SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 72432/10 Abdulkerim KOȘAR împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 26 noiembrie 2019 într-un comitet compus din Julia Laffranque, președinte, Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 7 august 2019 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Abdulkerim Koșar, este un resortisant turc născut în 1960 și rezident în Mardin. El a fost reprezentat în fața Curții de către M.N. Eldem, avocat care își exercită activitatea în Ankara. Guvernul turc ( a fost reprezentat de agentul său. Plângerile pe care reclamantul le-a primit de la articolele 8 și 10 din Convenție, combinate cu art. 14 (privind o sancțiune disciplinară de deducere a salariilor pentru furnizarea de cursuri de limbă kurdă) au fost comunicate guvernului. În august 2019, guvernul a informat Curtea că are în vedere formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de cerere. În plus, a invitat Curtea să elimine rolul Curții în aplicarea articolului 37 din convenție. "The Government hereby wish to express by way of unilateral declaration that the disciplinary sanction impuned on the aplicant in the present case fails to satisfy the standards of the convention. In this connection, the Government emphasizes that Article 53 § 1 (i) of the Code of Administrative Procedure, as amended by Law no. 7145 of 31 July 2018, now required reopening of administrative scurt proceedings in cases where the European Court of Human Rights decisions to strike an application out of its list of cases following a friendly setlement or a unicatement declaration. The Government considers that the aforemented remedy is capabil of providing redress in respect of the appicants complaints under the convention. Consequently, I declare that the Government of Turkey offer to pay the applicant EUR 1,350 (one thousand three hundred and fifty euro) to cover any and all pecuniary and moraly damage as well all costs and expenses, plus any tax that may be încarcable to the aplicant. Aceste sume vor fi convertite into national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be plata within three months from the data of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simplu interest on them, running from the expiry of that period, at the spline equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage puncts. The payment will constitute the final resolution of the case before the Court. The Government prin urmare invită Court to strike the present cases out of the list of cases. They request that the present declaration be acceptd by the Court as there as not Partea reclamantă nu se pronunță cu privire la termenii declarației unilaterale. Curtea amintește că, în temeiul articolului 37 din convenție, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, Curtea consideră că (c)).În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale n Curtea interpretează această declarație în sensul că această sumă va fi convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și va trebui plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul respectiv, guvernul va trebui să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel luate decid să elimine cererea de a juca un rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 19 decembrie 2019. Hasan Bakurc
Requête n
o
72432/10
Abdulkerim KOȘAR
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 26 novembre 2019 en un comité composé de
:
Julia Laffranque,
présidente,
Ivana Jelić,
Arnfinn Bårdsen,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 5 octobre 2010,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 7 août 2019 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Abdulkerim Koșar, est un ressortissant turc né en 1960 et résidant à Mardin. Il a été représenté devant la Cour par M
e
M.N. Eldem, avocat exerçant à Ankara.
Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent.
Les griefs que le requérant tirait des articles 8 et 10 de la Convention combinés avec l’article 14 (concernant une sanction disciplinaire de déduction salariale pour avoir donné des cours de langue kurde) ont été communiqués au Gouvernement.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 7
août 2019, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
“The Government hereby wish to express by way of unilateral declaration that the disciplinary sanction imposed on the applicant in the present case fails to satisfy the standards of the Convention.
In this connection, the Government emphasizes that Article 53 § 1 (i) of the Code of Administrative Procedure, as amended by Law no. 7145 of 31 July 2018, now required reopening of administrative court proceedings in cases where the European Court of Human Rights decides to strike an application out of its list of cases following a friendly settlement or a unilateral declaration. The Government considers that the aforementioned remedy is capable of providing redress in respect of the applicant’s complaints under the Convention.
Consequently, I declare that the Government of Turkey offer to pay the applicant EUR
1,350 (one thousand three hundred and fifty euros) to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage as well all costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant. These sums will be converted into national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on them, running from the expiry of that period, at the rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case before the Court.
The Government therefore invite the Court to strike the present cases out of the list of cases. They request that the present declaration be accepted by the Court as there was not “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 c) of the Convention”.
La partie requérante ne s’est pas prononcée sur les termes de la déclaration unilatérale.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
: «
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37 §
1
c)). En outre, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
).
La Cour interprète cette déclaration dans le sens que cette somme sera convertie en livres turques au taux applicable à la date du paiement, et devra être versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement devra verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 19 décembre 2019.
Hasan Bakırcı
Julia Laffranque
Greffier adjoint
Présidente