SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 40676/13 Vasiliki ANDREADOU și alții împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 25 aprilie 2017 într-un comitet compus din Kristina Pardalos, președinte, Pauliine Koskelo, Tim Eicke, judecători, și Renata Degener, adjunctă secțiunii, având în vedere cererea prezentată la 18 iunie 2013, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurente, După ce au deliberat, face următoarea decizie FACE lista recurentelor figurează în anexă. Recurentele au fost reprezentate în fața Curții de către domnul P. Aggelakis, avocat în Baroul de Nord. A fost reprezentat de agentul său, dl Apessos, președintele Consiliului juridic al statului, și de delegatii agentului său, dl Charitaki și, respectiv, dl Maggripsi, consilier juridic și auditor pe lângă Consiliul juridic al statului. La 26 august 2016, obiecțiunile privind durata procedurii în fața Tribunalului Administrativ de Primă Instanță și în fața Tribunalului Administrativ de Primă Instană din Etta și a Tribunalului Administrativ de Primă Instană din Etta, precum și cu privire la Õ lipsa unei căi de atac efective în această privință au fost comunicate guvernului, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 decembrie 2003, recurentele au sesizat Tribunalul Administrativ de Primă Instană ( La 28 aprilie 2006, Tribunalul Administrativ de Primă Instanță a acordat parțial câștig de cauză recurentelor (judecata nr. 5523/2006). La 4 august 2006, statul interjeta apelat la această hotărâre. La 28 septembrie 2007, instanța administrativă a recursului la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recurs (Decizia nr. 3504/2007). La 19 mai 2008, statul s-a ocupat de această decizie. 10. La 11 februarie 2013, recursul a fost primit parțial de Consiliul de Stat (hotărârea nr. 591/2013), al cărui recurs a fost pus la dispoziție și certificat conform la 23 aprilie 2013. GRIEF 11. Invocând art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție, recurentele se plâng de durata procedurii în fața instanței administrative de primă instanță și în fața instanței administrative de apel, precum și de absența unei acțiuni efective în această privință. Recurentele susțin că procedurile desfășurate în fața instanței administrative de primă instanță și în fața instanței administrative de apel au fost de o durată excesivă și se plâng de existența unei instanțe interne competente pentru a prezenta o plângere în acest sens. Acestea invocă articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție, ale căror părți relevante în speță sunt astfel formulate Art. 6 alin. (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei este întemeiată. art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 13. Guvernul susține că durata procedurii în litigiu este rezonabilă în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție și că recurentele nu au nici o apărare în temeiul art. 13 din Convenție. 14. Curtea consideră că perioada care trebuie luată în considerare a început la În decembrie 2003, data sesizării Tribunalului Administrativ de Primă Instanță, care a fost încheiată la 28 septembrie 2007, data publicării deciziei nr 3504/2007 a Tribunalului Administrativ de Primă Instanță. Prin urmare, procedura a durat trei ani și nouă luni pentru două instanțe 15. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Vassilios Athanasiou și alții c. Grecia, nr. 50973/08, § 26, 21 decembrie 2010). Curtea nu face obiectul unor perioade de inactivitate nejustificate sau al unor întârzieri nejustificate în cursul procedurii în litigiu care ar putea fi imputabile comportamentului autorităților interne. Curtea constată că perioada care trebuie luată în considerare a durat trei ani și nouă luni, ceea ce, în sine, nu este rezonabil pentru două instanțe (a se vedea, de asemenea, Lada și alte organisme c. Grecia (dec.), [comitet], n 24610/12, § 17, 6 octombrie 2015). În plus, Comisia observă că ritmul procedurii în fața celor două instanțe a fost susținut și că recurentele nu au niciun fapt sau argument care să conducă la concluzia că, în speță, durata procedurii nu a răspuns la cerința termenului rezonabil 17. Prin urmare, în conformitate cu articolul Õ alineatul (3) litera (a) și cu art. 4 din Convenție, este în mod clar întemeiat greșit și trebuie respins. În ceea ce privește litigiul întemeiat pe art. 13 din convenție, Curtea amintește că a interpretat întotdeauna această dispoziție ca necesitând o acțiune în dreptul intern numai în ceea ce privește obiecțiunile care pot fi considerate ca fiind reprobabile mai ales în ceea ce privește Convenția (a se vedea, printre altele, Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96, § 157, CEDH 2000 XI, Passaris c. Grecia (dec.), nr. 53344/07, 24 September 2009 și Zorba c. Grecia (dec.), [comitet], nr. 74676/10, § 24, 26 aprilie 2016). 19. Având în vedere concluziile la care a ajuns cu privire la Ö Õ art. 6 Õ 1 din Convenție, Curtea consideră că recurentele nu au niciun motiv de a pleda în temeiul articolului 13 din Convenție. 20. Prin urmare, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 18 mai 2017. Renata Degener Kristina Pardalos Asistentă Președinta Anexă Vasiliki ANDREADOU, născută la 15 octombrie 2017. 1979, rezident în Volos Sofia ANTONIOU, născută la 3 august 1981, rezidentă în Prevenza Vasiliki VOUKA, născută la 4 noiembrie 1981, rezidentă în Kozani Maria GEORGIADOU, născută la 17 noiembrie 1979, rezidentă în Grevena Areti GOUDA, născută la 20 decembrie 1979, rezidentă în Kozani Chrysoula PAPADOULOU, născută la 27 iulie 1980, rezidentă în Kozani Vasiliki PETROU, născută la 1 ianuarie 1978, rezidentă în Veria Rezoudi, data nașterii: 9 Iunie 1978, rezident în Alexandria Olga STERGIOU, născută la 28 iunie 1981, rezidentă în Florina
Requête n
o
40676/13
Vasiliki ANDREADOU et autres
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 25 avril 2017 en un comité composé de
:
Kristina Pardalos,
présidente,
Pauliine Koskelo,
Tim Eicke,
juges,
et de Renata Degener,
greffière adjointe de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 18 juin 2013,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérantes,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La liste des requérantes figure en annexe. Les requérantes ont été représentées devant la Cour par M
e
2.
Le gouvernement grec («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. M. Apessos, Président du Conseil juridique de l’État, et par les déléguées de son agent, M
me
S.
Charitaki et M
me
A.
Magrippi, respectivement conseillère juridique et auditrice auprès du Conseil juridique de l’État.
3.
Le 26 août 2016, les griefs concernant la durée de la procédure devant le tribunal administratif de première instance d’Athènes et devant la cour administrative d’appel d’Athènes ainsi que le grief concernant l’absence de recours effectif à cet égard ont été communiqués au Gouvernement, et la requête a été déclarée irrecevable pour le surplus.
Les circonstances de l’espèce
4.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
5.
Le 29 décembre 2003, les requérantes saisirent le tribunal administratif de première instance d’Athènes («
le tribunal administratif
de première instance
») d’une action en dommages-intérêts contre l’État.
6.
Le 28 avril 2006, le tribunal administratif de première instance donna partiellement gain de cause aux requérantes (jugement n
o
5523/2006).
7.
Le 4 août 2006, l’État interjeta appel de ce jugement.
8.
Le 28 septembre 2007, la cour administrative d’appel d’Athènes («
la cour administrative d’appel
») rejeta l’appel de l’État (décision n
o
3504/2007).
9.
Le 19 mai 2008, l’État se pourvut en cassation contre cette décision.
10.
Le 11 février 2013, ce pourvoi fut partiellement accueilli par le Conseil d’État (arrêt n
o
591/2013), dont l’arrêt fut mis au net et certifié conforme le 23
avril 2013.
11.
Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, les requérantes se plaignent de la durée de la procédure devant le tribunal administratif de première instance et devant la cour administrative d’appel, ainsi que de l’absence d’un recours effectif à cet égard.
12.
Les requérantes allèguent que les procédures menées devant le tribunal administratif de première instance et devant la cour administrative d’appel ont été d’une durée excessive. De plus, elles se plaignent de l’inexistence d’une juridiction interne compétente pour connaître d’une plainte à ce sujet. Elles invoquent les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, dont les parties pertinentes en l’espèce sont ainsi libellées
:
Article 6
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.
»
Article 13
«
Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles.
»
13.
Le Gouvernement soutient que la durée de la procédure litigieuse est raisonnable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention et que les requérantes n’ont aucun grief défendable au titre de l’article 13 de la Convention.
14.
La Cour considère que la période à prendre en compte a débuté le
29
décembre 2003, date de la saisine du tribunal administratif de première instance, et qu’elle s’est terminée le 28
septembre 2007, date de publication de la décision n
o
3504/2007 de la cour administrative d’appel. La procédure a donc duré trois ans et neuf mois pour deux instances.
15.
La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement des requérants et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,
Vassilios Athanasiou et autres c. Grèce
, n
o
50973/08, § 26, 21
décembre
2010).
16.
La Cour ne relève pas de périodes d’inactivité ou de lenteur injustifiées au cours de la procédure litigieuse qui seraient imputables au comportement des autorités internes. Elle observe que la période à prendre en compte a duré trois ans et neuf mois ce qui, en soi, n’est pas déraisonnable pour deux instances (voir aussi
Lada et autres c. Grèce
(déc.), [comité], n
o
24610/12, §
17, 6 octobre 2015). De plus, elle observe que le rythme de la procédure devant les deux instances était soutenu et que les requérantes n’exposent aucun fait ni argument pouvant mener à la conclusion que, en l’espèce, la durée de la procédure n’a pas répondu à l’exigence du «
délai raisonnable
».
17.
Il s’ensuit que le grief tiré de la durée de la procédure en cause est manifestement mal fondé et qu’il doit être rejeté, en application de l’article
35
§§ 3 a) et 4 de la Convention.
18.
Quant au grief tiré de l’article 13 de la Convention, la Cour rappelle qu’elle a toujours interprété cette disposition comme n’exigeant un recours en droit interne que pour les griefs qui peuvent passer pour « défendables » au regard de la Convention (voir, entre autres, Kudła c. Pologne [GC], n
o
30210/96
‑
XI, Passaris c. Grèce (déc.), n
o
53344/07, 24
septembre 2009, et Zorba c. Grèce (déc.), [comité], n
o
74676/10, § 24, 26
avril
2016).
19.
Compte tenu des conclusions auxquelles elle est parvenue concernant le grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention, la Cour estime que les requérantes n’ont aucun grief défendable au titre de l’article 13 de la Convention.
20.
Il s’ensuit que ce grief est également manifestement mal fondé et qu’il doit être rejeté, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 18 mai 2017.
Renata Degener
Kristina Pardalos
Greffière adjointe
Présidente
Vasiliki ANDREADOU, née le 15
octobre
1979, résidant à Volos
Sofia ANTONIOU, née le 3
août
1981, résidant à Preveza
Vasiliki VOUKA, née le 4
novembre
1981, résidant à Kozani
Maria GEORGIADOU, née le 17
novembre
1979, résidant à Grevena
Areti GOUDA, née le 20
décembre
1979, résidant à Kozani
Chrysoula PAPADOPOULOU, née le 27
juillet
1980, résidant à Kozani
Vasiliki PETROU, née le 1
er
janvier
1978, résidant à Veria
Sofia REZOUDI, née le 9
juin
1978, résidant à Alexandria
Olga STERGIOU, née le 28
juin
1981, résidant à Florina