsi que le dispositif mentionnaient l’affaire du requérant. En revanche, les faits et la motivation du jugement concernaient un autre litige, sans lien avec l’affaire du requérant.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile, était-il applicable à la procédure suivie en l’espèce ? 2. Dans l’affirmative, la contestation sur les droits et obligations de caractère civil du requérant a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, le raisonnement suivi par le tribunal de première instance de Galați dans son jugement du 1 er juillet 2014, peut-il passer pour arbitraire ou manifestement déraisonnable et/ou s’analyser en un déni de justice ?