- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 12 septembrie 2017
- Stat pârât
- GRC
- Concluzia
- Inadmisibil
Radoglou și Milos A.E. împotriva Greciei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 70166/14 Georgios RADOGLOU și MILOS A.E. împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 12 septembrie 2017 într-un comitet compus din Kristina Pardalos, președinte, Pauliine Koskelo, Tim Eicke, judecători, și Renata Degener, asistentă de secțiune având în vedere cererea menționată anterior formulată la 23 octombrie 2014, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate de reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOARE Reclamanții sunt domnul Georgios Radoglou, un resortisant grec născut în 1965 și rezident la Glyfada și Milos A.E., o societate anonimă cu sediul în Grecia și care a fost înființată în 2000. K. Konstantinou, avocat în barou da'ét.
Guvernul elen (at'e'u') a fost reprezentat de agentul său, dl Apessos, președintele Consiliului juridic al statului și de delegatul agentului său, dl Z. Chatipavlou, auditor pe lângă Consiliul juridic al statului. La 16 noiembrie 2016, litigiul cu privire la durata procedurii în fața Tribunalului de Mare Instanță din Etta și în fața Tribunalului de Primă Instană din Etta a fost comunicat guvernului, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus. Circumstanele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează.
La 10 octombrie 2005, reclamanții au sesizat tribunalul în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în judecată în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în instanță în judecată în despăgubire. Data a fost stabilită la 4 octombrie 2006. La 11 septembrie 2006, reclamanții au depus o memorie ( πύτάσεις La 21 noiembrie 2007, tribunalul de mari instanțe a respins acțiunea în despăgubire (judecată nr. 7293/2007).
La 21 ianuarie 2008, reclamanții au răspuns la această hotărâre. La 1 iulie 2008, copia cererii a fost produsă la grefa tribunalului de apel din … La 4 mai 2010, recurentul s-a ocupat de casarea împotriva hotărârii nr. 5159/2009. 11. La 11 decembrie 2013, Curtea de Casație a respins recursul (hotărârea nr. 2169/2013). Această hotărâre a fost netă și certificată conform la 25 aprilie 2014. GRIEF 12. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii. Reclamanții susțin că durata procedurii desfășurate în fața Tribunalului de Mare Instanță și a Tribunalului de apel a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, ale cărui părți relevante în speță sunt astfel formulate: art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide...
dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei este justificată. 14. Guvernul efectuează o analiză cronologică a procedurii în cauză și consideră că aceasta se desfășoară în general într-un interval de timp rezonabil, că autoritățile judiciare s-au pronunțat într-un termen scurt și că nu li se poate imputa nicio perioadă de inactivitate. În speță, Curtea precizează că procedura în fața instanțelor civile este reglementată prin inițiativa părților. 15. Curtea consideră că perioada care trebuie luată în considerare a început la octombrie 2005 cu sesizarea instanței de mari instanțe de către reclamanți și s-a încheiat la 31 august 2009, data publicării hotărârii nr. Prin urmare, procedura a durat trei ani și 11 luni pentru două instanțe.
16. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând seama de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și sfera de aplicare a litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Glykantzi c. Grecia, 40150/09, § 47, 30 octombrie 201217. De asemenea, Comisia reamintește că procedura în fața instanțelor civile este reglementată de principiul inițiativei părților și, pe de altă parte, numai lentorii atribuiți autorităților judiciare competente pot determina o depășire a termenului rezonabil care contravine convenției.
Cu toate acestea, chiar și în sistemele juridice care consacră principiul de conduită a procesului de către părți, atitudinea părților interesate nu scutește judecătorii de a asigura celeritatea dorită de art. 6 alin. (1) (Litezitis c. Grecia, n 62771/00, § 30, 5 februarie 2004). Guvernul afirmă că părțile la litigiu sunt responsabile pentru perioadele de inactivitate considerabile pe care le-a cunoscut procedura și susține că perioada de inactivitate de aproximativ un an, și anume octombrie 2006, data la care prima ședință în fața instanței de mari instanțe a fost amânată la cererea reclamanților, în septembrie 2007, data la care a avut loc în fața instanței respective, precum și data de aproximativ cinci luni, și anume ianuarie 2008, data la care reclamanții au răspuns la apelul din iulie 2008, data la care părțile la litigiu au prezentat o copie a cererii de stabilire a unei date de la care au fost depuse cereri nu pot fi atribuite autorităților naționale 19. În acest sens, Curtea consideră că prima perioadă de inactivitate menționată de guvern, și anume 4 octombrie 2006, data la care prima ședință în fața instanței judecătorești de mare instanță a fost amânată la cererea reclamanților, la 26 septembrie 2007, data la care a avut loc în fața instanței respective, nu poate fi atribuită autorităților naționale ( În plus,
Curtea nu face obiectul unor perioade de inactivitate sau al unor întârzieri nejustificate în cursul procedurii în litigiu care ar fi atribuite comportamentului autorităților interne. În plus, Comisia observă că ritmul procedurii în fața celor două instanțe a fost susținut și că tribunalele nu fac referire la niciun fapt sau argument care ar putea conduce la concluzia că, în speță, durata procedurii nu a răspuns la cerința privind termenul rezonabil (a se vedea, de asemenea, Lada și alții c. Grecia (dec.), [comitet], nr 24610/12, § 17, 6 octombrie 2015 și Andreadou și alții c. Grecia (dec.), [comitet], nr. 40676/13, § 16, 25 aprilie 2017). 20. Prin urmare, se concluzionează că termenul întemeiat pe durata procedurii în cauză este în mod clar greșit întemeiat și că trebuie respins, în temeiul articolului Õ§ 3 litera (a) și 4 din convenție.
Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcută în franceză și comunicat în scris la 5 octombrie 2017. Kristina Pardalos Grefier Adjunct Președinte
PREMIÈRE SECTION
DÉCISION Requête n o 70166/14 Georgios RADOGLOU et MILOS A.E. contre la Grèce La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 12 septembre 2017 en un comité composé de : Kristina Pardalos, présidente, Pauliine Koskelo, Tim Eicke, juges, et de Renata Degener, greffière adjointe de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 23 octobre 2014, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées par les requérants, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT
Les requérants sont M. Georgios Radoglou, un ressortissant grec né en 1965 et résidant à Glyfada, et Milos A.E., une société anonyme ayant son siège en Grèce et qui a été constitué en 2000. Ils ont été représentés devant la Cour par M e K. Konstantinou, avocate au barreau d’Athènes.
Le gouvernement grec (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. M. Apessos, Président du Conseil juridique de l’État et par la déléguée de son agent, M me Z. Chatzipavlou, auditrice auprès du Conseil juridique de l’État.
Le 16 novembre 2016, le grief concernant la durée de la procédure devant le tribunal de grande instance d’Athènes et devant la cour d’appel d’Athènes a été communiqué au Gouvernement, et la requête a été déclarée irrecevable pour le surplus. Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 10 octobre 2005, les requérants saisirent le tribunal de grande instance d’Athènes (« le tribunal de grande instance ») d’une action en dommages ‑ intérêts. La date d’audience fut fixée au 4 octobre 2006.
Le 11 septembre 2006, les requérants déposèrent un mémoire ( προτάσεις ) par lequel ils demandèrent l’ajournement de l’audience afin de notifier des documents aux parties adversaires selon les exigences de la loi. L’audience fut reportée au 26 septembre 2007, date à laquelle elle eut lieu devant ladite juridiction.
Le 21 novembre 2007, le tribunal de grande instance rejeta l’action en dommages-intérêts (jugement n o 7293/2007).
Le 21 janvier 2008, les requérants interjetèrent appel de ce jugement. Le 1 er juillet 2008, la copie de l’appel fut produite au greffe de la cour d’appel d’Athènes (« la cour d’appel ») afin de fixer la date d’audience, qui a été fixée au 5 février 2009.
Le 31 août 2009, la cour d’appel rejeta l’appel des requérants (arrêt n o 5159/2009).
Le 4 mai 2010 le requérants se pourvurent en cassation contre l’arrêt n o 5159/2009.
Le 11 décembre 2013, la Cour de cassation rejeta le pourvoi (arrêt n o 2169/2013). Cet arrêt fut mis au net et certifié conforme le 25 avril 2014. GRIEF
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de la durée de la procédure. EN DROIT
Les requérants allèguent que la durée de la procédure menée devant le tribunal de grande instance et la cour d’appel a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, dont les parties pertinentes en l’espèce sont ainsi libellées : Article 6 § 1 « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle. »
Le Gouvernement procède à une analyse chronologique de la procédure en cause et estime qu’elle s’est déroulée de façon générale dans des délais raisonnables, que les autorités judiciaires se sont prononcées dans des délais courts et qu’aucune période d’inactivité ne peut leur être imputée. En l’espèce, il précise que la procédure devant les juridictions civiles est régie par l’initiative des parties.
La Cour considère que la période à prendre en compte a débuté le 10 octobre 2005 avec la saisine du tribunal de grande instance par les requérants et elle s’est terminée le 31 août 2009, date de la publication de l’arrêt n o 5159/2009 de la cour d’appel. La procédure a donc duré trois ans et onze mois environ pour deux instances.
La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement des requérants et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres, Glykantzi c. Grèce , n o 40150/09, § 47, 30 octobre 2012).
Elle rappelle également que la procédure devant les juridictions civiles est régie par le principe de l’initiative des parties. Par ailleurs, seules les lenteurs attribuées aux autorités judiciaires compétentes peuvent amener à constater un dépassement du délai raisonnable contraire à la Convention. Cependant, même dans les systèmes juridiques consacrant le principe de la conduite du procès par les parties, l’attitude des intéressés ne dispense pas les juges d’assurer la célérité voulue par l’article 6 § 1 ( Litoselitis c. Grèce , n o 62771/00, § 30, 5 février 2004).
Le Gouvernement affirme que les parties au litige sont responsables des périodes d’inactivité considérables que la procédure a connues. Il soutient que la période d’inactivité d’un an environ, à savoir du 4 octobre 2006, date à laquelle la première audience devant le tribunal de grande instance a été ajournée à la demande des requérants, au 26 septembre 2007, date à laquelle l’audience eut lieu devant ladite juridiction, ainsi que celle de cinq mois environ, à savoir du 21 janvier 2008, date à laquelle les requérants interjetèrent appel, au 1 er juillet 2008, date à laquelle les parties au litige produisirent copie de l’appel demandant la fixation d’une date d’audience ne peuvent être attribuées aux autorités nationales.
En l’occurrence, la Cour considère que la première période d’inactivité mentionnée par le Gouvernement, à savoir du 4 octobre 2006, date à laquelle la première audience devant le tribunal de grande instance a été ajournée à la demande des requérants, au 26 septembre 2007, date à laquelle l’audience eut lieu devant ladite juridiction, ne saurait être attribuée aux autorités nationales ( Kendristakis et autres c. Grèce , n o 47975/11, § 44, 4 octobre 2016). En outre, la Cour ne relève pas de périodes d’inactivité ou de lenteur injustifiées au cours de la procédure litigieuse qui seraient attribuées au comportement des autorités internes. De plus, elle observe que le rythme de la procédure devant les deux instances était soutenu et que les requérants n’exposent aucun fait ni argument pouvant mener à la conclusion que, en l’espèce, la durée de la procédure n’a pas répondu à l’exigence du « délai raisonnable » (voir aussi Lada et autres c. Grèce (déc.), [comité], n o 24610/12, § 17, 6 octobre 2015, et Andreadou et autres c. Grèce (déc.), [comité], n o 40676/13, § 16, 25 avril 2017).
Il s’ensuit que le grief tiré de la durée de la procédure en cause est manifestement mal fondé et qu’il doit être rejeté, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Fait en français puis communiqué par écrit le 5 octobre 2017. Renata Degener Kristina Pardalos Greffière adjointe Présidente