BIAGINI v. CROATIA

Comunicat la 18 iunie 2019 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 25308/18 Aleksandar BIAGINI împotriva Croației depusă la 24 mai 2018 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la decizia autorităților vamale de a ordona reclamantului să plătească taxe vamale privind importul temporar al unei nave. La 12 aprilie 2013, o societate italiană a declarat importul temporar al unei nave în proprietatea sa către autoritățile vamale croate. Autoritățile au constatat că societatea a îndeplinit condițiile de scutire de plată a taxelor vamale prevăzute la art. 5 din anexa C la Convenția privind admiterea temporară (denumită în continuare „Convenția de la Istanbul”) și a emis o vignetă pentru navă. La 20 aprilie 2013, proprietarul companiei italiene, care era în Italia atunci, a cerut reclamantului, un șef profesionist, să ia nava de la postul de reparație în port la aproximativ 14 mile nautice distanță și reclamantul a făcut-o.

Autoritățile au instituit apoi o procedură administrativă împotriva reclamantului, care l-a ordonat să plătească taxele vamale la importul navei în valoare de 455.530.31 kunas croate [1] Înainte de autoritățile interne, reclamantul a susținut că nu a importat nava în Croația, așa cum a fost făcută de proprietarul navei mai devreme de câteva zile. El pur și simplu a luat nava de la postul de reparație la port, la cererea proprietarului. El susține că decizia de a-l ordona să plătească taxele de import a fost contrară articolului 7 din anexa C la Convenția de la Istanbul, care a permis utilizarea navei sub autorizație a persoanei care l-au importat temporar și a impus o sarcină financiară excesivă, ținând seama de situația de venit și familie.

Autoritățile și-au respins plângerile constatând că a folosit nava fără a dispune de o autorizație specială de la proprietarul care, în conformitate cu legislația națională, ar fi trebuit să fie prezent pe teritoriul croat. Reclamantul se plânge, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, că decizia autorităților interne de a-l ordona să plătească taxe vamale a fost ilegală și i-a impus o sarcină financiară excesivă. Nr. 1 la Convenție? În special, a fost legală, proporțională cu obiectivul în interesul general, și a impus o sarcină disproporționată și excesivă reclamantului? [1] Aproximativ 61 000 euro

Communicated on 18 June 2019

FIRST SECTION

Application no. 25308/18 Aleksandar BIAGINI against Croatia lodged on 24 May 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the customs authorities’ decision ordering the applicant to pay customs duties on the temporary importation of a vessel. On 12 April 2013 an Italian company declared the temporary importation of a vessel in its ownership to the Croatian customs authorities. The authorities found that the company satisfied the conditions for exemption from payment of customs duties provided for in Article 5 of Annex C to the Convention on Temporary Admission (hereafter “the Istanbul Convention”) and issued a vignette for the vessel. On 20 April 2013 the owner of the Italian company, who was in Italy at the time, asked the applicant, a professional skipper, to take the vessel from the repair post to the harbour some 14 nautical miles away and the applicant did so.

The authorities then instituted administrative proceedings against the applicant, ordering him to pay the customs duties on importation of the vessel in the amount of 455,530.31 Croatian kunas [1] . Before the domestic authorities the applicant argued that he had not imported the vessel to Croatia as that had been done by the vessel’s owner several days earlier. He had merely taken the vessel from the repair post to the harbour at the owner’s request. He claimed that the decision ordering him to pay the import duties had been contrary to Article 7 of Annex C to the Istanbul Convention which allowed using the vessel under authorisation of the person who had temporarily imported it, and had imposed an excessive financial burden on him, taking into account his low income and family situation.

The authorities dismissed his complaints finding that he had used the vessel without having a special authorisation from the owner who, as required by the national law, ought to have been present at the Croatian territory. The applicant complains, under Article 1 of Protocol No. 1, that the domestic authorities’ decision ordering him to pay customs duties had been unlawful and imposed an excessive financial burden on him.

QUESTION TO THE PARTIES

Was the decision of the domestic authorities ordering the applicant to pay customs duties in accordance with the requirements of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? In particular, was it lawful, proportionate to the aim in the general interest, and did it impose a disproportionate and excessive burden on the applicant? [1] Approximately 61 000 euros