Comunicat la 25 mai 2020 Publicat la 15 iunie 2020 SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI n 48072/19 Mehmet Ali BUL împotriva Turciei introdusă la 21 august 2019 CU PRIVIRE LA LUME plasarea și menținerea în detenție provizorie a reclamantului, primarul lui Tunceli la momentul faptei, de la șef la șef al unei organizații ilegale. În această privință, acesta a fost reproșat în hotărârea de detenție provizorie pronunțată la 17 noiembrie 2016 de către instanța penală din Tunceli următoarele fapte: : să fi făcut parte dintr-un grup care a vizitat comercianții din oraș pe 4 și 5 noiembrie 2016, care ar fi fost efectuate, potrivit autorităților, la cererea liderilor PKK (Partea Muncitorilor din Kurdistan, organizație ilegală armată), să fi participat la toate etapele protestelor și ale comunicatului de presă organizat în cele două zile și să fi scanat împreună cu un grup sloganii În statul criminal, în statul Kurdistan, în orașul PKK este poporul, poporul este aici Judecătorul de drept penal a considerat că există astfel dovezi concrete care indică suspiciuni puternice cu privire la comisia de către reclamant a unei organizații ilegale. Invocând art. 5 din Convenție, reclamantul se plânge de plasarea sa și menținerea sa în detenție provizorie prin decizii care, în opinia sa, nu erau suficient de motivate. Invocând art. 10 din Convenție, el susține că plasarea și menținerea sa în detenție provizorie din cauza activităților, care, în opinia sa, ar trebui considerate drept exercitarea de către el a dreptului său la libertatea de exprimare, constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare. 1 și 3 din Convenție? A fost reținută de către reclamant în conformitate cu căile legale? Se poate considera că reclamantul a fost arestat și pus în detenție provizorie pe baza unor motive plauzibile de mai puțin de o persoană (a se vedea, printre altele, Fox, Campbell și Hartley c. Regatul Unit, 30 august 1990, § 32, seria A n 182) În acest sens, părțile sunt invitate în special să răspundă la această întrebare, ținând seama de formularea articolului 100 din Codul de procedură penală, care impune dovezi concrete care să demonstreze existența unor suspiciuni puternice. În plus, dovezile conținute în dosar în momentul plasării în detenție a persoanei în cauză au fost suficiente pentru a convinge un observator obiectiv pe care îl putea declara vinovat (Mergen și alții c. Turcia, nr 44062/09 și 4 alții, §§ 46-55, 31 mai 2016); și Ayșe Yüksel și alții, Turcia, nr. 55835/09 și alte 2 §§ 51-60, 31 mai 2016)? Se poate considera că magistrații și-au îndeplinit obligația de a-și prezenta motivele pertinente și suficiente în sprijinul privării de libertate în cauză? Având în vedere decizia din 17 noiembrie 2016 a instanței judecătorești de jurisdicție penală de la Tunceli, se poate considera că instanța judecătorească de jurisdicție penală a individualizat suficient motivele de detenție, în conformitate cu cerințele articolului 101 din CPP În plus, durata detenției provizorii a reclamantului este compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul aceluiași alineat din art. 5 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Buzadji c. Republica Moldova [GC], n 23755/07, § 102, CEDH 2016 (extracti))? A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului în sensul articolului 10 alin. (1) din Convenție, pe baza plasării sale și a menținerii sale în custodia cu titlu provizoriu În acest scop, această atingere era prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 10 alin. (2) (a se vedea, Faruk Temel c. Turcia, 16853/05, §§ 53-57, 1 februarie 2011 și Belgiac. Turcia, 50171/09, § 31, 34 și 35, 6 decembrie 2016 și Nejdet Atalay c. Turcia, nr. 76224/12, § 20, 19 noiembrie 2019) În special, având în vedere activitățile reprobabile ale reclamantului, contextul în care aceste fapte au inclus, capacitatea lor de a face rău și circumstanțele cauzei, instanțele naționale au efectuat în deciziile lor o examinare suficientă și o punere în balanță adecvată între interesele implicate în ceea ce privește criteriile enunțate și puse în aplicare de aceasta în cauzele referitoare la libertatea de exprimare? Gözel și Özer c. Turcia, nr. 43453/04 și 31098/05, § 64, 6 iulie 2010 și Mart și alții c. Turcia, n 57031/10, § 32, 19 martie 2019)
Communiquée le 25 mai 2020
Publié le 15 juin 2020
Requête n
o
48072/19
Mehmet Ali BUL
contre la Turquie
introduite le 21 August 2019
La requête concerne
le placement et maintien en détention provisoire du requérant, maire de Tunceli à l’époque des faits, du chef d’appartenance à une organisation illégale. À cet égard, il lui a été reproché dans la décision de placement en détention provisoire rendue le 17 novembre 2016 par le juge d’instance pénal de Tunceli les faits suivants
: avoir fait partie d’un groupe qui avait rendu visite aux commerçants de la ville les 4 et 5
novembre 2016, visites qui auraient été faites, selon les autorités, à l’appel des dirigeants du PKK (Parti des travailleurs du Kurdistan, organisation illégale armée), avoir participé à toutes les étapes des manifestations et du communiqué de presse organisés les deux jours et avoir scandé avec un groupe les slogans « Les droits, le droit et la justice arriveront avec le PKK
», «
L’État meurtrier, dégage du Kurdistan
», «
Le PKK est le peuple, le peuple est ici
».
Le juge d’instance pénal a estimé qu’il existait ainsi des preuves concrètes établissant de forts soupçons quant à la commission par le requérant de l’infraction d’appartenance à une organisation illégale.
Invoquant l’article 5 de la Convention, le requérant se plaint de son placement et maintien en détention provisoire par des décisions qui, selon lui, n’étaient pas suffisamment motivées.
Invoquant l’article 10 de la Convention, il allègue que son placement et maintien en détention provisoire en raison des activités, qui, selon lui, devaient être considérées comme l’exercice par lui de son droit à la liberté d’expression, constitue une atteinte à son droit à la liberté d’expression.
1.
Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l’article 5 §§
1 et 3 de la Convention ?
a)
La détention du requérant a-t-elle été ordonnée « selon les voies légales » ?
b)
Peut-on considérer que le requérant a été arrêté et placé en détention provisoire sur la base de « raisons plausibles de soupçonner » qu’une infraction avait été commise (voir, notamment,
Fox, Campbell et Hartley c.
Royaume-Uni
, 30 août 1990, § 32, série A n
o
182) ? À cet égard, les parties sont notamment invitées à répondre à cette question en tenant compte du libellé de l’article 100 du code de procédure pénale, exigeant «
des preuves concrètes qui démontrent l’existence de forts soupçons ». En outre, les preuves contenues dans le dossier au moment du placement en détention de l’intéressé étaient-elles suffisantes pour persuader un observateur objectif qu’il avait pu commettre l’infraction qui lui était reprochée (
Mergen et autres c. Turquie
, n
os
44062/09 et 4 autres, §§ 46-55, 31 mai 2016, et
Ayșe Yüksel et autres c. Turquie
, n
os
55835/09 et 2 autres, §§ 51-60, 31 mai 2016) ?
c)
Peut-on considérer que les magistrats ont rempli leur obligation d’avancer des motifs pertinents et suffisants à l’appui de la privation de liberté en question ? Vu la décision du 17 novembre 2016 du juge d’instance pénal de Tunceli, peut-on considérer que le juge d’instance pénal a suffisamment individualisé les motifs de détentions, au regard des exigences de l’article 101 du CPP
?
d)
En outre, la durée de la détention provisoire du requérant est-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens du même paragraphe de l’article 5 de la Convention (voir,
mutatis mutandis
,
Buzadji c. République de Moldova
[GC], n
o
23755/07, § 102, CEDH 2016 (extraits)) ?
2.
Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant au sens de l’article
10 § 1 de la Convention, à raison de son placement et maintien en détention provisoire
?
Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle
prévue par la loi et nécessaire
, au sens de l’article 10 § 2 (voir,
Faruk Temel c. Turquie,
n
o
16853/05, §§
53-57, 1
er
février 2011 et
Belge c. Turquie,
n
o
50171/09, §§ 31, 34 et 35, 6
décembre 2016 et
Nejdet Atalay c. Turquie
, n
o
76224/12, § 20, 19
novembre 2019)
?
En particulier, eu égard aux activités reprochées au requérant, au contexte dans lequel ces faits s’inscrivaient, à leur capacité à nuire et les circonstances de l’affaire, les juridictions nationales ont-elles effectué dans leur décisions un examen suffisant et une mise en balance adéquate entre les intérêts en jeu au regard des critères énoncés et mis en œuvre par elle dans les affaires relatives à la liberté d’expression ? (
Gözel et Özer c. Turquie
, n
os
43453/04 et 31098/05, § 64, 6
juillet 2010 et
Mart et autres c. Turquie
, n
o
57031/10, §
32, 19 mars 2019)
?