PANAGI AND SHIARTOU v. TURKEY

Comunicat la 11 martie 2019 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 6178/18 Theodora PANAGI și Evdoxia SHIARTOU împotriva Turciei depusă la 19 ianuarie 2018 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Theodora Panagi și dl Evdoxia Shiartou, sunt cetățeni ciprioți și britanici, care s-au născut în 1967 și, respectiv, în 1970 și trăiesc în Londra, Regatul Unit. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl A. Demetriades, un avocat care practică în Nicosia, Cipru. Circumstanțele cauzei Pot fi rezumate ca urmare. Reclamanții, ciprioții greci, sunt proprietari în acțiuni egale ale unei case și o parcelă de teren situată în „Republica Turcească a Ciprului de Nord” („TRNC”). Această proprietate imobilă aparține inițial mamei lor, care i-a oferit reclamanților la 9 octombrie 2001. La 9 februarie 2010, mama lor a murit și reclamanții au fost declarați moștenitori. La 21 septembrie 2012, reclamanții au solicitat Comisiei de imobilizare („IPC”) care a solicitat compensații pentru pierderea utilizării proprietăților lor cu interesul statutar relevant în urma intervenției militare turce în 1974. De asemenea, ei au solicitat restituirea proprietății imobile în cauză, daune morale, compensare pentru bunuri mobiliare, inclusiv interese, dobânzi legale și costuri juridice. Deoarece autoritățile relevante “TRNC” nu au răspuns la cererea reclamanților, la 20 ianuarie 2015 reclamanții au solicitat o hotărâre în neregulă. CIB a suspendat examinarea cazului de mai multe ori. La 21 august 2015, reclamanții s-au plâns de întârzierea procedurii în fața CIB. Cu toate acestea, nu au primit nici un răspuns la plângerea lor. În acest sens, reclamanții indică faptul că, la 29 noiembrie 2016, Curtea administrativă înaltă “TRNC” a decis că nu are competența de a revizui cererile de o hotărâre neîndeplinită în fața CIB. Procedură înainte de CIB este încă în așteptare. COMPLAINTE Reclamanții se plâng de lungimea și ineficacitatea procedurii înainte de CIB, din cauza căreia nu au putut să-și justifice cererile de proprietate și să-și acceseze domiciliul pentru o perioadă prelungită de timp. De asemenea, reclamanții se plâng că nu au un remediu eficace pentru lungimea excepțională a procedurilor și întârzierile înainte de CIB și pentru reclamația lor de proprietate. De asemenea, reclamanții se plâng că au fost discriminați pe motive de religie și origine etnică. Reclamanții se bazează pe articolele 6, 8 și 13 din Convenția și la art. 1 din Protocolul nr. 1. Având în vedere durata și funcționarea practică a procedurii înainte de CIB, s-a constatat o încălcare a drepturilor reclamanților în temeiul articolelor 6 § 1 și 8 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Joannou c. Turcia , nr. 53240/14, 12 decembrie 2017)? Reclamanții au la dispoziția lor un remediu eficace pentru plângerile lor în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 8 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (sau singur sau luat în conjuncție cu art. 14 din Convenție), conform articolului 13 din Convenție?

Communicated on 11 March 2019

SECOND SECTION

Application no. 6178/18

Theodora PANAGI and Evdoxia SHIARTOU

against Turkey

lodged on 19 January 2018

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Mr Theodora Panagi and Mr Evdoxia Shiartou, are Cypriot and British nationals, who were born in 1967 and 1970 respectively and live in London, the United Kingdom. They are represented before the Court by Mr A. Demetriades, a lawyer practising in Nicosia, Cyprus.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

The applicants, Greek Cypriots, are owners in equal shares of a house and a plot of land located in the “Turkish Republic of Northern Cyprus” (“TRNC”). This immovable property initially belonged to their mother, who gifted it to the applicants on 9 October 2001. On 9 February 2010 their mother passed away and the applicants were declared her heirs.

On 21 September 2012 the applicants applied to the Immovable Property Commission (“IPC”) claiming compensation for the loss of use of their property with the relevant statutory interest following the Turkish military intervention in 1974. They also claimed restitution of the immovable property in question, moral damages, compensation for movable goods, including interests, statutory interest and legal costs.

As the relevant “TRNC” authorities did not reply to the applicants’ claim, on 20 January 2015 the applicants applied for a judgment in default.

The IPC adjourned the examination of the case numerous times.

On 21 August 2015 the applicants complained of the delay in the proceedings before the IPC. However, they received no reply to their complaint.

In this connection, the applicants point to the fact that on 29

November 2016 the “TRNC” High Administrative Court ruled that it had no jurisdiction to review the adjournments of applications for a default judgment before the IPC.

The proceedings before the IPC are still pending.

COMPLAINTS

The applicants complain of the protracted length and ineffectiveness of the proceedings before IPC, as a result of which they have been unable to vindicate their property claim and access their home for a prolonged period of time. They further complain that they do not have an effective remedy for the inordinate length of proceedings and delays before the IPC, and for their property claim. The applicants also complain that they were discriminated against on the grounds of religion and ethnic origin.

The applicants rely on Articles 6, 8 and 13 of the Convention and Article

1 of Protocol No. 1.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Having regard to the length and the practical operation of the proceedings before the IPC, has there been a breach of the applicants’ rights under Articles 6 § 1 and 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1 (see

Joannou v. Turkey

, no. 53240/14, 12 December 2017)?

2.

Did the applicants have at their disposal an effective remedy for their complaints under Articles 6 § 1 and 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 (either alone or taken in conjunction with Article 14 of the Convention), as required by Article 13 of the Convention?