SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 59249/10 Lokman KOÇHAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 14 ianuarie 2020 într-un comitet compus din Egidijus Kūris, președinte, Ivana Jelić, Darian Pavli, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 10 octombrie 2019 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Lokman Koçhan, este un resortisant turc născut în 1975 și rezident în Mardin. Eldem, un avocat care își desfășoară activitatea în Ankara. Guvernul turc a fost reprezentat de agentul său. Plângerile pe care reclamantul, atunci profesor, le-a tras din articolele 10, 13 și 14 ale Convenției (privind o sancțiune disciplinară de deducere salarială pentru furnizarea de cursuri private de limbă kurdă și deținuți din publicații ilegale) au fost comunicate guvernului. În urma eșecului încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 10 octombrie 2019 guvernul a informat Curtea că intenționează să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de către instanță. În plus, el a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. The Government hereby wish to express by way of unilateral declaration that the disciplinary sanction impuned on the aplicant in the present case fails to satisfy the standards of the convention. In this connection, the Government emphasizes that Article 53 § 1 ( Electrolux) of the Code of Administrative Procedure, as amendad by Law no. 1745 of 31 July 2018, now requires reopening of administrative scurt processing in cases where the European Court of Human Rights decisions to strike an application out of its list of cases following a friendly setlement or a unicatement declaration. The Government considers that the aforemented remedy is capabil of providing redress in respect of the appicants complaints under the convention. Consequently, I declare that the Government of Turkey offer to pay the applicant EUR 1350 (one thousand three hundred and fifty) to cover any and all pecuniary and moraly damages aswell as costs and expenses, plus any tax that may be încarcable to the aplicant. Aceste sume vor fi convertite into national currency at the data de notificare a deciziei taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simplu interest on them, running from expiry of that period until setlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period of tree percentage puncts. The payment will constitute the final resolution of the case before the Court. The Government prin urmare invită Court to strike the present cases out of the list of cases. They request that the present declaration be acceptd by the Court as there as not Prin scrisoarea din 15 noiembrie 2019, recurenta a indicat că nu a fost satisfăcută de termenii declarației unilaterale. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor consacrate de jurisprudență, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 75 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (c) ]. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel luate decid să elimine cererea de a juca un rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 6 februarie 2020. Hasan Bak
Requête n
o
59249/10
Lokman KOÇHAN
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 14 janvier 2020 en un comité composé de
:
Egidijus Kūris,
président,
Ivana Jelić,
Darian Pavli,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 6 septembre 2010,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 10
octobre 2019 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Lokman Koçhan, est un ressortissant turc né en 1975 et résidant à Mardin. Il a été représenté devant la Cour par M
e
M.
N.
Eldem, avocat exerçant à Ankara.
Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent.
Les griefs que le requérant, alors enseignant, tirait des articles
8,
10,
13 et
14 de la Convention (concernant une sanction disciplinaire de déduction salariale pour avoir donné des cours privés de langue kurde et détenus des publications illégales) ont été communiqués au Gouvernement.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 10
octobre 2019 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
The Government hereby wish to express by way of unilateral declaration that the disciplinary sanction imposed on the applicant in the present case fails to satisfy the standards of the Convention.
In this connection, the Government emphasizes that Article 53 § 1 (ı) of the Code of Administrative Procedure, as amended by Law no. 1745 of 31 July 2018, now requires reopening of administrative court proceedings in cases where the European Court of Human Rights decides to strike an application out of its list of cases following a friendly settlement or a unilateral declaration. The Government considers that the aforementioned remedy is capable of providing redress in respect of the applicant’s complaints under the Convention.
Consequently, I declare that the Government of Turkey offer to pay the applicant EUR 1350 (one thousand three hundred and fifty) to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damages as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant. These sums will be converted into national currency at the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on them, running from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period of three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case before the Court.
The Government therefore invite the Court to strike the present cases out of the list of cases. They request that the present declaration be accepted by the Court as there was not “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.
»
Par une lettre du 15 novembre 2019, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§ 75
‑
‑
VI,
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18 septembre 2007).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37 §
1
c)).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 6 février 2020.
Hasan Bakırcı
Egidijus Kūris
Greffier adjoint
Président