LAUTARU ET SEED c. GRÈCE

Comunicat la 23 aprilie 2019 Prima secțiune Cerere nr. 2976/15 Alexandru LAUTARU și Osman SEED împotriva Greciei introduse la 16 iunie 2015 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții, domnul Alexandru Lautaru, resortisant român, și domnul Osman Seed, resortisant sudanez, s-au născut în 1990 și, respectiv, 1981. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul E.-L. Koutaru, avocat care exercită în Atena. Circumstanțele speței Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamanții sunt reținuți în închisoarea Malandrino, primul în executarea unei hotărâri judecătorești de condamnare din 9 martie 2012 (dar care a fost deținut provizoriu începând cu 29 noiembrie 2010), al doilea în executarea unei hotărâri a instanței judecătorești de apel din 25 octombrie 2013 (dar care a fost reținută provizoriu începând cu 20 ianuarie 2009). Reclamanții au susținut că erau ținuți, în total, 15 persoane, într-o cameră de 20 m2 până la 25 m2.

Camera de dormit fiind dotată cu doar 10 paturi, cinci deținuți, inclusiv primul reclamant, trebuiau să doarmă pe saltele pe podea. În camera din spate era un duș și două toalete. Lațul lămpii din baie era spart și închisoarea nu o înlocuia. În ceea ce privește dușul, o țeavă fiind defectă, ușa era adesea inundată. Condițiile de igienă erau inexistente. Produsele de curățare nu au fost furnizate și, deoarece deținuții nu aveau mijloace de cumpărare, ei curățau numai cu apă. În cămară era o chicinetă mică dotată cu o placă electrică și un cuptor mic. Toți deținuții aveau un frigider care se deschidea la ora 7:00 și se închidea la ora 20:00. Mâncarea conținea orez, paste, linte și varză ca salată.

Carnea și fructele erau servite o dată pe săptămână și peștele o dată pe lună. Mâncarea era luată pe pat pentru că nu era loc pentru mai mult de cinci persoane la masă. Lipsa de încălzire a fost o experiență traumatizantă, cu atât mai mult cu cât două geamuri erau sparte. Nu exista nici apă caldă deoarece cazanul nu funcționa. Plimbarea în curte, care era mică și curată în hambar, era permisă între orele 7:00 și 8:00 și 12:00 p.m. și între orele 15:00 și 17:00 p.m. Astfel, deținuții din hambar nu intrau niciodată în contact cu ceilalți deținuți din închisoare. La 4 mai 2014, deținuții, în conformitate cu art. 572 din Codul de procedură penală, se plângeau procurorului care supraveghează închisoarea.

Invocând mai multe dispoziții ale Convenției, aceștia au solicitat luarea de măsuri imediate, de natură, printre altele, de a elimina închisoarea și de a îmbunătăți condițiile de detenție. La art. 572 din Codul de procedură penală dispune Procurorul-supraveghetor în apropierea tribunalului corecțional de locul în care se aplică pedeapsa, exercită competențele prevăzute de Codul [de procedură penală] privind tratamentul deținuților și controlul executării culpelor și aplicarea măsurilor de securitate, în conformitate cu dispozițiile prezentului cod, ale Codului Penal și ale legilor aferente. În vederea exercitării funcțiilor menționate anterior, procurorul-supraveghetor în apropierea tribunalului corecțional vizitează închisoarea cel puțin o dată pe săptămână.

În timpul acestor vizite, acesta îi aude pe deținuții care au solicitat în prealabil o audiere. (...) GRIFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng de condițiile lor de detenție în închisoarea Malandrino. Invocând art. 13 din Convenție, coroborat cu art. 3, reclamanții se plâng de absența unei acțiuni efective pentru a se plânge de condițiile lor de detenție. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Au fost reținuți în condiții compatibile cu art. 3 din Convenție în închisoarea Malandrino Aveau reclamanții la dispoziție, astfel cum se prevede la art. 13 din convenție, o cale de atac internă efectivă prin care ar fi putut formula o acțiune de necunoaștere a articolului 3 în ceea ce privește condițiile lor de detenție?

Communiquée le 23 April 2019

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 29760/15 Alexandru LAUTARU et Osman SEED contre la Grèce introduite le 16 juin 2015

EXPOSÉ DES FAITS

Les requérants, M. Alexandru Lautaru, ressortissant roumain, et M. Osman Seed, ressortissant soudanais, sont nés respectivement en 1990 et en 1981. Ils sont représentés devant la Cour par M e E.-L. Koutra, avocate exerçant à Athènes. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Les requérants sont détenus à la prison de Malandrino, le premier en exécution d’un jugement de condamnation du 9 mars 2012 (mais qui était détenu provisoirement depuis le 29 novembre 2010), le second en exécution d’un arrêt de la cour d’appel d’Athènes du 25 octobre 2013 (mais qui était détenu provisoirement depuis le 20 janvier 2009). Les requérants soutiennent qu’ils étaient détenus, en tout 15 personnes, dans une chambrée de 20 m² à 25 m².

La chambrée étant équipée de seulement dix lits, cinq détenus, dont le premier requérant, devaient dormir sur des matelas par terre. Dans la chambrée, il y avait une douche et deux toilettes. L’ampoule de la lampe de la salle de bain était cassée et la prison ne la remplaçait pas. Quant à la douche, un tuyau étant défectueux, la chambrée était souvent inondée. Les conditions d’hygiène étaient inexistantes. Les produits de nettoyage n’étaient pas fournis et comme les détenus n’avaient pas des moyens pour en acheter, ils nettoyaient seulement avec de l’eau. Dans la chambrée, il y avait une petite kitchenette équipée d’une plaque électrique et d’un petit four. Tous les détenus se partageaient un réfrigérateur qui ouvrait à 7 h et fermait à 20 h. La nourriture consistait en du riz, de pâtes, de lentilles et du choux comme salade.

La viande et les fruits étaient servis une fois par semaine et le poisson une fois par mois. Les repas étaient pris sur le lit car il n’y avait pas de place pour plus de cinq personnes à table. Le manque de chauffage constituait une expérience traumatisante, d’autant plus que deux vitres étaient cassées. Il n’y avait pas non plus d’eau chaude car la chaudière ne fonctionnait pas. La promenade dans la cour, qui était petite et propre à la chambrée, était permise de 7 h ou 8 h à 12 h et de 15 h à 17 h. Ainsi, les détenus dans la chambrée n’entraient jamais en contact avec les autres détenus dans la prison. Aucune activité éducative, sportive ou récréative n’était offerte. Le 4 mai 2014, les détenus, en application de l’article 572 du code de procédure pénale, s’étaient plaints auprès du procureur superviseur de la prison.

Invoquant plusieurs dispositions de la Convention, ils demandaient la prise des mesures immédiates, de nature, entre autres, à désengorger la prison et améliorer les conditions de détention. B. Le droit interne pertinent L’article 572 du code de procédure pénale dispose : « 1. Le procureur-superviseur près le tribunal correctionnel du lieu où la peine est purgée, exerce les compétences prévues par le code [de procédure pénale] concernant le traitement des détenus et contrôle l’exécution des peines et l’application des mesures de sécurité, conformément aux dispositions du présent code, du code pénal et des lois y afférentes. 2. En vue d’exercer les fonctions susmentionnées, le procureur-superviseur près le tribunal correctionnel visite la prison au moins une fois par semaine.

Lors de ces visites, il entend les détenus qui ont préalablement sollicité une audition. (...) » GRIEFS Invoquant l’article 3 de la Convention, les requérants se plaignent de leurs conditions de détention dans la prison de Malandrino. Invoquant l’article 13 de la Convention combiné avec l’article 3, les requérants se plaignent de l’absence d’un recours effectif pour se plaindre de leurs conditions de détention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Les requérant ont-ils été détenus dans des conditions compatibles avec l’article 3 de la Convention dans la prison de Malandrino ? 2. Les requérants avaient-ils à leur disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel ils auraient pu formuler leur grief de méconnaissance de l’article 3 en ce qui concerne leurs conditions de détention ?