SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 23405/09 Ömer KARAHAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 5 martie 2019 într-un comitet compus din Valeriu Gritchco, președinte, Ivana JEIQUE, Darian Pavli, judecători, și Hasan Bak Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 6 noiembrie 2018 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Ömer Karahan, este un resortisant turc născut în 1954 și rezident în Konya. Ü. Olgun și domnul G. Özçiftci, avocați care își desfășoară activitatea în Konya. Guvernul turc a fost reprezentat de agentul său. Invocând art. 10 din convenție, reclamantul se plângea de încălcarea dreptului său la libertatea de exprimare. Cererea a fost comunicată guvernului în drept Reclamantul susținea că revocarea sa din funcția sa de profesor universitar, pronunțată din cauza declarațiilor pe care le-a făcut în calitate de director al unui partid politic, constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare. El invoca art. 10 din convenție. După eșecul încercărilor de soluționare amiabilă, printr-o scrisoare din 6 noiembrie 2018 Guvernul a informat Curtea cu privire la intenția de a formula o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de cerere. În plus, acesta a invitat Curtea să șteargă rolul Curții în aplicarea articolului 37 din Convenție. The Government admits that the procesedings quising the applications did not miet the standards enshrined in Article l0 of the convention. The Government undertook to adoption all necessary measures to ensure that the obligation to conduction such proceseedings in an efectiv manner is enforced more efectivly in the viitor. Besides, the dismissal decision complained by applicant was revoked by the gestionation pursuant to Law on the Amnesty of Some Discipliny Penalties of Civil Servants and Other Public Officialspublicated in the Official Gazette dated 04 June 2006. The Government further emphasizes that Article 53 § l ( Electrolux) of the Code of Administrative Procedure, as amended by Law no.7145 of 3l July 2018, now requires reopening of administrative scurt proceedings in cases where the European Court of Human Rights decisions to strike an application out of its list of cases following a friendly settlement or a unilateral declaration. I prin urmare declaration that the Government of Turkey offers to pay to the applicant Ömer KARAHAN, EUR 13,500 (thirteen thousand and five hundred) to cover any and all moraly and pecuniary damage aswell as lawyers fees, costs and expenses, plus any tax that may be încarcable to the aplicant. Acest sum, which is considered to be aptate in the light of the jurisprudence of the Court, covers any pecuniary and moraly damage as well as costs and expenses, and shall be paid in Turkish Liras, free of any tax that may be applicable. The sum and EUR 13,500 (thirteen thousand and five hundred) to cover any and all moraly and pecuniary damage as well as lawyers fees, costs and expensses shall be plata within three months from the data of delivery of decision by the Court pursuant to Article 37§ l of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. The Government respectfully invită Court to declaration that it is not justited anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its lists in acordance with Article 37 of the convention. Prin scrisoarea din 16 ianuarie 2019, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut de termenii declarației unilaterale Considerând că suma oferită de guvern în declarația sa nu era suficientă având în vedere prejudiciile financiare și morale pe care le-a suportat din cauza presupusei încălcări. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor consacrate de jurisprudență, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 75 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-o serie de cauze, printre care cele îndreptate împotriva Turciei, practica sa în ceea ce privește . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Fuentes Bobo c. Spania, n 39293/98, § 38, 29 februarie 2000, Harabin c. Slovacia (dec.), n 62584/00, CEDO 2004-VI, Guja c. Moldova [GC], n 14277/04, § 70, CEDH 2008, Kayasu c. Turcia, n 64119/00 și 76292/01, § 77, 13 noiembrie 2008 și Kula c. Turcia, n 2023/06, § 38, 45 și 46, 19 iunie 2018) Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei propuse, care este în conformitate cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine] Curtea interpretează această declarație în sensul că această sumă, convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data plății, trebuie plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul respectiv, guvernul va trebui să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 10 din Convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție.
Requête n
o
23405/09
Ömer KARAHAN
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 5 mars 2019 en un comité composé de
:
Valeriu Grițco,
président,
Ivana Jelić,
Darian Pavli,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 2 avril 2009,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 6 novembre 2018 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Ömer Karahan, est un ressortissant turc né en 1954 et résidant à Konya. Il a été représenté devant la Cour par M
e
Ü. Olgun et M
e
Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent.
Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaignait d’une atteinte à son droit à la liberté d’expression.
La requête avait été communiquée au Gouvernement
.
Le requérant alléguait que sa révocation de son poste de professeur d’université, prononcée en raison de déclarations qu’il disait avoir faites en sa qualité de dirigeant d’un parti politique, constituait une atteinte à son droit à la liberté d’expression. Il invoquait l’article 10 de la Convention.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 6
novembre 2018 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
The Government admits that the proceedings concerning the applicant’s allegations did not meet the standards enshrined in Article l0 of the Convention. The Government undertook to adopt all necessary measures to ensure that the obligation to conduct such proceedings in an effective manner is enforced more effectively in the future. Besides, the dismissal decision complained by applicant was revoked by the relevant administration pursuant to Law on the Amnesty of Some Disciplinary Penalties of Civil Servants and Other Public Officials published in the Offıcial Gazette dated 04 June 2006.
The Government further emphasizes that Article 53 § l (ı) of the Code of Administrative Procedure, as amended by Law no.7145 of 3l July 2018, now requires reopening of administrative court proceedings in cases where the European Court of Human Rights decides to strike an application out of its list of cases following a friendly settlement or a unilateral declaration.
I therefore declare that the Government of Turkey offers to pay to the applicant Ömer KARAHAN, EUR 13,500 (thirteen thousand and five hundred) to cover any and all non-pecuniary and pecuniary damage as well as lawyer’s fees, costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant.
This sum, which is considered to be appropriate in the light of the jurisprudence of the Court, covers any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, and shall be paid in Turkish Liras, free of any tax that may be applicable. The sum and EUR 13,500 (thirteen thousand and five hundred) to cover any and all non-pecuniary and pecuniary damage as well as lawyer’s fees, costs and expenses shall be payable within three months from the date of delivery of decision by the Court pursuant to Article 37 § l of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.
The Government respectfully invite the Court to declare that it is not justified anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its lists in accordance with Article 37 of the Convention.
»
Par une lettre du 16 janvier 2019, le requérant a indiqué qu’il n’était pas satisfait des termes de la déclaration unilatérale
,
estimant que la somme offerte par le Gouvernement dans sa déclaration n’était pas suffisante eu égard aux préjudices pécuniaire et non-pécuniaire qu’il disait avoir subis en raison de la violation alléguée.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§ 75
‑
‑
VI,
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18 septembre 2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Turquie, sa pratique en ce qui concerne le grief tiré d’une violation du droit à la liberté d’expression des fonctionnaires, protégé par l’article 10 de la Convention (voir, par exemple,
Vogt c. Allemagne
, 26 septembre 1995, § 53, série A n
o
323,
Wille c. Liechtenstein
[GC], n
o
Fuentes Bobo c. Espagne
, n
o
39293/98, § 38, 29 février 2000,
Harabin c. Slovaquie
(déc.), n
o
Guja c. Moldova
[GC], n
o
Kayasu c. Turquie
, n
os
64119/00 et 76292/01, § 77, 13 novembre 2008 et
Kula c. Turquie
, n
o
20233/06, §§ 38, 45 et 46, 19 juin 2018)
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 §
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
).
La Cour interprète cette déclaration dans le sens que cette somme, convertie en livres turques au taux applicable à la date du paiement, devra être versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement devra verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 10 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 28 mars 2019.
Hasan Bakırcı
Valeriu Grițco
Greffier adjoint
Président