CtEDO 21.05.2019 Auto

KUŚ v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
21.05.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KUŚ v. POLAND (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE: 16573/10 Jolanta KU Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 6 februarie 2019, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, dna Jolanta Kuś și dl Leon Kuś, sunt resortisanți polonezi, care s-au născut în 1963 și, respectiv, în 1962 și trăiesc în Lubliniec. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna J. Banaszewska, avocat practicant în Wrocław. Guvernul polonez (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna J. Chrzanowska și ulterior de dl J. Sobczak, al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurilor civile și la art. 13 din Convenție cu privire la lipsa de remediere eficace pentru durata excesivă a procedurilor. Prin scrisoarea din 6 februarie 2019, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație în vederea soluționării problemelor planteate de cerere. Guvernul a recunoscut o încălcare a articolului 6 § 1 din cauza lungii excesive a procedurilor și a încălcării articolului 13 din cauza lipsei unui remediu eficace, asigurând o soluție suficientă pentru încălcarea articolului 6 § 1. Acestea s-au angajat să plătească împreună celor două reclamante 20.500 zlotys polonez (PLN) (20 mii cinci sute) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, care vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care aceste sume nu se plătesc în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru fiecare dintre ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor de incumprire plus trei puncte procentuale. Prin scrisoarea din 22 martie 2019, reclamanții au indicat că nu au fost satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează faptul că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000 VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007 și Rutkowski și alții v. Polonia , nr. 72287/10 și altele 2 § 160, 7 iulie 2015). 10. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). 11. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 12). În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în conformitate cu articolele 6 § 1 și 13 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să excludă aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 13 iunie 2019. Renata Degener Armen Harutyunyan Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă