CtEDO 28.05.2019 Auto

LASHUN c. RUSSIE

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
28.05.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LASHUN c. RUSSIE (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

Comunicat la 28 mai 2019 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 16390/17 Anna Anatolyevna LASHUN împotriva Rusiei introdusă la 15 februarie 2017 OBIECTUL L 1 din Codul penal (atacuri și răniri care nu au condus la daune aduse sănătății) care au condus la mai multe decizii ale autorităților de anchetă prin care se încheie aceste proceduri din diverse motive (amnistie, prescriere și decriminare a actelor reproșate la Õ Õ , în special, la deciziile din 22 iunie 2015, din 2 iunie 2015 iulie, 12 septembrie, 26 octombrie și 26 noiembrie 2016, care au fost anulate prin control ierarhic și 26 decembrie 2016 a căror legalitate a fost confirmată de instanțele judiciare în urma unei acțiuni a recurentei. Cererea se referă, de asemenea, la o procedură civilă în vederea reparării prejudiciului moral intentat împotriva recurentei de către reprezentantul legal al victimelor presupuselor infracțiuni pentru care a fost acuzată infracțiunea care a fost soluționată printr-o hotărâre a Tribunalului orașului d'Artem din 8 decembrie 2015, menținută în apel la 5 aprilie 2016 de către Curtea Regională Primorski, apoi în casație la 24 mai și 15 septembrie 2016 de către Curtea Regională Primorski și, respectiv, de Curtea Supremă a Federației Ruse. Recurenta susține că atât în cadrul anchetei penale îndreptate împotriva sa, cât și în cadrul procedurii civile menționate anterior, autoritățile și instanțele interne au adus atingere, prin motivarea deciziilor lor respective, principiului respectării prezumției de nevinovăție față de aceasta. În acest caz, se poate considera că, în cazul în care a fost acuzată de o încălcare a dreptului comunitar sau de o încălcare a dreptului comunitar sau de o încălcare a dreptului comunitar, se poate considera că aceaceasta este o încălcare a dreptului comunitar în cazul în care persoana respectivă a fost acuzată de o încălcare a dreptului comunitar. În ceea ce privește procedurile penale îndreptate împotriva recurentei și având în vedere motivarea și termenii utilizați de autoritățile de anchetă în deciziile din 22 iunie 2015, 2 iulie, 12 septembrie, 26 octombrie, 26 noiembrie și 26 decembrie 2016, potrivit cărora a comis mai multe încălcări ale articolului 116 1 din Codul penal, a fost respectată prezumția de nevinovăție garantată prin art. 6 2 din Convenție în ceea ce o privește? Deciziile menționate mai sus reflectau sentimentul că persoana respectivă era vinovată de infracțiunile despre care era suspectată sau se limitau să descrie o stare de suspiciune față de aceasta (comparată cu Marziano c. Italia, nr. 45313/99, § 36, 28 noiembrie 2002, Virabyan c. Armenia, n 40094/05, § 185 193, 2 octombrie 2012, Vulakh și alții c. Rusia, n 33368/03, § 34, 10 ianuarie 2012, Pelteeau Villeneuve Elveția, n 60101/09, § 39, 28 octombrie 2014 și Stirmanov c. Rusia, n 31816/08, § 49, 29 ianuarie 2019) În ceea ce privește procedura civilă intentată împotriva recurentei și având în vedere motivarea instanței judecătorești a orașului d'Artem din 8 decembrie 2015 și a hotărârilor Curții regionale de Justiție din 5 aprilie și 24 mai 2016, precum și a Curții Supreme a Federației Ruse din 15 septembrie 2016 prin care aceste instanțe au ținut răspunderea civilă pentru prejudiciul moral suferit de victimele presupuse ale infracțiunilor pentru care persoana în cauză a fost acuzată de infracțiune, a existat o legătură adecvată care să permită intrarea în joc a articolului 6 2 din Convenția privind deciziile menționate (a se vedea, pentru exemplele jurisprudenței și principiile aplicabile, Allen c. Regatul Unit [GC], n 25424/09, §§ 100 104, CEDO 2013) 2.1 În acest sens, instanțele menționate anterior, prin modul în care acționează, prin motivele deciziilor lor sau prin limbajul folosit în raționamentul lor, au adus atingere principiului prezumției de nevinovăție, garantat prin art. 6 alin. faptul că pârâta a recurs la violență împotriva minorilor care au cauzat astfel acestor minori o durere fizică este stabilit de elementele dosarului penal și nu este contestat de pârâtă efectuează o evaluare a faptelor relevante, independent de concluziile autorităților responsabile cu cauza penală (comparați cu chaselik (Bozkurt) c. Turcia, n 34388/05, § 37, 12 aprilie 2011 și Vella c. Malta, n 69122/10, § 62, 11 februarie 2014) În cadrul examinării acțiunii civile împotriva recurentei, instanțele menționate anterior au respectat principiul egalității armelor, în conformitate cu art. 6 1 din convenție ? În special, respingerile cererilor recurentei de a interoga presupusele victime ale infracțiunilor, precum și experții care au pregătit raportul de expertiză din 31 martie 2015 au pus-o în discuție într-o situație de dezavantaj net față de partea pârâtă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă