SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 30646/10 Keziban ARBAprecum Turcia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 19 martie 2019 într-un comitet compus din Julia Laffranque, președinte, Stephanie Morou-Vikström, Arnfin Bårdsen, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 11 decembrie 2018 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURĂ recurenta, domnul Keziban Arba Özer, avocații din Konya. Guvernul turc (inclusiv oaspeții) a fost reprezentat de agentul său. Fără să invoce niciun articol din Convenție, reclamanta se plângea de o încălcare a vieții sale private. Recurenta susținea că acuzațiile aduse împotriva sa într-un articol de presă publicat în cotidianul Hürriyet constituie o încălcare a drepturilor sale la protecția reputației și la libertatea de conștiință. În decembrie 2018, guvernul a informat Curtea cu privire la intenția sa de a formula o declarație unilaterală pentru a rezolva problema ridicată de cerere. În plus, acesta a invitat Curtea să elimine rolul Curții în aplicarea articolului 37 din convenție. I declare that the Government of Turkey offers to pay the applicant Keziban Arbai, EUR 3000 (three thousand euros) to cover any moraly damage aswell as costs and expenses, plus tax may be încarcable to the aplicant with a view to resolving the above-ment case pandaning before the European Court of Human Rights. The Government further emphasizes that Article 375 § 1 (i) of the Code of Civil Procedure, as amended by the Law no. 7145 of 31 July 2018, now requires reopening of civil proceedings in cases where the European Court of Human Rights decisions to strike an application out of its list of cases following a friendly settlement or a unilateral declaration. The Government considers that the aforementioned remedy is capabil of providing redress in respect of the applicant mails under Article 8 of the Convention. Această sumă va fi convertită în Turkish liras at the rate at the rate applicable on the date of payment, and will be plata within three months from the data of notification of the Court pursuant to Article 37 alineatul (1) of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simplu interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus tree percentage puncts. The payment will constitute the final resolution of the case. The Government respectfully invitas the Court to declaration that it is not justited anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its lists in acordance with Article 37 of the convention. Recurenta nu a răspuns la această scrisoare în timp ce a fost invitată să își prezinte observațiile referitoare la aceasta până la 15 ianuarie 2019. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor consacrate de jurisprudență, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 75 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-o serie de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Turciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului la protecția vieții private (Von Hannover c. Germania, n 59320/00, § 50 CEDH 2004 VI, Sanchez Cardenas c. Norvegia, n 12148/03, § 38, 4 octombrie 2007, Pfeifer c. Austria, n 12556/03, § 35, 15 noiembrie 2007, A. c. Norvegia, 28070/06, § 64, 9 aprilie 2009, Polanco Torres și Movilla Polanco c. Spania, n 34147/06, § 40, 21 septembrie 2010, Axel Springer AG c. Germania [GC], n 39954/08, § 83, 7 februarie 2012 și Petrie c. Italia, n 2532/12, § 39, 18 mai 2017, Couderc și Hachette Filipacchi Associés c. Franța ([GC], n 40454/07, § 83-93, CEDH 2015 (extracturi) și Tarman c. Turcia 63903/10, §§ 36-38, 21 noiembrie 2017). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei propuse, care este în conformitate cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii (art. 37 § in fine) Curtea interpretează această declarație în sensul că această sumă, convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data plății, trebuie plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul respectiv, guvernul va trebui să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la: art. 8 din convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție.
Requête n
o
30646/10
Keziban ARBAĞ
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 19 mars 2019 en un comité composé de
:
Julia Laffranque,
présidente,
Stéphanie Mourou-Vikström,
Arnfinn Bårdsen,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 25 mars 2010,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 11
décembre 2018 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Keziban Arbağ, est une ressortissante turque née en
1972 et résidant à Konya. Elle a été représentée devant la Cour par M
e
H.
Șenalp et M
e
Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent.
Sans invoquer aucun article de la Convention, la requérante se plaignait d’une atteinte à sa vie privée.
La requête avait été communiquée au Gouvernement
.
La requérante alléguait que les allégations dirigées à son encontre dans un article de presse publié dans le quotidien Hürriyet constituaient une atteinte portée à ses droits à la protection de la réputation et à la liberté de conscience. Elle n’invoquait aucun article de la Convention.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 10
décembre 2018 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
I declare that the Government of Turkey offers to pay the applicant Keziban Arbağ, EUR 3000 (three thousand euros) to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus ant tax may be chargeable to the applicant with a view to resolving the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
The Government further emphasizes that Article 375 § 1 (i) of the Code of Civil Procedure, as amended by the Law no. 7145 of 31 July 2018, now requires reopening of civil proceedings in cases where the European Court of Human Rights decides to strike an application out of its list of cases following a friendly settlement or a unilateral declaration. The Government considers that the aforementioned remedy is capable of providing redress in respect of the applicant’s complaints under Article
8 of the Convention.
This sum will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.
The Government respectfully invites the Court to declare that it is not justified anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its lists in accordance with Article 37 of the Convention.
»
La requérante n’a pas répondu à cette lettre alors qu’elle avait été invitée à soumettre ses observations y afférentes au plus tard le 15
janvier 2019.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article
37 §
1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
»
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§ 75
‑
‑
VI,
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Turquie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à la protection de la vie privée (
Von Hannover c.
Allemagne
, n
o
‑
VI,
Sanchez Cardenas c.
Norvège
, n
o
12148/03, § 38, 4 octobre 2007,
Pfeifer c. Autriche
, n
o
12556/03, § 35, 15 novembre 2007,
A. c. Norvège
, n
o
28070/06, §
64, 9
avril 2009,
Polanco Torres et Movilla Polanco c. Espagne
, n
o
34147/06, §
40, 21 septembre 2010,
Axel Springer AG c. Allemagne
[GC], n
o
39954/08, § 83, 7 février 2012, et
Petrie c. Italie
, n
o
25322/12, §
39, 18
mai 2017,
Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France
([GC], n
o
40454/07, §§ 83-93, CEDH 2015 (extraits) et
Tarman c.
Turquie
n
o
63903/10, §§ 36-38, 21
novembre 2017).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37 §
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37 §
1
in fine
).
La Cour interprète cette déclaration dans le sens que cette somme, convertie en livres turques au taux applicable à la date du paiement, devra être versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement devra verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4
mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 8 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 11 avril 2019.
Hasan Bakırcı
Julia Laffranque
Greffier adjoint
Présidente