SKOROBOGATOVA c. RUSSIE

SKOROBOGATOVA c. RUSSIE (CtEDO, 2019)

Secțiunea a treia Cerere nr. 47537/11 Natalya Vladimirovna SKOROBOGATOVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 7 mai 2019 într-un comitet compus din Branko Lubarda, președinte, Georgios A. Serghides, Erik Wennerström, judecători și Stephen Phillips, grefier de secțiune având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 8 iulie 2011, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 10 aprilie 2017 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA recurenta, Natalya Vladimirovna Skorobogatova, este un resortisant rus născut în 1981. Ea își are reședința în Chelyabinsk. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către M.P. Kogosov, un avocat care își desfășoară activitatea în Chelyabinsk. Guvernul tãu a fost reprezentat de domnul Galperine, reprezentant al Federației Ruse pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. din cererea privind obiecțiunile formulată la articolele 3, 5 3 și 8 din convenție fusese comunicată guvernului EN DREPT recurenta susținea că condițiile detenției sale în casa de judecată n IZ-74/1 a orașului Celiabinsk ( În conformitate cu art. 3 alineatul (3) din convenție, în cazul în care o persoană fizică sau juridică nu poate fi considerată ca fiind o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau o persoană fizică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau o persoană fizică sau o persoană juridică, o persoană sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau o face sau o persoană juridică, o persoană fizică sau o face, o persoană sau o persoană fizică ori juridică sau o face, o persoană sau o face, o persoană sau o persoană sau o face, o persoană sau un organism sau un organism care face sau o face, o persoană sau o face sau o persoană sau o face, o persoană fizică sau o face sau o persoană sau o face sau o face sau o face sau o face, o persoană sau o face, o face, o face sau o face, o face sau o face sau o face, o face sau o face sau o face, o face sau o face, o face sau o face, o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face, o face sau o face, o face, o face, o face, o face sau o face, o face sau o face, o face sau o face sau o face sau o face, o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face, o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face sau o face, o face sau o face sau o face, ori o face sau o face, ori o face, După eșecul încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 10 aprilie 2017 guvernul a informat Curtea că intenționează să formuleze o declarație unilaterală pentru a rezolva problema ridicată de această parte a cererii. În plus, a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din convenție. Subsemnatul (...), reprezentant al Federației Ruse pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului (...), declar prin prezenta că autoritățile ruse recunosc că a avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenție în calitate de șef al Natalya Vladimirovna Skorobogatova, având în vedere condițiile de detenție în casa de arestare n IZ-74/1, condițiile de transport către instanță și condițiile de deținere în cadrul instanței menționate anterior, care au încălcat art. 3 din Convenție din cauza deținerii reclamantei între 23 decembrie 2010 și 28 aprilie 2012, precum și a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție din cauza restricțiilor impuse dreptului recurentei de a beneficia de vizitele rudelor sale. Guvernul este pregătit să plătească reclamantei suma de 10 425 de euro cu titlu de satisfacție echitabilă. În consecință, [el] invită Curtea să elimine din rolul prezentei cereri. El sugerează Curții să considere această declarație ca fiind un alt motiv Suma menționată anterior, destinată să acopere orice daune materiale și morale, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă nici unui impozit; aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții, în conformitate cu art. 37 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și convertită în ruble rusești la rata aplicabilă la data plății. În cazul în care nu ar fi plătit în acest interval de timp, Ö Õ se angajează să majoreze dobânda, până la decontare, de la un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Plata va fi soluționată definitiv. Prin scrisoarea din 14 iunie 2017, recurenta a indicat că nu este satisfăcută de termenii declarației unilaterale pe motiv că suma propusă ar fi inadecvată. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. (...) din orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue anchetarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-o serie de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Rusiei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile de detenție și de transport al deținuților (a se vedea, de exemplu, Dudchenko c. Rusia, nr. 37717/05, § 116 123, 7 noiembrie 2017, Yaroslav Belousov Rusia, n 2653/13 și 60980/14, § 103 111, 4 octombrie 2016, M.S.c. Rusia, n 8589/08, § 77, 10 iulie 2014, Vyatkin c. Rusia, n 18813/06, § 44, 11 aprilie 2013 și Ananyev și alții c. Rusia, n 42525/07 și 60800/08, § 160 166, 10 ianuarie 2012), art. 5 3 din Convenția privind durata detenției provizorii a deținuților (c. Rusia, n 42526/07, § 114 119, 21 iunie 2016, Korkin c. Rusia, n 48416/09, § 96, 12 noiembrie 2015, Dirdizov c. Rusia, nr. 41461/10, §§ 108 111, 27 noiembrie 2012, Romanova c. Rusia, nr 23215/02, § 121 133, 11 octombrie 2011 și Lamazhyk c. Rusia, nr 20571/04, § 98, 30 iulie 2009), precum și art. 8 din Convenția privind dreptul deținuților de a beneficia de vizite familiale în închisoare (Andrey Smirnov c. Rusia, n 43149/10, § 43, 13 februarie 2018, Moisseev. , n 62936/00, §§ 248 251, 9 octombrie 2008 și Vlassov c. Rusia , n 78146/01, § 123 127, 12 iunie 2008. Având în vedere natura concesiilor pe care le cuprinde declarația guvernului, precum și la suma de l În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu ia în considerare examinarea cererii (articolul in fine Curtea interpretează această declarație în sensul că această sumă, convertită în ruble rusești la rata aplicabilă la data plății, trebuie plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unui regulament în termenul menționat, guvernul va trebui să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). În consecință, este necesar să se șteargă cauza în ceea ce privește obiecțiile menționate anterior. Invocând art. 3 din Convenție, reclamanta se plângea, de asemenea, de caracterul inadecvat al îngrijirii medicale acordate în cadrul casei din IZ-74/1 a orașului Celiabinsk. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și cu condiția ca aceasta să aibă competența de a cunoaște afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. 35 alin. (3) lit. (a) și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 3, 5 3 și 8 din Convenție și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor luate astfel decise de a elimina această parte a cererii de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție Declară restul cererii inadmisibile. Făcut în franceză și comunicat în scris la 28 mai 2019. Stephen Phillips Branko Lubarda Modulul Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

47537/11

Natalya Vladimirovna SKOROBOGATOVA

contre la Russie

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 7 mai 2019 en un comité composée de

:

Branko Lubarda,

président,

Georgios A. Serghides,

Erik Wennerström,

juges

,

et de Stephen Phillips,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 8 juillet 2011,

Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 10 avril 2017 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

La requérante, M

me

Natalya Vladimirovna Skorobogatova, est une ressortissante russe née en 1981. Elle réside à Chelyabinsk. Elle a été représentée devant la Cour par M

e

A.P. Kogosov, avocat exerçant à Chelyabinsk.

Le gouvernement russe («

le Gouvernement

») a été représenté par M.

M.

Galperine, représentant de la Fédération de Russie auprès de la Cour européenne des droits de l’homme.

La partie

de la requête relative aux griefs tirés des articles 3, 5

§

3 et 8 de la Convention avait été communiquée au Gouvernement

.

EN DROIT

La requérante alléguait que les conditions de sa détention dans la maison d’arrêt n

o

IZ-74/1 de la ville de Tchéliabinsk («

la maison d’arrêt

») et dans le tribunal du district Léninski de la ville de Tchéliabinsk, et les conditions de son transport vers et depuis ledit tribunal était constitutives de traitement dégradant, que la durée de sa détention provisoire n’était pas raisonnable ainsi qu’elle n’a pas pu bénéficier de visites de ses proches. Elle invoquait les articles 3, 5

§

3 et 8 de la Convention.

Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 10

avril 2017 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par cette partie de la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.

La déclaration était ainsi libellée

:

«

Je soussigné (...), représentant de la Fédération de Russie auprès de la Cour européenne des droits de l’homme (...), déclare par la présente que les autorités russes reconnaissent qu’il y a eu violation de l’article 3 de la Convention dans le chef de Natalya Vladimirovna Skorobogatova en raison des conditions de sa détention dans la maison d’arrêt n

o

IZ-74/1, des conditions de son transport vers le tribunal et des conditions de sa détention au sein dudit tribunal, qu’il y a eu violation de l’article

5

§

3 de la Convention en raison de la détention de la requérante entre le 23

décembre 2010 et le 28

avril 2012 ainsi qu’il y a eu violation de l’article 8 de la Convention en raison des restrictions apportées au droit de la requérante de bénéficier de visites de ses proches.

Le Gouvernement est prêt à verser la somme de 10

425

Euros à la requérante à titre de satisfaction équitable.

En conséquence, [il] invite la Cour à rayer du rôle la présente requête. Il suggère à la Cour de considérer cette déclaration comme un «

autre motif

» justifiant de rayer la requête du rôle, aux termes de l’article 37

§

1

c) de la Convention.

La somme susmentionnée, destinée à couvrir tout dommage matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera payable dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de la décision de la Cour, en application de l’article 37

§

1 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, et convertie en roubles russes au taux applicable à la date du paiement. Si elle n’était pas versée dans ce délai, le Gouvernement s’engage à la majorer, jusqu’au règlement, d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage. Le paiement vaudra règlement définitif des affaires.

»

Par une lettre du 14 juin 2017, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale

au motif que la somme proposée serait inadéquate.

La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si

:

«

(...) pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête

».

La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.

À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar c. Turquie

(question préliminaire) [GC],

n

o

26307/95, §§

75

‑

77, CEDH

2003

‑

VI,

WAZA Sp. z o.o. c. Pologne

(déc.), n

o

11602/02, 26 juin 2007, et

Sulwińska c. Pologne

(déc.), n

o

28953/03, 18

septembre 2007).

La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Russie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation de l’article 3 de la Convention quant aux conditions de détention et de transport de détenus (voir, par exemple,

Dudchenko c. Russie

, n

o

37717/05, §§

116

‑

123, 7

novembre 2017,

Yaroslav Belousov

c.

Russie

, n

os

2653/13 et 60980/14, §§

103

‑

111, 4

octobre 2016,

M.S. c. Russie

, n

o

8589/08, §§

71

‑

77, 10

juillet 2014,

Vyatkin c. Russie

, n

o

18813/06, §§

36

‑

44, 11 avril 2013, et

Ananyev et autres c. Russie

, n

os

42525/07 et 60800/08, §§

160

‑

166, 10 janvier 2012), de l’article 5

§

3 de la Convention quant à la durée de la détention provisoire de détenus (

G.

c. Russie

, n

o

42526/07, §§

114

‑

119, 21 juin 2016,

Korkin c. Russie

, n

o

48416/09, §§

88

‑

96, 12

novembre 2015,

Dirdizov c. Russie

, n

o

41461/10, §§

108

‑

111, 27

novembre 2012,

Romanova c. Russie

, n

o

23215/02, §§

121

‑

133, 11

octobre 2011, et

Lamazhyk c. Russie

, n

o

20571/04, §§

88

‑

98, 30 juillet 2009) ainsi que de l’article 8 de la Convention quant au droit de détenus de bénéficier de visites familiales en prison (

Andrey Smirnov c. Russie

, n

o

43149/10, §§

39

‑

43, 13 février 2018,

Moïsseïev c. Russie

, n

o

62936/00, §§

248

‑

251, 9

octobre 2008, et

Vlassov c. Russie

, n

o

78146/01, §§

123

‑

127, 12

juin 2008).

Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article

37

§

1

c)).

En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article

37

§

1

in fine

).

La Cour interprète cette déclaration dans le sens que cette somme, convertie en roubles russes au taux applicable à la date du paiement, devra être versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37

§

1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement devra verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37

§

2 de la Convention (

Josipović c. Serbie

(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).

En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle pour ce qui concerne les griefs susvisés.

Invoquant l’article 3 de la Convention la partie requérante se plaignait également du caractère, selon elle, inadéquat des soins médicaux dispensés au sein de la maison d’arrêt n

o

IZ-74/1 de la ville de Tchéliabinsk.

Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et pour autant qu’elle ait compétence pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.

Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Prend acte

des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant les articles 3, 5

§

3 et 8 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris

;

Décide

de rayer cette partie de la requête du rôle en application de l’article

37 § 1 c) de la Convention

;

Déclare

le restant de la requête irrecevable.

Fait en français puis communiqué par écrit le 28 mai 2019.

Stephen Phillips

Branko Lubarda

Greffier

Président