TUNÇ c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 303020/11 Sinan TUNç împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 21 martie 2019 într-un comitet compus din Stephanie Morou-Vikström, președinte, Arnfinn Bårdsen, Darian Pavli, judecători, și Liv Tigerstedt, graffière de secțiune f.f., având în vedere cererea formulată mai sus la 28 februarie 2011, După ce a făcut acest lucru, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Sinan Tunç, s-a născut în 1977. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul D. Demirel, avocat care exercită funcția la Ankara. Plângerile pe care reclamantul le-a tras din art. 11 din Convenție (contestare a unei amenzi de o valoare de 143,00 de lire turce (TRY) care a fost imputată pentru încălcarea articolului 32 din Legea nr. 5326 (Kabahatler Kanunu) ca urmare a unei manifestări pașnice într-unul dintre locurile autorizate de către Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 11 decembrie 2018, Curtea a atras atenția reprezentantului reclamantului asupra faptului că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor ca răspuns la observațiile guvernului și la cererea de satisfacție echitabilă a reclamantului a fost încheiat începând cu 21 septembrie 2018 și că nu a solicitat prelungirea acesteia. În plus, Curtea a precizat că, în conformitate cu art. 37 litera (a) din Convenție, aceasta poate anula o cerere din rol în cazul în care, la fel ca în speță, circumstanțele permit să se ajungă la concluzia că reclamantul nu mai dorește să o mențină. Scrisoarea a ajuns la partea reclamantă la 19 decembrie 2018; totuși, a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai intenționează să mențină cererea (articolul (a) din Convenție).În plus, în lipsa unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție și a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 11 aprilie 2019. Liv Tigerstedt Stephanie Morou-Vikström Modulul adjunct f.f. președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

30320/11

Sinan TUNÇ

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 21 mars 2019 en un comité composé de

:

Stéphanie Mourou-Vikström,

présidente,

Arnfinn Bårdsen,

Darian Pavli,

juges,

et de Liv Tigerstedt,

greffière adjointe de section f.f.

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 28 février 2011,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Sinan Tunç, est né en 1977.

Il a été représenté devant la Cour par M

e

D. Demirel, avocat exerçant à Ankara.

Les griefs que le requérant tirait de l’article 11 de la Convention (contestation d’une amende d’un montant de 143,00 livres turques (TRY) infligée pour contravention à l’article 32 de la loi n

o

5326 (Kabahatler Kanunu) suite à une manifestation pacifique dans l’un des lieux autorisés par l’arrêté préfectoral du 6 novembre 2009) ont été communiqués au gouvernement turc («

le Gouvernement

»).

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 11 décembre 2018, la Cour a attiré l’attention du représentant du requérant sur le fait que le délai imparti pour la présentation des observations en réponse à celles du Gouvernement et de la demande de satisfaction équitable du requérant était échu depuis le 21 septembre 2018 et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. La Cour a en outre précisé que, aux termes de l’article 37

§

1

a) de la Convention, elle peut rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances permettent de conclure que le requérant n’entend plus maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue à la partie requérante le 19 décembre 2018 ; elle est toutefois demeurée sans réponse.

EN DROIT

À la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que la partie requérante n’entend plus maintenir la requête (article

37

§

1

a) de la Convention). Par ailleurs, en l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article

37 §

1

in fine

.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Fait en français puis communiqué par écrit le 11 avril 2019.

Liv Tigerstedt

Stéphanie Mourou-Vikström

Greffière adjointe f.f.

Présidente