ADıGÜZEL c. TURQUIE

Comunicat la 17 iunie 2019 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 12115/12 Ömer ADIGÜZEL împotriva Turciei, introdusă la 19 iulie 2011 Cererea se referă la posibilitatea de a modifica lista persoanelor autorizate să-l viziteze în închisoare și la necomunicarea, reclamantului și avocatului acestuia, a avizului procurorului Republicii, emis în cursul procedurii în fața organismelor naționale. Aceasta ridică întrebări sub aspectul articolelor 6 alineatul (1) și 8 din convenție. În lumina principiilor enunțate în jurisprudența Curții (Günana și alții c. Turcia, nr. 70934/10 și 4 altele, §§ 84-85, 20 noiembrie 2018), necomunicarea către reclamant sau către avocatul său a avizului procurorului Republicii transmis instanțelor interne în cursul procedurii implică încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție, din cauza faptului că reclamantul a putut modifica numele unui vizitator pe lista persoanelor autorizate să-l viziteze în închisoarea din închisoarea din închisoarea din închisoarea din închisoarea din statul membru în care a fost prevăzută legea și necesară, în sensul art. 8 alin.

Communiquée le 17 juin 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

12115/12

Ömer ADIGÜZEL

contre la Turquie

introduite le 19 juillet 2011

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’impossibilité pour le requérant, détenu, de modifier la liste des personnes autorisées à lui rendre visite en prison et la non-communication, au requérant et à son avocat, de l’avis du procureur de la République émis au cours la procédure devant les instances nationales. Elle soulève des questions sous l’angle des articles 6 § 1 et 8 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

À la lumière des principes énoncés dans la jurisprudence de la Cour (

Günana et autres c. Turquie

, n

o

70934/10 et 4 autres, §§

84-85, 20

novembre 2018), la non-communication au requérant ou à son avocat de l’avis du procureur de la République transmis aux juridictions internes au cours de la procédure emporte-t-elle violation de l’article 6 § 1 de la Convention

?

2.

Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie privée, au sens de l’article

8 §

1 de la Convention, faute pour le requérant d’avoir pu modifier le nom d’un visiteur sur la liste des personnes autorisées à lui rendre visite en prison

?

Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article

8 §

2

?