SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 22263/10 Gülden SÖNMEZ și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 10 decembrie 2019 într-un comitet compus din Julia Laffranque, președinte, Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen, judecători, și Hasan Bak Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 12 iunie 2019 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Lista părților reclamante figurează în anexă. Invocând art. 11 din convenție, reclamanții se plângeau de o încălcare a dreptului lor la libertatea de întrunire pașnică. La 26 septembrie 2017, cererea a fost comunicată guvernului ÎN În urma eșecului încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 12 iunie 2019, guvernul a informat Curtea că intenționează să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de către instanță. În plus, acesta a invitat Curtea să șteargă rolul acesteia în aplicarea articolului 37 din Convenție. The Government of Turkey acknowledges that in the present case there has been a incalca of the applicants mails under Article 1l of the Convention in the light of the well-established case-law of the court. I declare that the Government of Turkey offer to pay the applicants, Gülden Sönmez, Ali Karakuș, Ahmet Mercan, Ömer Sar Această sumă va fi convertită în Turkish at the spline at the rate applicable on the data of payment, and will be plata within three months from the data of notification of the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period. The Government undertake to pay simplu interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the fault period plus tree percentage puncts. The payment will constitute the final resolution of the case. Printr-o scrisoare din 23 iulie 2017, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcută de termenii declarației unilaterale pe motiv că cererea era pe rol în fața Curții de nouă ani. Cu toate acestea, aceasta se referea la înțelepciunea Curții. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor consacrate de jurisprudență, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 75 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, printre care cele îndreptate împotriva Turciei, practica sa în ceea ce privește încălcarea articolului 11 din convenție (a se vedea, printre altele, Akarsubaș. c. Turcia, nr. 70396/11, §§ 42-47, 21 iulie 2015). Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu ia în considerare examinarea cererii (articolul in fine Curtea interpretează această declarație în sensul că această sumă, convertită în carte turcească la rata aplicabilă la data plății, trebuie plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul respectiv, guvernul va trebui să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 11 din convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să elimine cererea de a juca un rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 9 ianuarie 2020. Hasan Bakkarc a decis să elimine cererea de a juca în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Prenume Data nașterii: Cetățenia Locul de reședință Gülden SÖNMEZ 04/01/1966 Turcia Gaziantep Ali KARAKUȘ 10/03/1981 turcă Malatya Ahmet MERCAN 13/03/1957 turc Istanbul Ömer SARIO
Requête n
o
22263/10
Gülden SÖNMEZ et autres
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10 décembre 2019 en un comité composé de
:
Julia Laffranque,
présidente,
Ivana Jelić,
Arnfinn Bårdsen,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 6 avril 2010,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 12 juin 2019 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La liste des parties requérantes figure en annexe.
Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent.
Invoquant l’article 11 de la Convention, les requérants se plaignaient d’une atteinte à leur droit à la liberté de réunion pacifique.
Le 26 septembre 2017, la requête avait été communiquée au Gouvernement
.
La partie requérante alléguait une atteinte à son droit à la liberté d’association. Elle invoquait l’article 11 de la Convention.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 12
juin 2019, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
The Government of Turkey acknowledges that in the present case there has been a violation of the applicants’ rights under Article 1l of the Convention in the light of the well-established case-law of the court.
I declare that the Government of Turkey offer to pay the applicants, Gülden Sönmez, Ali Karakuș, Ahmet Mercan, Ömer Sarıoğlu, Ümit Sönmez, Gönül Yıldız and Abdullahim Yılmaz, EUR 1,800 (one thousand eight hundred euros) to cover any and all pecuniary and nonpecuniary damage and costs and expenses in respect of each applicant, plus any tax that may be chargeable to the applicants with a view to resolving the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
This sum will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period. The Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.
»
Par une lettre du 23 juillet 2017, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale au motif que la requête était pendante devant la Cour depuis neuf ans. Cela étant, elle s’en remettait à la sagesse de la Cour.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§ 75
‑
‑
VI,
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18 septembre 2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Turquie, sa pratique en ce qui concerne le grief tiré de la violation de l’article 11 de la Convention (voir, entre autres,
Akarsubașı c.
Turquie
, n
o
70396/11, §§ 42-47, 21 juillet 2015).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée –
qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires
–, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37
§
1
in fine
).
La Cour interprète cette déclaration dans le sens que cette somme, convertie en livre turque au taux applicable à la date du paiement, devra être versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement devra verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 11 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 9 janvier 2020.
Hasan Bakırcı
Julia Laffranque
Greffier adjoint
Présidente
N
o
Prénom NOM
Date de naissance
Nationalité
Lieu de résidence
1
Gülden SÖNMEZ
04/01/1966
turque
Gaziantep
2
Ali KARAKUȘ
10/03/1981
turc
Malatya
3
Ahmet MERCAN
13/03/1957
turc
Istanbul
4
Ömer SARIOĞLU
03/03/1981
turc
Istanbul
5
Ümit SÖNMEZ
28/06/1970
turc
Oğuzeli
6
Gönül YILDIZ
01/01/1975
turque
Sinop
7
Abdulhalim YILMAZ
01/09/1975
turc
Istanbul