AKGÜN c. TURQUIE

Comunicarea din 2 aprilie 2019 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 19699/18 Tekin AKGÜN împotriva Turciei introdusă la 16 aprilie 2018 Faptele și obiecțiunile referitoare la această cerere sunt rezumate în decizia Curții, care este disponibilă pe HUDOC. Întrebări Poate fi considerat că reclamantul a fost pus în detenție provizorie pe baza unor motive plauzibile de suspiciune (a se vedea, printre altele, Fox, Campbell și Hartley c. Regatul Unit, 30 august 1990, § 32, seria A n 182) Părțile sunt invitate să răspundă la această întrebare ținând seama de art. 100 din Codul de procedură penală, care necesită probe concrete care să demonstreze existența unor suspiciuni puternice De asemenea, părțile sunt invitate să furnizeze informații cu privire la jurisprudența Curții de Casație privind aprecierea mesageriei ByLock, în cadrul cauzelor referitoare la tentativa de lovitură de stat. Se poate considera că magistrații care au dispus plasarea în detenție provizorie a reclamantului și care au examinat opoziția formulată împotriva acestei măsuri și-au îndeplinit obligația de a furniza motive relevante și suficiente în sprijinul privării de libertate în cauză în sensul alineatului (3) din art. 5 din convenție (a se vedea în special Buzadji c. Republica Moldova [GC], 23755/07, § 102, CEDO 2016 (extrași)) Reclamantul a fost privat de libertatea sa prin încălcarea articolului 5 alineatul (1) și a articolului 3 din convenție, în măsura în care susține că hotărârea de detenție a fost pronunțată de un judecător care nu este independent și imparțial Procedura de opoziție prin care reclamantul a încercat să conteste plasarea sa în detenție era conformă cu cerințele prevăzute la art. 5 4 din convenție, în măsura în care: (i) se plânge de lipsa de independență și de imparțialitate a judecătorilor de pace și de dreptul de a avea acces la dosarul de anchetă

Communiquée le 2 avril 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

19699/18

Tekin AKGÜN

contre la Turquie

introduite le 16 avril 2018

Les faits et les griefs relatifs à cette requête sont résumés dans la décision de la Cour, qui est disponible sur HUDOC.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Peut-on considérer que le requérant a été placé en détention provisoire sur la base de «

raisons plausibles de soupçonner

» qu’il avait commis une infraction au sens de l’article 5 § 1 c) de la Convention (voir, notamment,

Fox, Campbell et Hartley c. Royaume-Uni

, 30 août 1990, §

32, série

A n

o

182)

?

Les parties sont notamment invitées à répondre à cette question en tenant compte de l’article 100 du code de procédure pénale, lequel exige «

des preuves concrètes qui démontrent l’existence de forts soupçons

» quant à la commission de l’infraction reprochée.

Les parties sont également invitées à fournir des informations sur la jurisprudence de la Cour de cassation concernant l’appréciation de la messagerie ByLock, dans le cadre des affaires relatives à la tentative de coup d’État.

2.

Peut-on considérer que les magistrats ayant ordonné le placement en détention provisoire du requérant et ayant examiné l’opposition formée contre cette mesure ont rempli leur obligation de fournir des motifs pertinents et suffisants à l’appui de la privation de liberté en question au sens du paragraphe 3 de l’article 5 de la Convention (voir, notamment,

Buzadji c. République de Moldova

[GC], n

o

23755/07, § 102, CEDH

2016 (extraits))

?

3.

Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l’article

5 §§

1 et 3 de la Convention, dans la mesure où il allègue que la décision de placement en détention a été rendue par un juge qui n’est pas indépendant et impartial

?

4.

La procédure d’opposition par le biais de laquelle le requérant a cherché à contester son placement en détention était-elle conforme aux exigences de l’article 5

§

4 de la Convention dans la mesure où l’intéressé se plaint du manque d’indépendance et d’impartialité des juges de paix et de l’impossibilité d’accéder au dossier d’enquête

?