Olișevschi împotriva Republicii Moldova

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 25561/10 Nadejda OLIȘEVSCHI împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care a stat la 30 aprilie 2019 în calitate de comitet compus din: Ivana Jelić, Președintele, Valeriu Grițco, Darian Pavli, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 aprilie 2010, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de către solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Nadejda Olișevschi, este un național moldovenesc, născut în 1935 și locuiește în Chișinău. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl N. Ceclu, un avocat practicant în Chișinău.

Guvernul Moldovei (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Apostol. Reclamantul a avut o dispută cu I.S. și V.S. despre dreptul de proprietate asupra unei parcele de teren. Ea a adus o acțiune împotriva lor căutând anularea titlurilor lor pe terenul contestat. La 16 octombrie 2008, Curtea de District Rîșcani a respins afirmațiile reclamantei ca fiind nefondate. Reclamantul a apelat. La 10 martie 2009, Curtea de Apel Chișinău, în prezența reprezentantului I.S. și în absența V.S., a anulat hotărârea anterioară și a adoptat o nouă hotărâre în favoarea reclamantului. Hotărârea a fost pronunțată la 5 mai 2009. La 6 iulie 2009 și 13 iulie 2009 I.S. și V.S., respectiv, au depus un recurs în casă la Curtea Supremă de Justiție.

V.S. a afirmat că nu a fost convocat în mod corespunzător în cadrul procedurii de apel și că nu a putut afla despre hotărârea din 10 martie 2009 înainte de 5 iunie 2009, deoarece a fost într-o stație de sănătate de la 8 la 25 mai 2009. Considerând aceste motive, el solicită instanței să prelungească termenul pentru depunerea recursului în privința punctelor de drept. La 27 ianuarie 2010, Curtea Supremă de Justiție a acceptat ambele apeluri cu privire la punctele de drept și a anulat hotărârea Curții de Apel. Curtea nu a remis în hotărârea lui V.S. cererea de a prelungi termenul pentru depunerea recursului sau dacă recursul I.S. a fost depus în termenul legal. Această hotărâre a fost finală.

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la hotărârea Curții Supreme de Justiție de a anula hotărârea Curții de Apel dată în favoarea ei după ce a acceptat apeluri privind punctele de drept depuse în afara termenului legal. Reclamantul s-a plâns că procedurile în cauză au provocat o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul 1 la Convenție care prevede, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1: „1. În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... într-un timp rezonabil.” art. 1 din Protocolul 1: „1.

Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu va fi privat de bunurile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional...” Guvernul a contestat acuzațiile reclamantei și a susținut că cererea ar trebui declarată inadmisibilă. Curtea constată că documentele din cadrul acesteia nu conțin nici o indicație că reclamantul și-a formulat acuzația privind apelul întârziet asupra punctelor de drept în fața Curții Supreme de Justiție. Curtea reiterează că scopul reglementării de epuizare este de a permite statelor contractante posibilitatea de a preveni sau de a pune drept – de obicei prin intermediul instanțelor – încălcările presupuse împotriva acestora înainte de prezentarea acestor acuzații la Curte.

În consecință, statele sunt dispensate de a răspunde pentru actele lor în fața unui organism internațional înainte de a avea posibilitatea de a pune lucrurile în ordine prin propriul sistem juridic (a se vedea Balan c. Moldova , 44746/08, (dec.), 24 ianuarie 2012). Deoarece reclamantul nu a susținut în fața Curții Supreme de Justiție chestiunea cu privire la care se plânge în fața Curții, plângerile sale trebuie respinse în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție pentru neepuizare a recoursurilor interne. Din aceste motive, Curtea declară cererea inadmisibilă. Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 25561/10 Nadejda OLIȘEVSCHI against the Republic of Moldova The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 30 April 2019 as a Committee composed of: Ivana Jelić, President, Valeriu Grițco, Darian Pavli, judges, and Hasan Bakırcı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 22 April 2010, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Nadejda Olișevschi, is a Moldovan national, who was born in 1935 and lives in Chișinău. She was represented before the Court by Mr N. Ceclu, a lawyer practising in Chișinău.

The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr L. Apostol. The applicant had a dispute with I.S. and V.S. about the right of ownership over a plot of land. She brought an action against them seeking the annulment of their titles to the disputed land. On 16 October 2008 the Rîșcani District Court dismissed the applicant’s claims as ill-founded. The applicant appealed. On 10 March 2009 the Chișinău Court of Appeal, in the presence of I.S.’s representative and in the absence of V.S., quashed the previous judgment and adopted a new judgment in the applicant’s favour. The judgment was delivered on 5 May 2009. On 6 July 2009 and 13 July 2009 I.S. and V.S., respectively, lodged an appeal in cassation with the Supreme Court of Justice.

V.S. claimed that he had not been properly summoned in appellate proceedings and that he had been unable to learn about the judgment of 10 March 2009 before 5 June 2009 because he had been at a health resort from 8 to 25 May 2009. Relying on these reasons, he asked the court to extend the time-limit for lodging the appeal on points of law. On 27 January 2010 the Supreme Court of Justice accepted both appeals on points of law and reversed the judgment of the Court of Appeal. The court did not refer in its judgment to V.S.’s request to extend the time-limit for lodging the appeal or to whether I.S.’s appeal had been submitted within the legal time-limit. This judgment was final.

COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the Supreme Court of Justice’s judgment to quash the Court of Appeal’s decision given in her favour after accepting appeals on points of law lodged outside the legal time-limit. THE LAW The applicant complained that the proceedings in question had given rise to a breach of her rights under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol 1 to the Convention which provide, in so far as relevant, as follows: Article 6 § 1: “1. In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair ... hearing ... within a reasonable time.” Article 1 of Protocol 1: “1.

Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law...” The Government disputed the applicant’s allegations and argued that the application should be declared inadmissible. The Court notes that the documents in its posession do not contain any indication that the applicant had raised her allegation concerning the late appeal on points of law before the Supreme Court of Justice. The Court reiterates that the purpose of the exhaustion rule is to afford the Contracting States the opportunity of preventing or putting right – usually through the courts – the violations alleged against them before those allegations are submitted to the Court.

Consequently, States are dispensed from answering for their acts before an international body before they have had the opportunity to put matters right through their own legal system (see Balan v. Moldova , 44746/08, (dec.), 24 January 2012). Since the applicant failed to raise before the Supreme Court of Justice the issue about which she complains before the Court, her complaints must be rejected pursuant to Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non ‑ exhaustion of domestic remedies. For these reasons, the Court Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 23 May 2019. Hasan Bakırcı Ivana Jelić Deputy Registrar President