SAYILĞAN c. TURQUIE

Comunicat la 4 iunie 2019 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 53887/18 .dris SAYIL 368/AN împotriva Turciei introdusă la 8 octombrie 2018 . Reclamantul este jurnalist. El a lucrat pentru Die Haber Ajans , o agenție de presă pro-kurdă închisă ca urmare a promoționării la 29 octombrie 2016, în cadrul stării de urgență, a Decretului legislativ nr. 675. În primul rând, punerea și menținerea în detenție provizorie a reclamantului, care denunță o încălcare a articolului 5 alineatul (1) și a articolului 4 și a articolelor 10 și 18 din convenție.

RĂSPUNSURILE CU PĂRȚILE S-au epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție Procedura în fața Curții Constituționale prin care reclamantul a încercat să conteste legalitatea detenției sale provizorii a fost conformă cu cerințele articolului 5 alineatul (4) din convenție, în special, durata acestei proceduri era compatibilă cu condiția de termen scurt de la art. 5 alineatul (4) din convenție A fost reținut temporar reclamantul cu încălcarea art. 5 alin. (1) din Convenție? Mai exact, dovezile conținute în dosar în momentul deținerii în detenție a laiului au fost suficiente pentru a convinge un observator obiectiv pe care l-a putut declara vinovat?

• În sensul articolului 10 alineatul (2) din Convenția privind privarea de libertate impusă reclamantului în prezenta cauză, conform articolului 5 din Convenție, a fost aplicată, cu încălcarea articolului 18 din Convenție, în alt scop decât cel prevăzut în articolul menționat anterior (Rasul Jafarov) c. Azerbaidjan, n 69981/14, § 153-163, 17 martie 2016)

Communiquée le 4 juin 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 53887/18 İdris SAYILĞAN contre la Turquie introduite le 8 octobre 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant est journaliste. Il travailla pour Dicle Haber Ajansı , une agence de presse pro-kurde fermée à la suite de la promulgation le 29 octobre 2016, dans le cadre de l’état d’urgence, du décret ‑ loi n o 675. La requête concerne essentiellement la mise et le maintien en détention provisoire du requérant, qui dénonce une violation de l’article 5 §§ 1 et 4 et des articles 10 et 18 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention ? 2. La procédure devant la Cour constitutionnelle par laquelle le requérant a cherché à contester la légalité de sa détention provisoire était ‑ elle conforme aux exigences de l’article 5 § 4 de la Convention ? En particulier, la longueur de cette procédure était-elle compatible avec la condition de « bref délai » de l’article 5 § 4 de la Convention ? 3. Le requérant a-t-il été mis en détention provisoire en violation de l’article 5 § 1 de la Convention ? Plus spécifiquement, les preuves contenues dans le dossier au moment du placement en détention de l’intéressé étaient-elles suffisantes pour persuader un observateur objectif qu’il avait pu commettre l’infraction qui lui était reprochée ? 4. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 de la Convention ? 5. La privation de liberté imposée au requérant dans la présente affaire, prétendument conforme à l’article 5 de la Convention, a-t-elle été appliquée, au mépris de l’article 18 de la Convention, dans un but autre que celui envisagé par ledit article ( Rasul Jafarov c. Azerbaïdjan , n o 69981/14, §§ 153-163, 17 mars 2016) ?