AFFAIRE DAĞTEKİN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

28.05.2019

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 10 - Liberté d'expression-{général} (Article 10-1 - Liberté d'expression)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE DAĞTEKİN c. TURQUIE (CtEDO, 2019)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ DĂ TEMEN c. TURCIA (Cercetarea nr. 33513/11) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 mai 2019 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Da.Tekin c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Valeriu Grițco, președinte, Ivana Jelić, Darian Pavli, judecători, și de Hasan Bakćrc, grefier adjunct al secțiunii După deliberarea sa în camera Consiliului la 30 aprilie 2019, Tribunalul a adoptat, la această dată, o hotărâre judecătorească La originea cauzei se află o cerere (n 33513/11) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Ahmet Da 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 14 decembrie 2017, pârâtul cu privire la prejudiciile care ar fi fost aduse drepturilor reclamantului la libertatea de exprimare și la libertatea de întrunire pașnică a fost comunicat guvernului și cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus în conformitate cu art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții. Reclamantul s-a născut în 1960 și își are reședința în Șanl Printr-un act de punere sub acuzare din 30 mai 2005, procurorul Republicii Suruç a inițiat împotriva sa o acțiune publică pentru apologia organizației ilegale PKK (Partea Lucrătorilor din Kurdistan) și a șefului său pe motiv că se presupune că a comis la 27 martie 2005 la Suruç la înmormântarea a doi membri ai PKK uciși în confruntări armate cu forțele de ordine. La 21 ianuarie 2010, patru tribunale din Diyarbakýr l-au recunoscut pe reclamantul vinovat de propagandă în favoarea unei organizații teroriste și l-au condamnat la o pedeapsă de închisoare de zece luni, înainte de a-l suspenda la pronunțarea hotărârii sale. Pe de altă parte, aceasta a impus o pedeapsă de un an pentru a interzice participarea la manifestările care ar putea fi organizate la Șanlurga. În această privință, Comisia a constatat că înmormântarea în cauză fusese organizată de către ramura locală a DEHAP și că s-au transformat într-o manifestare ilegală din cauza sloganurilor care fuseseră scandate și a pancartelor, a afișelor și a fotografiilor care fuseseră conditate, toate elementele pe care le-a considerat factori ai propagandei în favoarea organizației teroriste PKK și a șefului acesteia. Mai precis, Comisia a constatat că reclamantul a prezentat o paradă în costum, jachetă butonată, în grupul care scanda slogane în fața dricului, că la momentul faptelor a fost un responsabil local al DEHAP, că a dat instrucțiuni unei persoane aflate lângă el prin desemnarea dricului și că, prin acțiunile sale în ansamblu, a acționat activ în cadrul comitetului de organizare a protestului și a făcut parte din grupul respectiv. Comisia a considerat că reclamantul și ceilalți membri ai grupului au făcut propagandă în favoarea PKK, că, în conformitate cu instrucțiunile acestuia din urmă și mergând dincolo de ceea ce obișnuia să facă în cadrul unei ceremonii funerare obișnuite, ei au vrut să îi facă pe membrii PKK morți în timpul unor confruntări armate cu forțele de ordine, pe care ei căutau să-i legitimeze în fața persoanelor prezente la fața locului și în fața publicului lupta unui terorist mort și că erau angajați în a da impresia că persoanele decedate pentru organizație erau martiri. Printr-o decizie din 5 martie 2010, 5 tribunale d'asieses de Diyarbakćr a respins opoziția formulată de recurent împotriva deciziei de suspendare a hotărârii de pronunțare a hotărârii. Această decizie a fost notificată reclamantului la 10 februarie 2011. II. LEGEA INTERNE PERTINENT LA ARTICOLUL 7 ALINEATUL (2) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, care a intrat în vigoare la 12 aprilie 1991, a intrat în vigoare la 12 aprilie 1991. □ Oricine acordă asistență organizațiilor menționate mai sus și face propagandă în favoarea acestora va fi condamnat la o pedeapsă de un an până la cinci ani de închisoare, precum și la o pedeapsă de 50 de milioane până la 100 de milioane de lire sterline (...) mai târziu, după ce a fost modificat prin Legea nr. 5532, intrată în vigoare la 18 iulie 2006, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 3713 era la dispoziție. De la modificarea legii nr. 6459, care a intrat în vigoare la 30 aprilie 2013, această dispoziție este astfel formulată. Oricine face propagandă în favoarea unei organizații teroriste prin legitimarea metodelor de constrângere, de violență sau de amenințare a acestui tip de organizații, făcând apologia sau invocând utilizarea lor, va fi condamnat la o pedeapsă de un an până la cinci ani de închisoare. (...) Invocând articolele 10 și 11 din Convenție, reclamantul consideră în condamnarea sa penală o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare și a dreptului său la libertatea de întrunire pașnică. 12. Curtea ia notă de faptul că, prin aceste obiecțiuni, recurentul se plânge că a fost condamnat penal pentru acte care, în opinia sa, se încadrează în principal în exercitarea dreptului său la libertatea de exprimare. Prin urmare, amanta calificării juridice a faptelor, aceasta consideră că este necesar să se examineze obiecțiunile reclamantului din singurul unghi al articolului 10 din convenție. În ceea ce privește prima, guvernul constată că condamnarea penală a reclamantului a fost însoțită de o suspendare la pronunțarea hotărârii și, prin urmare, consideră că nu este vorba despre calitatea de victimă. În ceea ce privește a doua excepție, Comitetul consideră că sloganurile scandate de grupul din care reclamantul făcea parte în cadrul manifestării în litigiu nu erau protejate prin art. 10 din convenție și că, prin urmare, este în mod evident nefondat. 15. Reclamantul contestă aceste excepții. El arată că măsura de suspendare la pronunțarea sentinței era însoțită de o perioadă de probă de cinci ani și susține că, prin urmare, are calitatea de victimă. El adaugă că nu i s-a reproșat că a pronunțat cuvinte violente în timpul demonstrației în cauză și că sloganurile scandate de grup nu se puteau înțelege ca un apel la violență. În ceea ce privește excepția referitoare la calitatea de victimă a reclamantului, Curtea consideră că măsura de suspendare la pronunțarea hotărârii nu era adecvată pentru a preveni sau a remedia consecințele procedurii penale a căror vătămare a suferit-o în mod direct pe motiv că aceasta a fost supusă libertății sale de exprimare (a se vedea mutatis mutandis Asl 53916/00, 13 mai 2004, Yașar Kaplan c. Turcia, nr. 56566/00, § 32 și 33, 24 ianuarie 2006 și Ergündosan c. Turcia, n 48979/10, § 17, 17 aprilie 2018). Prin urmare, această excepție ar trebui respinsă 17. În ceea ce privește excepția de neajunsuri vădite de fond a Păcatului reclamantului, Curtea consideră că ridică întrebări care necesită o examinare pe fond a Ö articolului 10 din convenție, și nu o examinare a admisibilității acestuia. 18. Constatând, pe de altă parte, că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv d Recurentul își exprimă opinia că a fost condamnat doar pentru că a asistat la funeralii, pe care le-a scandalizat nici un slogan și pe care autoritățile nu l-au dat niciun exemplu de act violent în care ar fi fost implicat sau care ar fi avut loc pe baza unor declarații pe care le-ar fi făcut în timpul demonstrației în litigiu. Prin urmare, consideră că ingerința în exercitarea dreptului său la libertatea de exprimare nu a fost necesară într-o societate democratică. 20. În cazul în care existența unei ingerințe ar fi acceptată de Curte, guvernul susține că această interferență era prevăzută de art. 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 și a urmărit obiectivele legitime ale protecției securității naționale și a securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor. Comitetul consideră, de asemenea, că reclamantul a jucat un rol activ în transformarea ceremoniei funerare într-o manifestare în favoarea PKK, că sloganurile scandate și pancartele, afișele și fotografiile condrăgostite de grupul din care făcea parte solicitau în mod clar violență și că, prin urmare, ingerința în litigiu era necesară într-o societate democratică și proporțională cu obiectivele legitime urmărite. 21. Curtea consideră că, având în vedere efectul disuasiv pe care îl avea de natură să provoace, condamnarea penală a recurentului, chiar dacă dispunea de o suspendare la pronunțarea hotărârii, sa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Otegi Mondragon c. Spania , nr 2034/07, § 60, CEDH 2011 22. Aceasta observă apoi că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 din Convenție, și anume protecția securității naționale și a securității publice, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunii. 23. În ceea ce privește necesitatea de a interveni, Curtea reamintește principiile care decurg din jurisprudența sa în materie de libertate de exprimare, care sunt rezumate în special în Hotărârile Bedatc. Elveția ([GC], nr. 56925/08, § 48, 29 martie 2016) și Belgia c. Turcia 50171/09, § 31, 34 și 35, 6 decembrie 2016). În conformitate cu jurisprudența sa, aceasta trebuie să se determine în principal în lumina motivării reținute de instanțele turce în susținerea condamnării lor de la mai târziu (Gözel și Özer, n 43453/04 și 31098/05, § 51, 6 iulie 2010 24. În acest sens, Comisia remarcă faptul că reclamantul a fost condamnat la penalitatea pentru propagandă în favoarea unei organizații teroriste pe motiv de participare și comportament la înmormântare, organizate de departamentul local al DEHAP, pentru care, la momentul respectiv, era responsabil de fapte, doi membri ai PKK care fuseseră uciși în timpul unor confruntări armate cu forțele de ordine. Comisia observă că faptele reținute de instanța de judecată în sprijinul condamnării reclamantului au fost următoarele: : Transformarea ceremoniei funerare într-o demonstrație în favoarea PKK și a șefului său din cauza sloganurilor scandate și a pancartelor, a afișelor și fotografiilor coniace, a paradei reclamantului în costum, a jachetei butonate, într-un grup care scanda sloganuri în fața dricului, transmiterea de mesaje către o persoană aflată lângă el prin desemnarea dricardului. Pe această bază, instanța de judecată a considerat că reclamantul a acționat activ în cadrul comitetului de organizare a manifestării, că a făcut parte din grupul în cauză și că a făcut astfel propagandă în favoarea PKK, încercând să legitimeze lupta membrilor săi în ochii publicului (punctul 6 de mai sus). 25. Curtea observă că faptul că reclamantul a defilat în costum, jachetă butonată și că a dat instrucțiuni unei persoane prezente alături de el în cadrul acestei manifestări nu poate fi considerat în sine și că aceasta este elementul esențial pentru el, ca un apel la violență, la rezistență armată sau la revoltă, nici ca un discurs de ură ( Sürek c. Turcia 4) [GC], nr. 24762/94, § 58, 8 iulie 1999, și Belek și Velioatorulu c. Turcia, nr. 44227/04, § 25, 6 octombrie 2015). În plus, Comisia remarcă faptul că instanța de judecată a considerat că, având în vedere statutul de lider politic al celui de-al treilea și intervenția sa în organizarea manifestării, rolul și participarea recurentului în acțiunile mulțimii de acte considerate de aceasta factori de propagandă în favoarea unei organizații teroriste au fost stabilite. În această privință, Comisia subliniază că, având în vedere conținutul lor, nu s-au putut explica suficient dacă sloganurile, pancartele, afișele și fotografiile incriminate în special și actele în litigiu ale reclamantului și ale mulțimii în general pot fi considerate, având în vedere conținutul lor, contextul în care s-au exprimat și capacitatea lor de a face rău, ca fiind un motiv de a se folosi de violență, de rezistență armată sau de revoltă sau de a constitui un discurs de ură ( În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că măsura incriminată nu răspundea unei nevoi sociale impetuoase, că, în orice caz, aceasta nu era proporțională cu obiectivele legitime vizate și că, prin urmare, nu era necesară într-o societate democratică. 27. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 28. Reclamantul solicită 3 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pe care pretinde că l-a suferit și 15 000 EUR pentru prejudicii morale. 761 EUR pentru cheltuielile sale de avocatură și, în această privință, prezintă o convenție din proprie inițiativă cu privire la tarifele aplicate de avocatul său pentru pregătirea formularului de cerere și redactarea observațiilor care urmează să fie prezentate Curții. În cele din urmă, acesta solicită 67,62 EUR, fără a prezenta documente justificative în această privință, pentru cheltuieli de fotocopiere și fax. 29. Guvernul consideră că cererile formulate în legătură cu prejudiciile materiale și morale invocate nu au fost susținute și le consideră excesive. El adaugă că cererea de prejudiciu moral nu corespunde sumelor acordate în mod obișnuit de Curte și că nu există nicio legătură de cauzalitate între această cerere și presupusa încălcare. În ceea ce privește cheltuielile de judecată și cheltuielile de judecată, guvernul indică faptul că reclamantul nu a prezentat niciun document privind contractul încheiat cu avocatul său și niciun document justificativ privind plata cheltuielilor sale de avocat și a altor cheltuieli invocate. În plus, acesta consideră că cererea în acest sens nu este însoțită de documentele justificative solicitate și că aceasta se referă la sume excesiv de ridicate. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge cererea relativă. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 2 500 EUR pentru prejudicii morale. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile, ținând seama de documentele de care dispune și de jurisprudența sa, aceasta consideră că este rezonabil să se acorde reclamantului suma de 1 000 EUR pentru cheltuielile sale de avocatură. În schimb, ea respinge cererea privind alte cheltuieli vinovăție pentru reclamantul de a fi prezentat documentele necesare în această privință. PRIN aceste motive, CURȚIA, ÎN L că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care să fie convertite în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data regulamentului 500 EUR (două mii cinci sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune morale 000 EUR (mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată de solicitant cu titlu de impozit pe această sumă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicat în scris la 28 mai 2019, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Hasan Bak