SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 53987/13 Efthimia GAVRILIDOU împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 5 martie 2019 într-un comitet compus din Aleš Pejchal, președinte, Tim Eicke, Jovan Ilievski, judecători, și Renata Degener, asistentă de secțiune având în vedere cererea formulată la 19 august 2013, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie CU FAVOAREA recurentei, dl Efthimia Gavriilidou, este o resortisantă greacă, născută în 1961 și rezidentă în Kozani. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul I. Theofilaktos, avocat în baroul Kozani. A fost reprezentată de delegații agentului său, dl A. Dimitrakopoulou, care se ocupă de Consiliul juridic al statului, și dl K. Karavasili, auditor la Consiliul juridic al statului. Invocând la art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanta se plângea de durata procedurilor întreprinse de aceasta în fața instanțelor administrative. La 6 aprilie 2017, Tribunalul a declarat inadmisibilă pentru surplus. Circumstanțele de la art. 6 alineatul (1) din Convenție au fost comunicate guvernului în ceea ce privește durata procedurilor în primă instanță, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Prima procedură La 31 decembrie 2001, recurenta și alte nouă persoane au sesizat Tribunalul Administrativ de Primă Instanță din Kozani, care se află în formațiune de trei judecători, cu o acțiune colectivă în despăgubire față de organismul de asigurare al agricultorilor (οργανσμός γεωργικώνασφαλίσετα), care se plângea că nu a beneficiat de alocațiile familiale care le-ar fi fost datorate. O audiere a fost stabilită la 30 ianuarie 2004, apoi la 25 iunie 2004 după o amânare. Recurenta și-a retras acțiunea la 22 iunie 2004. La 15 iulie 2004, instanța administrativă menționată anterior a anulat procedura (κατύγεί τη δίκη) în fața recurentei (Decizia nr. 331/2004). A doua procedură 10. La 28 ianuarie 2004, prevalând art. 115 5 din Codul de procedură administrativă, recurenta sesizează Tribunalul Administrativ de Primă Instanță din Kozani, care se află în formațiune de judecător unic, cu o nouă acțiune în despăgubire, al cărei obiect era același cu cel al acțiunii colective. 11. La 25 octombrie 2004, instanța menționată a acordat parțial dreptul la acțiune al recurentei (Decizia 29/2004). 12. La 10 februarie 2005, organismul de asigurare al agricultorilor interjeta recurs împotriva deciziei de primă instanță. 13. La 13 septembrie 2012, Tribunalul Administrativ din Kozani, care se afla în formațiune de trei judecători și acționând în apel, a primit dreptul la această acțiune și a respins acțiunea reclamantei (hotărârea 280/2012). Hotărârea sa a fost notificată recurentei la 19 februarie 2013. Dreptul intern relevant14 Dispoziția articolului relevant în speță din Codul de procedură administrativă se citește astfel: art. 115 Fiecare dintre reclamanții care au o comunitate de interese între ei (κάθε ομόδικος ) are dreptul, până la data primei audieri, să introducă o nouă acțiune. În acest caz, se consideră data de introducere a acțiunii colective GRIEF 15. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta se plânge de durata procedurilor inițiate de aceasta în fața instanțelor interne de primă instanță. Recurenta consideră că durata procedurilor în cauză a încălcat principiul termenului rezonabil. Aceasta se referă la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum a fost formulat în partea sa relevantă în speță art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 17. Guvernul arată că perioada care urmează să fie luată în considerare în speță a început la 28 ianuarie 2004, data sesizării Tribunalului Administrativ de Primă Instană din Kozani, aflat în formaiune de judecător unic de către reclamant, și că aceasta sa încheiat la 25 octombrie 2004, data pronunțării deciziei nr. 294/2004 al acestei instanțe. În opinia sa, durata procedurii în cauză a fost de aproximativ nouă luni pentru o instanță. Guvernul consideră că data de 31 decembrie 2001 nu poate fi considerată data de începere a procedurii, pe motiv că reclamanta și-a retras acțiunea colectivă. 331/2004 de anulare a procedurii privind acțiunea colectivă în fața recurentei, pronunțată de Tribunalul Administrativ de Primă Instanță din Kozani în formațiune de trei judecători. 18. Guvernul adaugă că dispoziția articolului 115 5 din Codul de procedură administrativă privind dies a quo a noii acțiuni, conform căreia data de la care se introduce acțiunea colectivă este considerată ca fiind cea a noii acțiuni, a fost introdusă în beneficiul unor solicitanți de acțiune colectivă inițiată în fața instanțelor administrative, și anume cei care au sesizat aceste instanțe în lipsa unei reuniuni a condițiilor prevăzute de codul menționat anterior în această privință. Comitetul consideră că, în speță, Curtea nu poate lua în considerare posibilitatea oferită astfel de lege și, prin urmare, nu poate concluziona, în cazul recurentei, că nu respectă termenul rezonabil, în sensul articolului 1 din convenție. 19. Guvernul consideră că durata de nouă luni în fața formării de judecător unic a Tribunalului Administrativ de Primă Instană din Kozani nu poate fi considerată excesivă și solicită Curții să declare cererea inadmisibilă pentru lipsa vădită de temei. 20. Recurenta replici că cele două proceduri formează un ansamblu și se plânge de durata lor globală. 21. Curtea ia notă de faptul că nu o poate urmări pe reclamantă în raționamentul său, deoarece procedurile în litigiu se refereau la două acțiuni distincte. Prin urmare, în măsura în care recurenta se referă la prima procedură, Curtea constată că această procedură, care a început la 31 În decembrie 2001, data sesizării Tribunalului Administrativ de Primă Instanță din Kozani, care se află în formațiune de trei judecători, a încetat la 15 iulie 2004, data pronunțării de către instanța respectivă a unei astfel de instanțe de la l mai devreme, anularea procedurii în cauză în fața recurentei, ca urmare a dezosării acesteia din urmă la 22 iunie 2004. Prin urmare, procedura menționată este încheiată cu mai mult de șase luni înainte de introducerea prezentei cereri. Prin urmare, această parte a spătarului trasă de la art. 6 alineatul (1) din convenție este tardivă și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) și art. 4 din convenție. 22. În ceea ce privește cea de a doua procedură, Curtea constată că aceasta a început la 28 ianuarie 2004, data la care recurenta a sesizat Tribunalul Administrativ de Primă Instană din Kozani în calitate de judecător unic al unei noi aciuni și că aceasta s-a încheiat la 25 octombrie 2004, data la care Tribunalul a pronunat decizia 294/2004. Prin urmare, această procedură a durat nouă luni pentru o instanță. În această privință, Curtea subscrie la argumentul guvernului potrivit căruia faptul că recurenta a introdus noua acțiune, în temeiul articolului 115 5 din Codul de procedură administrativă, nu poate avea efecte asupra dies a quo să ia în considerare la calcularea duratei procedurii referitoare la această acțiune. 23. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând seama de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Vassilios Athanasiou și alții c. Grecia , n 50973/08, 21 decembrie 2010). 24. În acest caz, aceasta constată că perioada care trebuie luată în considerare este extinsă pe o perioadă de aproximativ nouă luni, ceea ce nu este rezonabil pentru o instanță (Stavoradis c. Grecia, 4514/98, 12 octombrie 2000 și Schinas Grecia [comitet], n 36081/09, § 27, 28 martie 2017).În plus, Curtea nu face obiectul unor perioade de inactivitate sau al unor întârzieri nejustificate pe tot parcursul procedurii în litigiu care ar fi imputabile comportamentului autorităților interne (a se vedea Zacharis c. Grecia (dec.), n 32283/02, 14 decembrie 2004, și Skulaki și alții c. Grecia, [comitet], n 47731/16, § 15, 14 noiembrie 2017).În consecință, durata procedurii în litigiu nu poate fi considerată incompatibilă cu cerințele art. Prin urmare, motivul întemeiat pe durata procedurii în cauză este în mod evident greșit întemeiat și trebuie respins, în temeiul articolului 3 litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 28 martie 2019 Renata Degener Aleš Pejchal Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
53987/13
Efthimia GAVRIILIDOU
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 5 mars 2019 en un comité composé de
:
Aleš Pejchal,
président,
Tim Eicke,
Jovan Ilievski,
juges,
et de Renata Degener,
greffière adjointe de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 19 août 2013,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La requérante, M
me
Efthimia Gavriilidou, est une ressortissante grecque, née en 1961 et résidant à Kozani. Elle a été représentée devant la Cour par M
e
2.
Le gouvernement grec («
le Gouvernement
») a été représenté par les déléguées de son agent, M
me
me
3.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée des procédures engagées par elle devant les juridictions administratives.
4.
Le 6 avril 2017, le grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention a été communiqué au Gouvernement en ce qui concerne la durée des procédures en première instance et la requête a été déclarée irrecevable pour le surplus.
A.
Les circonstances de l’espèce
5.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
1.
La première procédure
6.
Le 31 décembre 2001, la requérante et neuf autres personnes saisirent le tribunal administratif de première instance de Kozani, siégeant en formation de trois juges, d’une action collective en dommages-intérêts contre l’organisme d’assurance des agriculteurs (
οργανισμός γεωργικών ασφαλίσεων
), se plaignant de ne pas avoir bénéficié des allocations familiales qui leur auraient été dues.
7.
Une audience fut fixée au 30 janvier 2004, puis au 25 juin 2004 après un ajournement.
8.
La requérante se désista de son action le 22 juin 2004.
9.
Le 15 juillet 2004, ledit tribunal administratif prononça l’annulation de la procédure (
καταργεί τη δίκη
) dans le chef de la requérante (décision n
o
331/2004).
2.
La seconde procédure
10.
Le 28 janvier 2004, se prévalant de l’article
115
§
5 du code de procédure administrative, la requérante saisit, après «
disjonction de l’action collective
» (
χωρισμό του κοινού δικογράφου
), le tribunal administratif de première instance de Kozani, siégeant en formation de juge unique, d’une nouvelle action en dommages
‑
intérêts, dont l’objet était le même que celui de l’action collective.
11.
Le 25 octobre 2004, ledit tribunal fit partiellement droit à l’action de la requérante (décision
n
o
294/2004).
12.
Le 10 février 2005, l’organisme d’assurance des agriculteurs interjeta appel contre la décision de première instance.
13.
Le 13 septembre 2012, le tribunal administratif de Kozani siégeant en formation de trois juges et statuant en appel fit droit à ce recours et rejeta l’action de la requérante (arrêt
n
o
280/2012). Son arrêt fut notifié à la requérante le 19 février 2013.
B.
Le droit interne pertinent
14.
La disposition de l’article pertinent en l’espèce du code de procédure administrative se lit ainsi
:
Article 115
«
5.
Chacun des demandeurs ayant une communauté d’intérêts entre eux (
κάθε ομόδικος
) a le droit, par disjonction de l’action collective (
κατά χωρισμό του κοινού δικογράφου
), jusqu’à la date de la première audience, d’introduire une nouvelle action. Dans ce cas, est considérée comme date d’introduction de ce dernier recours celle de l’action collective
».
GRIEF
15.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de la durée des procédures engagées par elle devant les juridictions internes de première instance.
Sur la violation alléguée de l’article 6 § 1 de la Convention
16.
La requérante considère que la durée des procédures en cause a méconnu le principe du délai raisonnable. Elle invoque l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé en sa partie pertinente en l’espèce
:
Article 6 § 1
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
17.
Le Gouvernement expose que la période à prendre en compte en l’espèce a commencé le 28 janvier 2004, date de la saisine du tribunal administratif de première instance de Kozani siégeant en formation de juge unique par la requérante, et qu’elle s’est terminée le 25 octobre 2004, date du prononcé de la décision n
o
294/2004 dudit tribunal. Selon lui, la durée de la procédure en cause a donc été de neuf mois environ pour une instance. Le Gouvernement estime que la date du 31 décembre 2001 ne peut pas être considérée comme la date de début de la procédure, au motif que la requérante s’est désistée de l’action collective. D’après lui, le désistement de la requérante a été confirmé par la décision n
o
331/2004 portant annulation de la procédure afférente à l’action collective dans le chef de la requérante, prononcée par le tribunal administratif de première instance de Kozani siégeant en formation de trois juges.
18.
Le Gouvernement ajoute que la disposition de l’article 115
§
5 du code de procédure administrative relative au
dies a quo
de la nouvelle action – selon laquelle la date d’introduction de l’action collective est considérée comme étant celle de la nouvelle action
– a été instaurée au bénéfice de certains demandeurs à une action collective engagée devant les juridictions administratives, à savoir ceux ayant saisi ces tribunaux en l’absence de la réunion des conditions prévues par ledit code à cet égard. Il considère que, en l’espèce, la Cour ne peut prendre en compte la possibilité ainsi offerte par la loi, et que, par conséquent, elle ne peut conclure, dans le cas de la requérante, au non
‑
respect du délai raisonnable, au sens de l’article
6
§
1 de la Convention.
19.
Le Gouvernement estime que la durée de neuf mois devant la formation de juge unique du tribunal administratif de première instance de Kozani ne peut pas être considérée comme excessive, et il invite la Cour à déclarer la requête irrecevable pour défaut manifeste de fondement.
20.
La requérante réplique que les deux procédures forment un ensemble, et elle se plaint de leur durée globale.
21.
La Cour note d’emblée qu’elle ne saurait suivre la requérante dans son raisonnement, car les procédures litigieuses portaient sur deux actions distinctes. Dès lors, pour autant que la requérante se réfère à la première procédure, la Cour note que cette procédure, qui a commencé le 31
décembre 2001, date de la saisine du tribunal administratif de première instance de Kozani siégeant en formation de trois juges, a pris fin le 15
juillet 2004, date du prononcé par ledit tribunal de l’annulation de la procédure en cause dans le chef de la requérante, à la suite du désistement de cette dernière en date du 22 juin 2004. Ladite procédure s’est donc terminée plus de six mois avant l’introduction de la présente requête. Il s’ensuit que cette partie du grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention est tardive et qu’elle doit être rejetée, en application de l’article
35 §§ 1 et 4 de la Convention.
22.
S’agissant de la seconde procédure, la Cour note que celle-ci a commencé le 28 janvier 2004, date à laquelle la requérante a saisi le tribunal administratif de première instance de Kozani siégeant en formation de juge unique d’une nouvelle action, et qu’elle s’est terminée le 25 octobre 2004, date à laquelle ledit tribunal a rendu la décision
n
o
294/2004. Cette procédure a donc duré neuf mois pour une instance. À cet égard, la Cour souscrit à l’argument du Gouvernement selon lequel le fait que la requérante a introduit la nouvelle action, sur le fondement de l’article
115
§
5 du code de procédure administrative, ne peut avoir d’effets sur le
dies a quo
à prendre en compte pour le calcul de la durée de la procédure relative à cette action.
23.
La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement des requérants et celui des autorités compétentes, ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,
Vassilios Athanasiou et autres c. Grèce
, n
o
50973/08, 21 décembre 2010).
24.
En l’occurrence, elle note que la période à prendre en compte s’est étendue sur neuf mois environ, ce qui n’est pas déraisonnable pour une instance (
Stavoradis c. Grèce,
n
o
45140/98, 12 octobre 2000 et
Schinas
c.
Grèce
[comité], n
o
36081/09, § 27, 28 mars 2017). En outre, la Cour ne relève pas de périodes d’inactivité ou de lenteur injustifiées tout au long de la procédure litigieuse qui seraient imputables au comportement des autorités internes (voir,
Zacharis c. Grèce
(déc.), n
o
32283/02, 14
décembre 2004, et
Skoulaki et autres c. Grèce
, [comité], n
o
47731/16, §
15, 14
novembre 2017). Il s’ensuit que la durée de la procédure litigieuse ne saurait être considérée comme incompatible avec les exigences de l’article
6
25.
Eu égard à l’ensemble des éléments recueillis, la Cour estime qu’il n’y a pas eu, en l’espèce, dépassement du «
délai raisonnable
» au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.
26.
Dès lors, le grief tiré de la durée de la procédure en cause est manifestement mal fondé et il doit être rejeté, en application de l’article
35
§§
3 a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 28 mars 2019.
Renata Degener
Aleš Pejchal
Greffière adjointe
Président