ÇELİK c. TURQUIE

A DOUA SECȚIUNE DECIZIE Cerere nr. 44247/12 Cengiz Sinan Halis caEL Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Cengiz Sinan Halis cerelik, este un resortisant turc născut în 1974. El este deținut în Silveri. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Kanar, avocat care își desfășoară activitatea la Istanbul. A fost reprezentat de agentul său. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Încarcerat din 1999, reclamantul a fost condamnat la 36 de ani de detenție penală pentru diferite acte teroriste. Starea de sănătate a reclamantului Începând din 2009, reclamantul, care declarase că suferă de epilepsie, a fost examinat în diferite spitale. Potrivit unui raport întocmit la 6 octombrie 2010, rezultatele l Potrivit unui raport din 18 februarie 2011, reclamantul primise în mod regulat un medicament pentru tratarea epilepsiei. martie 2011, rezultatele examinărilor neurologice ale reclamantului au fost considerate normale și nu au prezentat niciun simptom medical, cu excepția unui deficit auditiv la nivelul inimii drepte, a unei miopii și astigmatismului. La 28 ianuarie 2017, s-a efectuat o cistoscopie (analiză medicală care permite studierea peretelui interior al vezicii urinare) și o citologie (examinarea celulelor). La 14 septembrie 2017, în urma unui diagnostic de cancer de vezică urinară, reclamantul a fost operat. La 16 februarie 2011, administrația din Tekirda a decis să efectueze lucrări de renovare. La 1 martie 2011, reclamantul a fost transferat de la unitatea de viață nr. 103 la unitatea de viață nr. 69 cu co-deținuții săi š și TÇ. La 1 martie 2011, reclamantul a introdus o acțiune împotriva transferului său în unitatea de viață nr. 69. El se plângea în special de umezeala și de scurgerea de particule de ardere din sistemul de încălzire prin gura de aerisire. El a arătat că, fiind afectat de epilepsie, el a fost afectat de această nouă situație. De asemenea, el se plângea că rudele sale se confruntau cu dificultăți în a se adapta la noile ore de vizită și de întreținere telefonică prevăzute pentru această unitate. 10. La 2 mai 2011, recursul formulat de reclamant a fost respins de către instanța de executare pe motiv că administrația sa a fost fondată pe o evaluare obiectivă în conformitate cu criteriile stabilite pentru coabitarea deținuților, care sunt vârsta, sexul, starea de sănătate, statutul social, cultural, economic și nivelul de educație, aptitudinile și domeniile de interes, stadiul anchetei penale în ceea ce privește aceștia, natura infracțiunii și durata condamnării finale, frecvența vizitelor pe care le primesc persoanele în cauză și relațiile lor sociale între ele. Judecătorul de executare a indicat, de asemenea, că, având în vedere dosarul medical al reclamantului, epilepsia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Guvernul susține că unitatea în cauză nu este legată de conductele de evacuare din sistemul de încălzire, care se află în opinia sa pe pereții bucătăriei, și că, în plus, închisoarea este încălzită cu gaze naturale începând cu 2011. Acesta indică faptul că unitatea de viață nr. 69 are o suprafață de 50 m pe două niveluri. El adaugă că primul nivel are trei ferestre la înălțimea de om, că mai este echipat cu o baie și că mai are acces la o curte de promenadă ; la etaj se află paturi și spătar, precum și o fereastră. Guvernul prezintă două fotografii în jurul etajului și curtea de promenadă. 13. Reclamantul a fost transferat la 21 decembrie 2012 la închisoarea Muiela, apoi la 19 august 2014 la închisoarea Metris și, în cele din urmă, la 27 septembrie 2017 la o unitate de viață pentru douăzeci și unu de persoane. La cererea sa, acesta a fost transferat la 6 octombrie 2017 într-o unitate de viață pentru trei persoane. Invocând articolele 1 și 3 din Convenție, reclamantul denunță condițiile materiale de detenție în perioada în care se afla în unitatea de viață nr. 69 a închisorii Tekirda El se plânge, de asemenea, de dificultatea pentru rudele sale de a se adapta la noile orare de vizită și de întreținere telefonică prevăzute pentru această unitate. Pe teren de la art. 6 din Convenție, el susține că autoritățile naționale nu au efectuat o examinare adecvată a obiecțiilor sale pe motiv că acestea au luat în considerare rapoarte medicale incorecte în deciziile lor. ÎN DREPTUL 15. Reclamantul se plânge de condițiile sale de detenție în statul de drept nr. 69 din închisoarea Tekirda. Curtea reamintește că un mai conține două elemente: declarații de fapt și argumente juridice. În temeiul principiului jura novit curia , aceasta nu este ținută prin mijloacele de drept avansate de solicitanți în temeiul Convenției și al Protocoalelor acesteia și poate decide calificarea juridică care urmează să fie acordată faptelor de la un anumit stat membru prin examinarea acestuia pe teren de vânzare sau a altor dispoziții ale Convenției, altele decât cele invocate de solicitanți (Radomilja și alte c. Croația [GC], n 37685/10 și 22768/12, § 126, 20 martie 2018). În speță, Comisia consideră că Õ este necesar să se examineze obiecțiunile reclamantului din perspectiva exclusiv a articolului 3 din convenție, astfel: Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. 17. Guvernul contestă afirmațiile reclamantului și se referă în special la condițiile de detenție menționate mai sus (punctul 12 de mai sus) și susține că unitatea în cauză nu este legată de drenajul sistemului de încălzire sau aproape de acesta, indicând în acest sens că conductele respective se află pe pereții bucătăriei. 18. Conform jurisprudenței Curții, un tratament incorect trebuie să atingă un prag minim de gravitate pentru a cădea sub incidența art. 3 din Convenție. ; depinde de toate datele cauzei, în special de durata tratamentului și de efectele sale fizice sau mentale, precum și, uneori, de sexul, vârsta și starea de sănătate a victimei. Un tratament necorespunzător care atinge un astfel de prag minim de gravitate implică, în general, leziuni corporale sau suferințe fizice sau mentale intense (Buyid c. Belgia [GC], n 23380/09, § 81, CEDO 2015 și Muršić c. Croația [GC], n 7334/13, § 97-98, 20 octombrie 2016 19. În speță, Curtea constată că starea de sănătate a reclamantului la momentul faptelor în litigiu nu prezenta niciun aspect îngrijorător și că îngrijirea sa medicală părea adecvată. De asemenea, aceasta nu dispunea de mai multe elemente care să permită să se pună la îndoială relevanța rapoartelor medicale contestate de solicitant, care, de altfel, au fost întocmite de diferite spitale. 20. Curtea ia notă de argumentul guvernului potrivit căruia gurile de aerisire ale unității de viață în cauză nu sunt legate de drenajul sistemului de încălzire. De asemenea, aceasta arată că această unitate dispune de o curte de plimbări. Deși părțile nu menționează durata zilnică a accesului la această instanță, consideră că existența acesteia permite totuși să se ajungă la concluzia că reclamantul poate beneficia de lumină naturală și constată, de asemenea, că unitatea de viață dispune de patru ferestre în total și constată că lucrările de renovare au avut loc în 2011 în această închisoare. În ceea ce privește aspectele legate de dificultățile cu care se confruntă rudele reclamantului pentru a se adapta la noile orare de vizită și de întreținere telefonică prevăzute pentru această unitate, Curtea constată că acesta nu este pe deplin legat. 21. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că cererea este în mod vădit greșit întemeiată și că trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 § (a) și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcută în franceză și comunicat în scris la 23 mai 2019. Hasan Bak

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

44247/12

Cengiz Sinan Halis ÇELİK

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 30 avril 2019 en un comité composé de

:

Julia Laffranque,

présidente,

Stéphanie Mourou-Vikström,

Arnfinn Bårdsen,

juges,

et de Hasan Bakırcı,

greffier adjoint de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 9 mars 2012,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

1.

Le requérant, M. Cengiz Sinan Halis Çelik, est un ressortissant turc né en 1974. Il est détenu à Silivri. Il a été représenté devant la Cour par M

e

E.

Kanar, avocat exerçant à Istanbul.

2.

Le gouvernement turc («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent.

Les circonstances de l’espèce

3.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

4.

Incarcéré depuis 1999, le requérant fut condamné à trente-six ans de réclusion criminelle pour différents actes terroristes.

1.

L’état de santé du requérant

5.

À partir de 2009, le requérant, qui avait déclaré souffrir d’épilepsie, fut examiné dans différents hôpitaux. Selon un rapport établi le 6

octobre 2010, les résultats de l’électroencéphalographie de l’intéressé étaient normaux. D’après un rapport du 22 octobre 2010, aucun examen n’avait permis d’établir que le requérant était atteint d’épilepsie.

6.

Selon certains documents, le requérant avait régulièrement reçu un médicament pour traiter l’épilepsie dont il aurait souffert. D’après un rapport du 18 février 2011, une intervention médicale fut réalisée sur l’intéressé, qui s’était plaint d’une crise d’épilepsie. Selon un rapport du 11

mars 2011, les résultats des examens neurologiques du requérant étaient considérés comme normaux et celui-ci ne présentait aucun symptôme médical à l’exception d’un déficit auditif à l’oreille droite, d’une myopie et d’un astigmatisme.

7.

Le 28 janvier 2017, une cystoscopie (examen médical permettant d’étudier la paroi interne de la vessie) et une cytologie (examen des cellules) furent réalisées. Le 14 septembre 2017, à la suite d’un diagnostic de cancer de la vessie, le requérant fut opéré.

2.

Les conditions de détention du requérant

8.

Le 16 février 2011, l’administration pénitentiaire de Tekirdağ décida de procéder à des travaux de rénovation. Le requérant fut alors transféré de l’unité de vie n

o

103 à l’unité de vie n

o

69 avec ses codétenus RÇ et TÇ.

9.

Le 1

er

mars 2011, le requérant introduisit un recours contre son transfèrement dans l’unité de vie n

o

10.

Le 2 mai 2011, le recours formé par le requérant fut rejeté par le juge de l’exécution au motif que l’administration s’était fondée sur une évaluation objective selon les critères retenus pour la cohabitation des détenus, lesquels sont l’âge, le sexe, l’état de santé, le statut social, culturel, économique et le niveau d’éducation, les aptitudes et les champs d’intérêt, le stade de l’enquête pénale à leur égard, la nature du délit et la durée de la condamnation finale, la fréquence des visites que les intéressés reçoivent et leurs relations sociales les uns avec les autres. Le juge de l’exécution indiqua aussi que, eu égard au dossier médical du requérant, l’épilepsie alléguée n’était pas établie et que l’intéressé ne présentait qu’un déficit auditif.

11.

Cette décision devint définitive le 9 septembre 2011 à la suite de sa confirmation par la cour d’assises.

12

.

Le Gouvernement soutient que l’unité en question n’est pas reliée aux conduits d’évacuation du système de chauffage, lesquels se trouvent selon lui sur les murs de la cuisine, et que, par ailleurs, la prison est chauffée au gaz naturel depuis 2011. Il indique que l’unité de vie n

o

69 a une superficie de 50 m

2

sur deux niveaux. Il ajoute que le premier niveau dispose de trois fenêtres à hauteur d’homme, qu’il est équipé d’une salle de bain et qu’il donne accès à une cour de promenade

; à l’étage se trouvent des lits et des armoires ainsi qu’une fenêtre. Le Gouvernement présente deux photographies montrant l’étage et la cour de promenade.

13.

Le requérant fut transféré le 21 décembre 2012 à la prison de Muğla, puis le 19 août 2014 à celle de Metris, et finalement le 27 septembre 2017 à dans une unité de vie pour vingt et une personnes. À sa demande, il fut transféré le 6 octobre 2017 dans une unité de vie pour trois personnes.

GRIEFS

14.

Invoquant les articles 1 et 3 de la Convention, le requérant dénonce les conditions matérielles de détention dans la période où il se trouvait dans l’unité de vie n

o

69 de la prison de Tekirdağ et en particulier l’insuffisance de lumière naturelle, l’humidité et l’arrivée de particules de combustion par les bouches d’aération, ce qu’il considère comme étant incompatible avec son état de santé. Il se plaint aussi de la difficulté pour ses proches de s’adapter aux nouveaux horaires de visite et d’entretien téléphonique prévus pour cette unité. Sur le terrain de l’article 6 de la Convention, il allègue que les autorités nationales n’ont pas procédé à un examen adéquat de ses griefs au motif que celles-ci avaient pris en considération des rapports médicaux incorrects dans leurs décisions.

EN DROIT

15.

Le requérant se plaint de ses conditions de détention à l’unité de vie n

o

69 de la prison de Tekirdağ.

16

.

La Cour rappelle qu’un grief comporte deux éléments

: des allégations factuelles et des arguments juridiques. En vertu du principe

jura novit curia

, elle n’est pas tenue par les moyens de droit avancés par les requérants en vertu de la Convention et de ses Protocoles, et elle peut décider de la qualification juridique à donner aux faits d’un grief en examinant celui-ci sur le terrain d’articles ou de dispositions de la Convention autres que ceux invoqués par les requérants (

Radomilja et autres c. Croatie

[GC], n

os

37685/10 et 22768/12, § 126, 20 mars 2018). En l’espèce, elle estime qu’il convient d’examiner les griefs du requérant sous l’angle du seul article 3 de la Convention, ainsi libellé :

«

Nul ne peut être soumis à la torture ni à des peines ou traitements inhumains ou dégradants.

»

17.

Le Gouvernement conteste les allégations du requérant. Il se réfère en particulier aux conditions de détention susmentionnées (paragraphe

12 ci-dessus) et soutient que l’unité en question n’est pas reliée aux conduits d’évacuation du système de chauffage ni proche de ceux-ci, indiquant à cet égard que lesdits conduits se trouvent sur les murs de la cuisine.

18.

Selon la jurisprudence de la Cour, un mauvais traitement doit atteindre un seuil minimum de gravité pour tomber sous le coup de l’article

3 de la Convention. L’appréciation de ce minimum est relative

; elle dépend de l’ensemble des données de la cause, notamment de la durée du traitement et de ses effets physiques ou mentaux ainsi que, parfois, du sexe, de l’âge et de l’état de santé de la victime. Un mauvais traitement qui atteint un tel seuil minimum de gravité implique en général des lésions corporelles ou de vives souffrances physiques ou mentales (

Bouyid c.

Belgique

[GC], n

o

23380/09, §

81, CEDH 2015, et

Muršić c. Croatie

[GC], n

o

7334/13, §§

97-98, 20

octobre 2016).

19.

En l’espèce, la Cour observe que l’état de santé du requérant à l’époque des faits litigieux ne présentait aucun aspect inquiétant et que sa prise en charge médicale semblait adéquate. Elle ne dispose pas non plus d’éléments qui permettraient de douter de la pertinence des rapports médicaux contestés par le requérant, lesquels ont d’ailleurs été établis par différents hôpitaux.

20.

La Cour prend note de l’argument du Gouvernement selon lequel les bouches d’aération de l’unité de vie en question ne sont pas reliées aux conduits d’évacuation du système de chauffage. Elle relève également que cette unité dispose d’une cour de promenade. Bien que les parties ne mentionnent pas la durée quotidienne d’accès à cette cour, elle estime que l’existence de celle-ci permet néanmoins de conclure que le requérant pouvait bénéficier de lumière naturelle. Elle constate par ailleurs que l’unité de vie dispose de quatre fenêtres au total. Elle note aussi que des travaux de rénovation ont eu lieu en 2011 dans cette prison. S’agissant du grief relatif aux difficultés rencontrées par les proches du requérant pour s’adapter aux nouveaux horaires de visite et d’entretien téléphonique prévus pour cette unité, la Cour observe que celui-ci n’est nullement étayé.

21.

Eu égard à ce qui précède, la Cour considère que la requête est manifestement mal fondée et qu’elle doit être rejetée, en application de l’article

35 §§

3

a) et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Déclare

la requête irrecevable.

Fait en français puis communiqué par écrit le 23

mai 2019.

Hasan Bakırcı

Julia Laffranque

Greffier adjoint

Présidente