CtEDO 30.11.2021 Auto

AFFAIRE BUL c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
30.11.2021
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 5 - Droit à la liberté et à la sûreté (Article 5-3 - Caractère raisonnable de la détention provisoire);Violation de l'article 10 - Liberté d'expression-{général} (Article 10-1 - Liberté d'expression)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE BUL c. TURQUIE (CtEDO, 2021)
HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNEA CAUZA BUL c. TURCIA (Cercetarea nr. 48072/19) HOTĂRÂREA STRASBURG 30 noiembrie 2021 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Bul c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a treia), care se află într-un comitet compus din Carlo Ranzoni, președinte, Valeriu Grițco, Marko Bošnjak, judecători, și de Hasan Bak cererea (n 48072/19) împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, Mehmet Ali Bul, născut în 1967 și rezident la Ankara, reprezentat de domnul F. Kalsen, avocat la Tunceli, a sesizat Curtea la 21 august 2019 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Decizia de a aduce la cunoștința guvernului turc ( observațiile prezentate de guvernul pârât și cele comunicate în replică de către reclamant, precum și observațiile primite de la asociația din Özgürlüd Dernei (Asociația pentru libertatea de exprimare), pe care președintele secțiunii le-a autorizat să le facă terțe părți implicate; hotărârea prin care Curtea respinge opoziția guvernului la examinarea cererii de către un comitet, După ce a deliberat într-o cameră a Consiliului la 9 noiembrie 2021, se pronunță în această hotărâre, adoptată la această dată La cauza se referă la punerea și menținerea în custodie provizorie a primarului Siirt (un oraș situat în sud-estul Turciei). Aceasta reprezintă o problemă în temeiul articolelor 5 alineatul (3) și 10 din convenție. La 16 noiembrie 2016, reclamantul, primarul Tunceli, a fost arestat pentru participarea sa la proteste și la un comunicat de presă organizat la 4-5 noiembrie 2016 și a scandat sloganuri ilegale cu un grup. În decizia sa de detenție provizorie adoptată a doua zi, judecătorul de pace a fost de părere în special că dreptul de proprietate reprobată (parte dintr-o organizație teroristă armată, art. 314 din Codul penal 100 alin. (3) din Codul de procedură penală (CPP) și a considerat că se presupune că există motive de detenție; de asemenea, s-a considerat că detenția era o măsură proporțională, ținând cont de gravitatea pedepsei și că o măsură de control judiciar ar fi insuficientă. În fața autorităților judiciare, reclamantul a contestat acuzațiile care îl împovărau și s-a prevalorat de protecția art. 10 și 11 din Convenție. De asemenea, avocații săi au explicat că clientul lor era primar, că avea un domiciliu fix și că riscul pe care l-a asumat era inexistent și că ar fi putut fi luate în considerare alte măsuri mai puțin grele în locul detenției. Cu toate acestea, fără a se pronunța cu privire la niciunul dintre argumentele prezentate de solicitant, judecătorul de pace d o rzincan a respins opoziția formulată de reclamant la 23 noiembrie 2016. În plus, în repetate rânduri, prelungirea detenției provizorii a reclamantului a fost ordonată din motive similare. La 29 decembrie 2016, instanța de judecată a acceptat actul de acuzare depus de procuror și a decis să se alăture acțiunii penale în cauză celei inițiate la 23 iunie 2016 (n 2016/190), în care reclamantul a fost acuzat că a desfășurat numeroase alte activități în perioada 2014-2016. În urma audierilor ținute la 18 ianuarie, 6 și martie 2017, instanța de judecată a dispus prelungirea detenției provizorii a reclamantului cu aceleași motive menționate anterior și a recunoscut că există riscul de scurgere și de a exercita presiune asupra martorilor care nu au fost încă audiați (este vorba despre martorii care ar trebui să fie audiați în cadrul procedurii penale n 19/1990. Prin hotărârea din 29 martie 2017, instanța judecătorească a condamnat reclamantul la o pedeapsă de nouă ani și șapte luni de închisoare în temeiul articolului 314 alineatul (2) din Codul penal și al articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. În urma respingerii recursului reclamantului la 26 decembrie 2019, condamnarea sa a devenit definitivă. Între timp, printr-o decizie sumară din 18 februarie 2019, Curtea Constituțională a respins recursul individual al reclamantului. Invocând art. 5 din convenție, reclamantul se plânge în special că instanțele interne nu au motivat suficient deciziile referitoare la privarea de libertate a acesteia. Este mai adecvat să se examineze acest aspect din unghiul articolului 5 Õ 3 (Buzadji c. Republica Moldova [GC], nr 23755/07, § 61, 5 iulie 2016). Este necesar să se examineze toate obiecțiunile reclamantului având în vedere derogarea notificată la 21 iulie 2016 secretarului general al Consiliului Europei în temeiul articolului 15 din convenție. În plus, în formularul său de cerere, invocând art. 5 din Convenție, reclamantul a denunțat în mod explicit lipsa motivării deciziilor privind punerea și menținerea în detenție a acesteia. epuizarea căilor de atac interne, trebuie subliniat faptul că acest lucru nu a fost respins de Curtea Constituțională pentru neobosirea căilor de atac obișnuite; prin urmare, excepțiile în cauză nu pot fi reținute, în măsura în care reclamantul a oferit instanțelor judiciare, în special instanțelor superioare, posibilitatea de a remedia presupusa încălcare. Prin urmare, având în vedere că nu este nici în mod clar întemeiat, nici inadmisibil pentru un alt motiv menționat la art. 35 din Convenție, acest lucru trebuie declarat admisibil. 10. Principiile generale referitoare la: art. 5 alineatul (3) din Convenție, privind justificarea unei detenții, sunt descrise în special în Hotărârile Buvadji (citată la punctul 87-91) și Merabishvili c. Georgia ([GC], n 72508/13, § 222-225, 28 noiembrie 2017). 11. În Turcia, astfel cum prevede Convenția, dreptul intern (art. 101 din CPP) comandă autorităților judiciare competente să dea curs unor motive relevante și suficiente Cu toate acestea, judecătorul de pace și-a întemeiat decizia de a-l reține pe reclamant în principal pe motivul că persoana acuzată se afla printre infracțiunile menționate mai sus12. Într-adevăr, deciziile referitoare la deținerea reclamantului nu oferă o motivație satisfăcătoare și individualizată care ar putea justifica măsura în cauză. În primul rând, chiar și atunci când este vorba despre o infracțiune cu caracter personal, autoritățile judiciare au obligația de a lua în considerare în primul rând aplicarea unor măsuri mai puțin severe decât privarea de libertate (a se vedea mutatis mutandis) În plus, în ceea ce privește gravitatea unei acuzații, este necesar ca circumstanțele cauzei, în special antecedentele și personalitatea lui, să facă plauzibil pericolul și măsura adecvată ( Maksim Savavc. Bulgaria , 28141/10, § 47, 13 octombrie 2020). Același lucru este valabil și în ceea ce privește riscul de evadare invocat ulterior (Becciev c. Moldova, nr 9190/03, § 58, 4 octombrie 2005). În ceea ce privește riscul de decădere a probelor ridicate în cadrul procedurii în fața instanței judecătorești de judecată, din dosar reiese că acest risc a fost invocat în cadrul procedurilor penale inițiate la 23 octombrie 2005. În iunie 2016, trebuie remarcat faptul că, în cadrul procedurii inițiale privind această cauză, nu s-a dispus nicio măsură de detenție provizorie. Prin urmare, invocarea acestui risc în etapele ulterioare ale procedurii nu este convingătoare. În cele din urmă, nu s-a efectuat nicio examinare aprofundată și individuală cu privire la aplicarea unor măsuri alternative la detenția provizorie ( Lütfiye Zéquette și altele, citată anterior, § 88. 13. În speță, s-a încălcat art. 3 din Convenție din motive de lipsă de motive suficiente pentru a-l plasa și menține pe reclamant în detenție provizorie. În plus, nu se stabilește că măsura în cauză poate fi considerată ca respectând stricta măsură impusă de circumstanțele speciale ale stării de urgență. În temeiul articolului 10 din Convenție, reclamantul declară că punerea și menținerea sa în custodia provizorie, în cadrul urmăririi penale în legătură cu care a făcut declarații publice, se referă la încălcarea dreptului său la libertatea de exprimare 15. Având în vedere faptul că procedura internă nu s-a încheiat încă și că condamnarea reclamantului nu face obiectul prezentei cauze, guvernul susține că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne și nu se poate pretinde victimă. Aceste excepții ar trebui să fie incluse în fond, deoarece ridică întrebări care necesită o examinare pe fond a plângerii în cauză (a se vedea mutatis mutandis Atilla Taș c. Turcia, nr. 72/17, § 168, 19 ianuarie 2021). Acest lucru nu este nici în mod vădit nefondat, nici inadmisibil pentru un alt motiv menționat la art. 35 din convenție, aceaceasta ar trebui declarată admisibilă. 16. În cadrul procedurii penale, din cauza, printre altele, a participării la un comunicat de presă, reclamantul a fost privat de libertatea sa din 16 noiembrie 2016, data arestării sale, la 29 martie 2017, data condamnării sale în primă instanță. Această privare de libertate constituie o constrângere reală și efectivă, care, prin urmare, face obiectul unei ingerințe. În exercitarea de către reclamant a dreptului la libertatea de exprimare garantat prin art. 10 din Convenție (Selahattin Demirtaș c. Turcia (n [GC], n 14305/17, § 247, 22 decembrie 2020). Din aceleași motive, excepțiile de neobosire a căilor de atac interne (Nedim Șener c. Turcia, nr. 38270/11, § 96, 8 iulie 2014) și de lipsă de calitate a victimei (Selahattin Demirtaș) 2), menționat anterior, § 247) nu pot fi reținute. 17. În ceea ce privește fondul acestui litigiu, nimeni nu contestă în speță faptul că măsura în cauză a avut un temei juridic accesibil, și anume dispozițiile în cauză din Codul penal și CPP. În ceea ce privește previzibilitatea articolului 314 § 2 din CP, nu este necesar să se soluționeze această problemă aici, aceasta fiind strâns legată de examinarea necesității de ingerință (a se vedea, în același sens, Nedim Șener, menționat anterior). În plus, el nu este de acord cu controversa dintre părți că această interferență urmărea un scop legitim în temeiul articolului 10 § 2 din Convenție. În ceea ce privește necesitatea unei ingerințe, a încălcării libertății de exprimare a unui ales al poporului, cum ar fi reclamantul, solicită un control al celor mai stricte (Lacroix c. Franța, nr 41519/12, § 40, 7 septembrie 2017). În cazuri legate de măsuri private de libertate, trebuie să se țină seama în special de natura și sarcina acestor măsuri (a se vedea, mutatis mutandis, Nedim Șener, citată anterior, § 121). 19. În principal din cauza faptului că a asistat la un comunicat de presă, reclamantul a fost privat de libertate timp de aproximativ patru luni, din motive care nu pot fi considerate suficient (punctul 12 de mai sus). Având în vedere caracterul fundamental al liberului joc al dezbaterii politice într-o societate democratică, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, privarea de libertate în cauză nu era proporțională cu obiectivele legitime vizate și, prin urmare, nu era necesară într-o societate democratică (a se vedea, în același sens, Nedim Șener, citată anterior, § 123).În plus, nu se stabilește că măsura în cauză poate fi considerată ca respectând măsura strictă impusă de circumstanțele speciale ale situației de urgență; prin urmare, a existat o încălcare a art. 10 din Convenție. 041 EUR pentru daune materiale pentru pierderea veniturilor pe care le-ar fi primit, în opinia sa, dacă nu ar fi fost ridicat din funcția sa de primar, nici o legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciul material nu a putut fi stabilită. În ceea ce privește prejudiciul moral, ar trebui să se aloce reclamantului suma de 8 000 În ceea ce privește cererea de cheltuieli și cheltuieli de judecată, este rezonabil să i se aloce suma de 5 000 EUR cu orice cost, în măsura în care a prezentat facturi pentru costurile de traducere, un număr orar și cheltuielile de călătorie. 22. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. în fond, excepțiile preliminare de neobosire a căilor de atac interne și de lipsă de calitate a victimei cu privire la litigiul întemeiat pe art. 10 din convenție și le respinge Declamează obiecțiunile întemeiate pe mai mult de art. 5 alineatul (3) și art. 10 din convenție. 5 alin. (3) din Convenție din cauza absenței unor motive suficiente pentru a-l plasa și menține pe reclamant în detenție provizorie A spus că a fost încălcată art. 10 din Convenția menționată că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data decontării 000 EUR (opt mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit, pentru daune morale 000 EUR (cinci euro), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă de către reclamantul cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale restrâng surplusul cererii de satisfacție echitabilă. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 30 noiembrie 2021, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. {semnătură_p_2} Hasan Bak

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2021-12-14
0,95
ALAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requêtes n os 43710/19 et 43712/19 Bircan ALAN et Sait ALAN contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme deuxième section, siégeant le 14 décembre 2021 en un comité composé de : Carlo Ranzoni, préside
CtEDO 2022-04-05
0,95
AFFAIRE MURAT TÜRK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MURAT TÜRK c. TURQUIE (Requête n o 20686/19) ARRÊT STRASBOURG 5 avril 2022 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Murat Türk c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme
CtEDO 2020-06-23
0,95
AFFAIRE BULUȘ ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BULUŞ ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 41788/09) ARRÊT STRASBOURG 23 juin 2020 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Buluş et autres c. Turquie, La Cour européenne des droits d
CtEDO 2022-01-18
0,95
AFFAIRE AKTAYLI ET AKVARDAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE AKTAYLI ET AKVARDAR c. TURQUIE (Requête n o 53354/10 et 6 autres voir liste en annexe) ARRÊT STRASBOURG 18 janvier 2022 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Aktaylı et Akvardar
CtEDO 2023-11-28
0,95
AFFAIRE BURGAÇ ET AUTRES c. TÜRKİYE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BURGAÇ ET AUTRES c. TÜRKİYE (Requête n o 57407/19 et 17 autres – voir liste en annexe) ARRÊT STRASBOURG 28 novembre 2023 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Burgaç et autres c
Sursă