- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 iunie 2019
- Stat pârât
- MDA
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Tristan împotriva Republicii Moldova
Traducere în română Auto
Comunicat la 4 iunie 2019 SECȚIUNE Cerere nr. 13451/15 Tatiana TRISTAN împotriva Republicii Moldova depusă la 4 martie 2015 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la condamnarea reclamantului a unei infracțiuni cu care se presupune că nu mai ar putea fi acuzată după modificarea dispozițiilor relevante ale dreptului penal. ÎN PREZENTA NUMERICĂ ARTICOLUL 6 și/sau 7 din Convenție? În special, ar putea reclamantul să fie condamnat pentru infracțiunea prevăzută în secțiunea 328 alineatul (3) litera (b) din Codul Penal moldovenesc și a fost noțiunea de „persoană cu puteri demnitate publică” (“persoană cu funcție de demnitate publică”) aplicată în mare măsură în detrimentul ei (a se vedea, de exemplu, S.W.
c. Regatul Unit , nr. 20166/92 , § 95 , 22 noiembrie 1995 și Kafkaris c. Cipru [GC] , nr. 21906/04 , § 138 , CEDO 2008 ) ? Legea a invocat pentru a condamna reclamantul să îndeplinească cerințele de „calitate a legii” de accesibilitate și prevedibilitate (a se vedea Kafkaris , citat mai sus , § 140)?
Communicated on 4 June 2019
SECOND SECTION
Application no. 13451/15 Tatiana TRISTAN against the Republic of Moldova lodged on 4 March 2015
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The application concerns the applicant’s conviction of a crime with which she could allegedly no longer be charged after the relevant criminal law provision had been amended. It raises issues under Articles 6 and 7 of the Convention. QUESTION tO THE PARTIES Has there been a violation of Article 6 and/or 7 of the Convention in the present case? In particular, could the applicant be convicted of the crime provided under Section 328(3)(b) of the Moldovan Criminal Code and was the notion of a “person with public dignity powers” (“ persoană cu funcție de demnitate publică” ) applied extensively to her detriment (see, for instance, S.W. v. United Kingdom , no. 20166/92, § 95, 22 November 1995 and Kafkaris v. Cyprus [GC], no. 21906/04, § 138, ECHR 2008)? Did the law relied on to convict the applicant satisfy the “quality of the law” requirements of accessibility and foreseeability (see Kafkaris , cited above, § 140)?