HOLZAPFEL v. GERMANY

Comunicat la 2 aprilie 2019 CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 8326/19 Heiner HOLZAPFEL împotriva Germaniei depusă la 6 februarie 2019 OBIECTUL CAUZA Cererea se referă la durata procedurii civile în fața instanțelor sociale. Reclamantul a solicitat beneficiile de șomaj în fața Curții Sociale Konstanz; după rezolvarea acestei chestiuni, a rămas afirmația că autoritățile nu au fost autorizate să își depună declarațiile de cont, care conțin datele cu caracter personal. Procedura a durat de la septembrie 2011 până la 28 septembrie 2011. Februarie 2017 pentru două cazuri. Reclamantul a solicitat ulterior compensații pentru 43 de luni de întârziere nejustificată. Curtea Socială de Apel Baden-Württemberg a recunoscut că a fost o întârziere nejustificată, care, după deducerea timpului de pregătire de 1 an, a considerat ca fiind de aproximativ 2 ani, dar a respins cererea de compensare a reclamantului.

În fața Curții, reclamantul s-a plâns că durata procedurii civile era incompatibilă cu cererea de timp rezonabil, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție. Instanțele interne nu i-au acordat o compensare adecvată. Durata procedurii civile în acest caz a fost încălcarea cerinței de „tempă rezonabilă” de la art. 6 § 1 din Convenție?

Communicated on 2 April 2019

FIFTH SECTION

Application no. 8326/19 Heiner HOLZAPFEL against Germany lodged on 6 February 2019

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the length of civil proceedings before the social courts. The applicant claimed unemployment benefits before the Konstanz Social Court; after that issue had been resolved, remained the claim that the authorities were not allowed to file his account statements, which contained personal data. The proceedings lasted from September 2011 until 28 February 2017 for two instances. The applicant subsequently claimed compensation for 43 months of undue delay. The Baden-Württemberg Social Court of Appeal acknowledged that there had been undue delay, which it, after deduction of 1 year preparatory time, considered to amount to approximately 2 years, but rejected the applicant’s claim for compensation.

Before the Court, the applicant complained that the length of civil proceedings had been incompatible with the reasonable time requirement, laid down in Article 6 § 1 of the Convention. The domestic courts had failed to award him adequate compensation. QUESTIONS tO THE PARTIES 1. Can the applicant still claim to be a victim of a violation of the Convention, within the meaning of Article 34? 2. Was the length of the civil proceedings in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention?