Comunicat la 16 mai 2019 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 24414/15 Szczepan ČACIAK împotriva Poloniei depusă la 4 mai 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Szczepan Čaciak, este un național polonez, care s-a născut în 1973 și este reținut în Cieszyn. Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului La 21 martie 2005, reclamantul a fost arestat de către poliție, la 23 martie 2005, Curtea de District Bielsko-Biała a retras reclamantul în custodie, având în vedere o suspiciune rezonabilă că a comis un furt. La 20 iunie 2005, detenția reclamantului a fost înlăturată. Între timp, la 18 mai 2008, reclamantul a început să îndeplinească o altă condamnare de închisoare. La 10 februarie 2011, Curtea de District Bielsko-Biała a achitat reclamantul (III K 604/09). Hotărârea a fost susținută de Curtea regională Bielsko-Biała (VII Ka 343/11) la 11 aprilie 2012. La 4 iulie 2013, Curtea de Apel Katowice a impus reclamantului o penalitate cumulativă de cinci ani de închisoare. Curtea a creditat perioada de detenție a reclamantului în acest caz între 21 martie și 21 martie Mai 2005 în favoarea pedepsei. Cererea de indemnizare din cauza detenției prejudecate nejustificate La 27 iulie 2011, reclamantul a depus o cerere de indemnizare pentru detenție nejustificată pe baza articolului 552 4 din Codul de Procedință Penală. El a solicitat 100.000 de zloti polonezi (PLN) în ceea ce privește prejudiciile morale și 4,500 PLN în ceea ce privește prejudiciu material. La 13 septembrie 2013, Curtea Regională Bielsko-Biała a respins cererea. Detenția judecătorească către două condiții de închisoare impusă în două seturi separate de proceduri penale. Reclamantul a apelat. El a susținut că creditarea unei perioade de pre Detenția în judecată către un termen de închisoare nu constituie o compensare adecvată pentru daune, deoarece aceste două regimuri de privare de libertate erau diferite, regimul de detenție în reținere fiind mai strict. La 5 decembrie 2013, Curtea de Apel Katowice a respins apelul reclamantului. A confirmat, având în vedere achitarea reclamantului, că pre Închiderea în judecată a fost „nejustificată fără dobândă”. Curtea de Apel a convenit, de asemenea, cu instanța de judecată, că cererea reclamantului pentru prejudiciu moral a fost satisfăcută pe deplin prin creditarea perioadei de detenție pre judecată către două condamnații de închisoare impuse. În 21 noiembrie 2014, Curtea Supremă a respins recursul său de cassare ca fiind evident nefondat. La art. 552 din Codul de Procedință Penală, art. 552 din Codul de Procedință Penală prevede: „1. Un acuzat care, ca urmare a redeschiderii procedurilor sau a unui recurs asupra punctelor de drept, a fost achitat sau reînnoit în temeiul unei dispoziții mai leniste, are dreptul de a beneficia de compensare a Trezorului de Stat pentru prejudiciile materiale și morale pe care le-a suferit ca urmare a îndeplinirii tuturor sau a unei părți a sentinței impuse în mod injustificabil. (2) Dispozițiile de la alin. (1) se aplică, de asemenea, în cazul în care, după anularea sau anularea hotărârii de condamnare, procedurile au fost întrerupte din cauza unor circumstanțe importante care nu au fost luate în considerare în procedurile anterioare. De asemenea, dacă s-a aplicat o măsură preventivă în condițiile prevăzute la alin. (1) și (4), un drept la compensare pentru prejudiciu material și moral apare, de asemenea, în cazul în care nu a fost justificat (niewātpliwie niesłuszne ) preînchiderea sau arestarea procesului.” jurisprudența Curții Supreme În conformitate cu Rezoluția Curții Supreme din 15 Septembrie 1999 (nr. I KZP 27/99), „nejustificată nejustificată” a fost o detenție efectuată în încălcarea dispozițiilor capitolul 28 din Codul de Procedință Penală și care a cauzat o dificultate pe care inculpatul nu ar fi trebuit să o sufere în funcție de totalitatea circumstanțelor stabilite în acest caz și, în special, a celor stabilite într-o hotărâre finală. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 din Convenție cu privire la refuzul de a-l acorda compensație pentru deținerea sa nejustificată în reținere. QUESTIONS PRIVIND PARTELE 1. (a) A fost art. 5 § 5 din Convenție aplicabil cazului în cauză? Se face referire la faptul că instanța internă a constatat că prealabilul reclamantului În sensul articolului 552 din Codul de Procedură Penală, deținerea în judecată a fost „nejustificată fără dobândă”? (b) Rezultatul „nejustificată nejustificată” constituie o constatare a încălcării articolului 5 § 1, 2, 3 sau 4 din Convenție (a se vedea N.C. v. Italia [GC], nr. 24952/94, § 57, CEDO 2002 X)? (c) În special, această concluzie indică faptul că detenția a fost încălcată de legislația internă (a se vedea Rezoluția Curții Supreme din 15 septembrie 1999 nr. I KZP 27/99)? A avut reclamantul un drept eficace și executiv de compensare pentru detenția sa în presupusă contravenție la art. 5 § 1, 2, 3 sau 4, conform articolului 5 § 5 din Convenție (a se vedea Włoch v. Polonia (nr. , nr. 33475/08, 10 mai 2011)?
Communicated on 16 May 2019
Application no. 24414/15
Szczepan ŁACIAK
against Poland
lodged on 4 May 2015
The applicant, Mr Szczepan Łaciak, is a Polish national, who was born in 1973 and is detained in Cieszyn.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
1.
Criminal proceedings against the applicant
On 21 March 2005 the applicant was arrested by the police,
On 23 March 2005 the Bielsko-Biała District Court remanded the applicant in custody in view of a reasonable suspicion that he had committed a theft. On 20 June 2005 the applicant’s detention was lifted. In the meantime, on 18 May 2008 the applicant started serving another sentence of imprisonment.
On 10 February 2011 the Bielsko-Biała District Court acquitted the applicant (III K 604/09). The judgement was upheld by the Bielsko-Biała Regional Court (VII Ka 343/11) on 11 April 2012.
On 4 July 2013 the Katowice Court of Appeal imposed a cumulative penalty on the applicant of five years’ imprisonment. The court credited the period of the applicant’s detention in this case between 21 March and
18
May 2005 towards the penalty.
2.
Application for compensation on account of unjustified pre
‑
trial detention
On 27 July 2011 the applicant lodged an application for compensation for unjustified detention on the basis of Article
552
§
4 of the Code of Criminal Procedure. He sought 100,000 Polish zlotys (PLN) in respect of non
‑
pecuniary damage and PLN 4,500 in respect of pecuniary damage.
On 13 September 2013 the Bielsko-Biała Regional Court dismissed the claim. It held that the applicant’s pre
‑
trial detention between 21 March and 20
June 2005 had been “undoubtedly unjustified” as the applicant had been acquitted. However, the damage sustained by the applicant had been already compensated for by crediting the period of his pre
‑
trial detention towards two terms of imprisonment imposed on him in two separate sets of criminal proceedings.
The applicant appealed. He argued that the crediting of a period of pre
‑
trial detention towards a term of imprisonment did not constitute an adequate compensation for damage because those two regimes of deprivation of liberty were different, the regime of detention on remand being more stringent.
On 5
December 2013 the Katowice Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal. It confirmed, having regard to the applicant’s acquittal, that his pre
‑
trial detention had been “undoubtedly unjustified”. The Court of Appeal also agreed with the lower court that the applicant’s claim for non
‑
pecuniary damage had been fully satisfied by crediting the period of his pre
‑
trial detention towards two sentences of imprisonment imposed on him. Such non
‑
pecuniary nature of compensating for damage caused by unjustified pre
‑
trial detention was appropriate and, moreover, corresponded to the dominant trend in the case-law.
On 21 November 2014 the Supreme Court dismissed his cassation appeal as manifestly ill-founded.
B.
Relevant domestic law and practice
1.
Code of Criminal Procedure
Article
552 of the Code of Criminal Procedure provides:
“1. An accused who, as a result of the reopening of proceedings or an appeal on points of law, has been acquitted or re
‑
sentenced under a more lenient provision, shall be entitled to receive from the State Treasury compensation for the pecuniary and non
‑
pecuniary damage which he has suffered as a result of having served all or part of
the sentence unjustifiably imposed on him.
2.The provisions of paragraph
1 shall also be applicable if, after the sentencing judgment has been reversed or declared null and void, the proceedings have been discontinued by reason of material circumstances not duly considered in prior proceedings.
3.A right to compensation for pecuniary and non
‑
pecuniary damage shall also arise if a preventive measure has been applied under the conditions specified in paragraphs
1 and
2.
4.A right to compensation for pecuniary and non
‑
pecuniary damage shall also arise in the event of undoubtedly unjustified (
niewątpliwie niesłuszne
) pre
‑
trial detention or arrest.”
2.
Case-law of the Supreme Court
In accordance with the Supreme Court’s Resolution of 15
September 1999 (no.
I KZP 27/99), “undoubtedly unjustified” pre
‑
trial detention was a detention effected in breach of provisions of Chapter
28 of the Code of Criminal Procedure and which caused a hardship which the defendant should not have suffered in the light of the totality of the circumstances established in the case and, in particular, of those established in a final ruling.
The applicant complains under Article 5 of the Convention about the refusal to award him compensation for his unjustified detention on remand.
Was Article 5 §
5 of the Convention applicable to the present case? Reference is made to the fact that the domestic courts found that the applicant’s pre
‑
trial detention had been “undoubtedly unjustified” within the meaning of Article
552 of the Code of Criminal Procedure?
(b)
Does the finding of “undoubtedly unjustified” pre
‑
trial detention amount to a finding of a breach of Article
5 §§ 1, 2, 3 or 4 of the Convention (see
N.C. v.
Italy
[GC], no.
24952/94, §
‑
X)?
(c)
In particular, does this finding indicate that the detention was effected in breach of the domestic law (see the Supreme Court’s Resolution of 15
September 1999 no.
2.
Did the applicant have an effective and enforceable right to compensation for his detention in alleged contravention of Article 5 §§ 1, 2, 3 or 4, as required by Article 5 § 5 of the Convention (see
Włoch v.
Poland (no.
2)
, no.
33475/08, 10
May 2011)?