AFFAIRE CONSOCIVIL S.A. ET ZELINSCHI c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

RESPONDENT

MDA

HOTĂRÂRE

28.05.2019

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure d'exécution;Article 6-1 - Accès à un tribunal);Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété (Article 1 al. 1 du Protocole n° 1 - Respect des biens)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE CONSOCIVIL S.A. ET ZELINSCHI c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (CtEDO, 2019)

HUDOC · oficial

În cauzele Consocivil S.A. și Zelinschi c. Republica Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (TFUE), care se află într-un comitet compus din Ivana Jelić, președintele, Valeriu Gritco, Darian Pavli, judecători, și Hasan Bak Pe de o parte, și Maria Zelinschi și domnul Igor Zelinschi, pe de altă parte, au sesizat Curtea la 15 iulie 2005 și, respectiv, la 27 ianuarie 2006, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( A fost reprezentat de agenții săi, în primul rând domnul V. Grosu, apoi domnul L. Apostol. Societatea reclamantă și reclamanții susțin că anularea hotărârilor irevocabile care ar fi fost pronunțate în favoarea acestora a încălcat drepturile garantate prin art. 6 alineatul (1) din convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție. noiembrie 2008 și 28 aprilie 2008. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE L Prin același contract, filiala nr. 51 a societății C. a fost desemnată responsabilă pentru executarea construcției. Ca urmare a neexecutării contractului, societatea S.M. și societatea Stimul-W (adică societatea S.W. La 15 iunie 1999, tribunalul economic de circumscripție a aprobat acțiunea și a condamnat societatea C. să plătească societății S.W. suma de 249 538 lei moldovenești (MDL) (aproximativ 20 957 EUR) la momentul respectiv). 7/99 și societatea C. a plătit o parte din suma de bani pe care a fost obligată să o plătească, mai exact suma de 108 930 MDL (aproximativ 7 114,06 EUR la momentul respectiv). La 30 iunie 2000, societatea C. s-a divizat în patru persoane juridice distincte: societatea reclamantă, Lucomont ( 51, Execond și Consoveloce. Societatea reclamantă a solicitat în fața instanței înlocuirea sa cu societatea L. în procedura de punere în aplicare nr. 5-7/99, susținând în această privință că societatea L. s De asemenea, aceasta a solicitat anularea titlului executoriu. La 11 mai 2004, instanța economică de circumscripție a respins cererea. Societatea reclamantă a formulat o acțiune împotriva acestei decizii. Prin decizia definitivă din 23 iunie 2004, instanța de judecată a acceptat acțiunea, a înlocuit societatea L. societății reclamante în cadrul procedurii de executare și a anulat titlul executoriu nr. 5-7/99, recunoscând astfel societatea L. debitoare a datoriei de 249 538 MDL față de societatea S.W. La o dată nespecificată în dosar, societățile S.W. și L. au depus o cerere de revizuire a deciziei definitive din 23 aprilie 2008. În iunie 2004, autoritățile franceze au susținut că Tribunalul de Primă Instanță a efectuat o apreciere eronată a circumstanțelor cauzei și că a examinat acțiunea în lipsa societății S.W., în pofida cererii de amânare a procedurii pe care aceasta din urmă ar fi formulat-o. În decembrie 2004, instanța de apel economic a respins cererea lor ca fiind nefondată. Societățile S.W. și L. au formulat o acțiune împotriva acestei decizii. Societatea reclamantă a contestat această acțiune, susținând absența unor motive legale care ar putea justifica cererea în revizuire. La 10 martie 2005, Curtea Supremă de Justiție a acceptat recursul, a respins decizia definitivă din 23 martie 2005 În iunie 2004, care a fost în favoarea societății reclamante și a dispus reexaminarea cauzei. Pentru a justifica decizia sa, aceasta a indicat că judecătorii de apel au făcut o apreciere eronată a circumstanțelor cauzei. 10. La 29 iunie 2005, instana de apel economică, hotărând în acțiunea principală, a respins cererea de înlocuire a societății Consocilil S.A. de către societatea cererea nr. 5314/06 11. La 23 aprilie 2004, reclamanții au cumpărat de la o treime subsolul unui cinematograf, cu o suprafață de 289 metri pătrați, la un preț de 2 010 200 MDL (141 476,70 EUR la momentul respectiv). Prin decizia finală din 6 iulie 2005, Curtea Supremă de Justiție a respins acțiunea în nulitate a contractului de vânzare care fusese introdusă de două bănci care susțineau că dețineau drepturi asupra subsolului în cauză 13. La 10 august 2005, cele două bănci au depus o cerere de revizuire a deciziei din 6 iulie 2005, susținând că subsolul în cauză nu constituia un bun imobil separat, ci făcea parte din cinematograf și, prin urmare, nu putea fi vândut separat. Acestea și-au susținut cererea prin certificate emise de furnizorii de energie electrică și de apă care atestă existența unui sistem unic de alimentare cu apă și energie electrică din subsolul și din cinematografie. Reclamanții au contestat această acțiune, considerând că cererea de revizuire nu avea motive legale. 14. La 28 septembrie 2005, Curtea Supremă de Justiție a aprobat cererea de revizuire depusă de cele două bănci, a clasat decizia din 6 iulie 2005 și a dispus revizuirea cauzei. Curtea Supremă de Justiție și-a motivat decizia prin apariția unor noi circumstanțe, dar fără a explica de ce certificatele în cauză nu au putut fi prezentate la examinarea cauzei pe fond. 15. Procedurile redeschise s-au încheiat printr-o hotărâre din 10 mai 2006 prin care Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat în favoarea băncilor. 16. La 23 martie 2007, Ministerul Culturii și Turismului a achiziționat cinematograful, inclusiv subsolul în litigiu, și și-a înregistrat dreptul de proprietate în registrul bunurilor imobile. În ianuarie 2008, guvernul a transferat cinematografia în management economic (gestiune economica la teatrul național (eugene Ionesco) (întreprindere de stat fondată de Ministerul Culturii). 17. După comunicarea cererii către guvern, procurorul general a depus o cerere de revizuire a celor mai recente hotărâri pronunțate în favoarea reclamanților (a se vedea în special punctele 14 și 15 de mai sus). La 20 octombrie 2009, Curtea Supremă de Justiție a acceptat cererea în curs de revizuire, a pronunțat deciziile defavorabile reclamanților și a constatat încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 1000 MDL fiecărui solicitant pentru daune morale și a respins cererea lor de despăgubire a unui prejudiciu material, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin decizia din 10 noiembrie 2009, Biroul Cadastral din Chișinău a respins cererea reclamanților de înregistrare a dreptului de proprietate în registrul bunurilor imobile. 19. La 13 noiembrie 2009, biroul de executare din Râșcani a respins cererea de executare a deciziei din 20 octombrie 2009, prezentată de solicitanți, pe motiv că decizia respectivă nu prevedea în mod expres restabilirea dreptului de proprietate al reclamanților asupra subsolului în cauză. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 20. Dreptul intern relevant în speță privind revizuirea deciziilor definitive este rezumat în cauzele Popov c. Republica Moldova 19960/04, § 27-29, 6 decembrie 2005) și Jomiru și Crețu c. Republica Moldova 28430/06, § 26-27, 17 aprilie 2012). Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și aspectele de fond pe care le ridică, Curtea decide să le anexeze în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură și să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIA ȘI ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL N 1 CONVENȚIA 22. Societatea reclamantă și reclamanții susțin că anularea hotărârilor definitive care au fost pronunțate în favoarea acestora a încălcat drepturile garantate prin art. 6 alineatul (1) din convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum a fost modificat prin art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale (...) asupra admisibilității 23. Constatând că cererea nr. 27773/05 nu este în mod evident rea fondată în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție și nu se confruntă cu niciun alt motiv, Curtea declară că aceasta este admisibilă. 24. 5314/06 Curtea trebuie să stabilească dacă reclamanții mai pot pretinde că sunt victime în sensul articolului 34 din Convenție. Curtea amintește că o decizie sau o măsură favorabilă reclamantului nu este suficientă în principiu pentru a-i retrage calitatea de victimă a unei persoane decât în cazul în care autoritățile naționale au recunoscut în mod explicit sau în esență și au reparat ulterior încălcarea Convenției (Scordino c. Italia (n. [GC], nr. 36813/97, § 180, CEDH 2006 V. 25. În speță, Curtea constată că, printr-o decizie din 20 octombrie 2009, Curtea Supremă de Justiție a încălcat hotărârile defavorabile ale reclamanților și a reinstaurat decizia din 6 iulie 2005 care le-a fost favorabilă. Curtea Supremă de Justiție a constatat, de asemenea, încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 și a alocat 25 000 MDL fiecăruia dintre reclamanți pentru prejudicii morale. Cu toate acestea, Curtea constată că nu s-a primit nimic pentru prejudiciul material, în pofida cererii pe care le-au adresat Curții Supreme de Justiție în această privință. Prin urmare, Curtea consideră că reclamanții pot încă să își asume responsabilitatea în temeiul articolului 34 din Convenție. 26. Constatând că respondența nu este în mod vădit greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție și că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv d 27773/05, societatea reclamantă susține că cererea de revizuire formulată de societățile L. și S.W. a avut ca unic scop obținerea unei reexaminări a cauzei și a unei noi decizii. 28. În cauza nr. 5314/06, reclamanții susțin că documentele care, în opinia lor, au justificat admiterea cererii în curs de revizuire nu constituiau circumstanțe noi în sensul articolului 449 litera (b) din Codul de procedură civilă. 29. Guvernul contestă aceste teze. El consideră că revizuirile aveau ca scop corectarea erorilor judiciare. 30. Principiile generale privind preeminarea dreptului și principiul certitudinii juridice au fost deja stabilite de Curte într-o serie de hotărâri (a se vedea, de exemplu, Roșca c. Republica Moldova, nr. 6267/02, §§ 24-25, 22 martie 2005 și Oferta Plus S.R.L c. Republica Moldova, n 14385/04, § 97-98, 19 decembrie 2006). 31. Îndreptându-se spre circumstanțele din speță, Curtea constată că, în cauza n 27773/05, societatea reclamantă dispune de o hotărâre definitivă în favoarea sa, care a fost anulată pentru cauză de apreciere incorectă a faptelor (punctul 9 de mai sus); aceasta reamintește că a constatat în repetate rânduri că reexaminarea unei cauze numai pe motiv că ar fi putut exista două puncte de vedere pe această temă constituia o încălcare a dreptului la un proces echitabil ( În cauza 5314/06, revizuirea a fost justificată de apariția unor circumstanțe noi (punctul 14 de mai sus). Curtea amintește că reexaminarea unei cauze pe motiv că au fost descoperite noi circumstanțe, în lipsa unor motivări din partea instanțelor naționale cu privire la motivul pentru care aceste informații nu au putut fi prezentate la prima examinare a cauzei, constituie o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, printre multe altele, Popov, citată anterior, §§ 48-54, și Oferta Plus S.R.L., citată anterior, §§ 103-107 33.) Având în vedere circumstanțele din speță și argumentele prezentate de părți, Curtea nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în cazul de față. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că, în speță, procedura de revizuire a fost utilizată de Curtea Supremă de Justiție într-un mod incompatibil cu principiul securității rapoartelor juridice. 34. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza anulării hotărârilor definitive din 23 iunie 2004 și din 6 iulie 2005. III. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 35. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă materială Cerere nr 27773/05 36. În ceea ce privește prejudiciul material suferit, societatea reclamantă solicită suma de 19 135,70 EUR, care se descompune după cum urmează: 7 114,06 EUR reprezentând suma pe care se pretinde că a plătit-o societății S.W. în temeiul titlului executoriu nr. 5-7/99 (punctul 7 de mai sus), 4 557,97 EUR reprezentând, în opinia acesteia, inflația calculată pentru perioada 2004-2010 și 7 463,67 EUR reprezentând prejudiciul pe care o consideră a fi cauzat de utilizarea banilor în perioada 2005-2010 37. Guvernul susține că nu există o legătură de cauzalitate între o posibilă încălcare și prejudiciul material invocat de societatea reclamantă. 38. Curtea constată că decizia definitivă din 23 iunie 2004, favorabilă societății reclamante și anulată ca urmare a cererii în curs de revizuire, nu recunoaștea niciun drept de rambursare a sumei de 108 930 MDL a pretins că a plătit societății S.W. înainte de a începe procedura de înlocuire. Prin urmare, Curtea nu a primit o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. 39. În ceea ce privește prejudiciul material suferit de societatea reclamantă ca urmare a anulării deciziei de înlocuire și a titlului executoriu, Curtea arată că titlul executoriu nu a fost executat și că art. 449 litera (h) din Codul de procedură civilă permite reanalizarea unui proces intern atunci când a constatat încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale unui solicitant ( Cereale Flor S.A. și Roșca c. Republica Moldova , n 24042/09 și 3159/10 , § 54, 14 februarie 2017). Având în vedere aceste circumstanțe, Curtea decide că nu este necesar să se acorde societății reclamante din cauza prejudiciului material. Cererea nr. 5314/06 40. În observațiile lor din 28 noiembrie 2008 și 22 ianuarie 2010, reclamanții solicitau restituirea în natură a subsolului în cauză sau, în cazul în care este cazul, acordarea sumei de 9 523 200 MDL, adică 601 972,20 EUR. Ei au precizat că această sumă reprezintă valoarea de piață a bunului în cauză, astfel cum ar fi fost stabilită printr-o expertiză tehnică imobiliară din 28 mai 2008. Ei au solicitat, de asemenea, să nu câștige acordarea sumei de 703 475,52 EUR, corespunzătoare chiriilor pe care le-ar fi putut percepe între 29 Mai 2005 și 15 decembrie 2009 și interesele moratoriale conexe. Ei se bazau pe un raport financiar întocmit de Centrul Național de Competențe Judiciare în cadrul Ministerului Justiției. Potrivit acestui raport, estimarea deficitului de câștigat a luat în considerare perioada cuprinsă între septembrie 2005 și decembrie 2009. În observațiile lor suplimentare din 24 noiembrie 2014, reclamanții au prezentat un nou raport de expertiză întocmit la 13 noiembrie 2014, conform căruia valoarea de piață a bunului ar fi de 6 297 000 MDL, adică 333 350 EUR. Ei și-au reiterat cererea depusă anterior pentru prejudicii materiale și au solicitat Curții să nu ia în considerare informațiile din 13 noiembrie 2014 din cauza scăderii valorii de piață a bunului și să le aloce suma evaluată în conformitate cu art. 28 mai 2008. 42. Guvernul contestă aceste pretenții, considerând că sumele solicitate sunt excesive și că au un caracter speculativ. El susține că, pe bună dreptate, dovada valorii reale a bunului este suma plătită de reclamanți pentru achiziționarea bunurilor și care constituie 2 010 200 MDL (141 476,70 EUR). Guvernul precizează că subsolul în cauză nu a fost niciodată destinat închirierii și că a făcut obiectul mai multor litigii judiciare, astfel încât valoarea sa de piață nu poate fi, în opinia sa, echivalentă cu cea a altor bunuri libere de orice litigiu. El arată că instanțele nu au prezentat nici o dovadă cu privire la existența unei activități financiare sau cel puțin a unui proiect de activitate. El adaugă că acestea nu au fost în măsură să prezinte un contract de închiriere sau o promisiune de închiriere. 43. În acest caz, au încheiat cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 Ca urmare a anulării deciziei definitive care fusese pronunțată în favoarea reclamanților, Curtea va începe de la lit. (a) că trebuie să-i plaseze pe reclamanți în situația care ar fi a lor dacă încălcarea nu ar fi avut loc, adică în situația anterioară anulării hotărârii din 6 iulie 2005. Curtea ia notă de faptul că reclamanții au cumpărat bunurile în 2004 pentru o sumă de 141 476, 70 EUR și că au solicitat 601 972,20 EUR pe baza unui raport întocmit în 2008 și, în același timp, au furnizat un nou raport de expertiză întocmit în 2014, din care rezultă că valoarea subsolului este de 333 350 EUR. Guvernul nu produce niciun fel de expertiză. 44. Având în vedere informațiile de care dispune cu privire la prețurile de pe piața imobiliară locală, elementele furnizate de părți și pierderile suferite efectiv de solicitanți ca urmare directă a încălcării în cauză, Curtea consideră că suma de 142 000 EUR pentru prejudicii materiale este rezonabilă pentru reclamanți. 45. În ceea ce privește sumele solicitate pentru chirii nepermise și dobânzile moratoriu aferente, Curtea nu poate specula cu privire la posibilitatea și rentabilitatea unei închirieri a subsolului în cauză și le respinge (Buzatu c. România (satisfacție echitabilă), n 34642/97, § 18, 27 ianuarie 2005 și Dragomir c. România, n 31181/03, § 27, 21 octombrie 2008). Rău moral 46. În cererea n 27773/05, societatea reclamantă solicită 2 500 EUR pentru prejudicii morale. În cererea nr. 5314/06, reclamanții solicită fiecare 20 000 EUR. 47. Guvernul contestă aceste sume. 48. Curtea constată în cauza nr. 27773/05 că societatea reclamantă a suferit în mod necesar un prejudiciu moral și îi alocă 1 500 EUR în acest sens. În cauza nr. 5314/06, Curtea constată că fiecare solicitant a obținut la nivel național suma de 25 000 MDL pentru prejudiciu moral și, prin urmare, respinge cererea formulată de solicitanți pentru prejudiciu moral. Costuri și cheltuieli de judecată 49. În cererea nr. 2773/05, societatea reclamantă solicită 1 774,90 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 50. Guvernul contestă această sumă. 51. Având în vedere documentele de care dispune și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 100 EUR pentru toate cheltuielile și acordul acordat societății reclamante. 52. În cererea nr. 5314/06, instanțele nu au prezentat nicio cerere pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 53. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚII, LA L 1 Convenția afirmă că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni, următoarele sume, pentru a fi convertite în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data decontării reclamanților M. și M. Zelinschi, în comun, 142 000 EUR (o sută patruzeci și două de mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune materiale, ii. societății reclamante Consumivil S.A. 1 500 EUR (o mie cinci sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune morale, iii. societății reclamante Consumivil S.A. 1 100 EUR (o mie de cenți euro), plus orice sumă care poate fi datorată de societatea reclamantă cu titlu de impozit pe această sumă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicat în scris la 28 mai 2019, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Hasan Bak