Polaczkiewicz și alții împotriva Poloniei

Cererea nr. 15404/15 Irena POLACZKIEWICZ împotriva Poloniei și a altor cinci cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 18 iunie 2019 în calitate de Cameră compusă din: Ksenija Turković, Președinte, Krzysztof Wojtyczek, Aleš Pejchal, Armen Harutyunyan, Pere Pastor Vilanova, Pauliine Koskelo, Tim Eicke, judecători și Abel Campos, Secțiunea Grefier Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Circumstanțele cazului Faptele cazurilor, astfel cum sunt prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează.

(a) Reclamanții Prima solicitantă (Ms Polaczkiewicz) (denumită în continuare 15404/15) este mama biologică a celui de-al doilea reclamant, copilul schimbat (dl Pędziwiatr) (denumită în continuare „nr. 15412/15). Al treilea reclamant (dl Polaczkiewicz) (denumit în continuare „nr. 15417/15”) este cel de-altul fiu biologic al reclamantului (denumit în continuare „Ms Kaczmarek”) (denumit în continuare „nr. 71082/16) a fost ridicată împreună cu al doilea reclamant de către dna P și soțul ei. (b) Contextul cazului La 26 octombrie 1956, prima solicitantă a dat naștere celui de-al doilea reclamant din Centrul de Naștere Kamienica Polska (Izba Porodowa) În ziua următoare, în același centru de naștere, dna P a dat naștere unui copil, A. La descărcarea de gestiune a primului solicitant și a dnei P au primit unii copii alții.

Ambele familii locuiau în sate situate în apropiere. De-a lungul anilor, familia și prietenii, au observat în mod repetat asemănări uimitoare între băieți și frații lor biologici. Cu toate acestea, a fost doar în 2009, că al doilea reclamant a obținut dovezi ADN care confirmă că primul reclamant a fost mama lui. În același timp, dovezile au fost concludente că nu ar fi putut fi mama A. (c) Procedura de compensare În 2010 primii, al doilea și al treilea reclamant au depus o cerere de daune împotriva guvernatorului de lăski pentru suferința emoțională pe care le-au suferit din cauza comutatorului de copil care a avut loc la un centru de sănătate publică în 1956. La 5 mai 2011, Curtea Regională Katowice a pronunțat hotărârea și a respins reclamația în timp.

La 20 octombrie 2011, Curtea de Apel Katowice a anulat hotărârea și a remis cazul de reexaminare. Curtea a stabilit că testarea ADN-ului a fost disponibilă doar în Polonia din 1998. Prin urmare, numai după acea dată, reclamanții ar fi putut verifica suspiciunile că la naștere au existat un schimb de copii. Prin urmare, o astfel de cerere ar fi trebuit să devină interzisă cel târziu la 31 decembrie 2008. Cu toate acestea, având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, instanța a respins obiecția inculpatului potrivit căreia reclamația a fost interzisă, având în vedere faptul că aplicarea perioadei de prelungire a cauzei ar fi împotriva principiilor vieții comunitare prevăzute la art. 5 din Codul civil.

La 21 noiembrie 2012, Curtea Regională Katowice a dat hotărâre și a acordat cererea reclamanților. A acordat 450 000 zloti polonezi (PLN) fiecare la primii și al doilea reclamant și 100.000 PLN la cel de-al treilea reclamant. Curtea a acceptat că cererea a devenit limitată la 31 de ani. Decembrie 2008 cel târziu. Cu toate acestea, acesta a susținut că obiecția inculpatului în acest sens ar trebui respinsă ca fiind contrar articolului 5 din Codul Civil. 10. La 17 aprilie 2013, Curtea de Apel Katowice a modificat hotărârea și a redus sumele acordate. Curtea a convenit cu concluziile formulate de instanța de primă instanță. 11. La 18 iunie 2014, Curtea Supremă a anulat hotărârea contestată și a respins cererea reclamanților.

Curtea a susținut că încălcarea drepturilor personale ale reclamanților nu a fost continuă, așa cum au fost constatate de celelalte instanțe, ci a fost cauzată de un singur eveniment al schimbului de copil în 1956. În plus, art. 448 din Codul Civil nu se aplică situațiilor în care a avut loc o încălcare înainte de 28 decembrie 1996. Această concluzie este în conformitate cu dispozițiile introductive ale Codului Civil, în conformitate cu care Codul Civil nu este relevant pentru evaluarea consecințelor unui act tortuos care a avut loc înainte de intrarea în vigoare. Curtea Supremă a concluzionat că orice concluzii cu privire la prescripția termenelor nu au fost întemeiate, deoarece o afirmație care nu a apărut nu a putut deveni o interdicție de timp.

Cererea nr. 65199/16 (a) Reclamanții 12. Primul reclamant (Ms Papież) și al doilea reclamant (Ms Malawko) sunt surori gemene. Al patrulea solicitant (Dl Jaroszewicz) și al cincilea solicitant (Ms E. Krzemińska sunt frații lor biologici. Mama lor biologică este întârziata dna J. Al treilea reclamant (Ms Chādzynska) și al șaselea solicitant (Ms J. Krzemińska) sunt surori biologice. Mama lor biologică este întârziata dna (b) Contextul caz 13. La 15 decembrie 1950 într-un spital de district din Äomża (Szpital Powiatowy δw. Ducha w Äomży ) Dna J a dat naștere fetelor gemene – primul și al doilea reclamant. În ziua următoare, în același spital doamna B a dat naștere la cel de-al treilea reclamant.

La descărcarea de gestiune din spital, mamele au fost administrate copiii ceilalți. Dna J a părăsit spitalul cu al doilea reclamant (fiica ei biologică - unul dintre gemeni) și al treilea reclamant (fiica Ms B). În același timp, dna J a părăsit spitalul cu al doilea reclamant (fiica ei biologică - unul dintre gemenii). B a primit cealaltă soră geamănă – primul reclamant. 14. Ambele familii locuiau în același oraș. De-a lungul anilor, primii, al doilea și al treilea solicitanți au participat la aceleași școli și au păstrat contactul. După rapoarte media despre copiii care au fost schimbati la naștere, au decis în cele din urmă să clarifice îndoielile cu privire la identitatea lor. În 2012 reclamanții au obținut dovezi ADN care confirmă că primele și cele de-a doua solicitanți au fost gemeni identice.

În același timp, testul a confirmat că cele de-a treia și a șasea solicitanți au fost surori biologice. (c) Procedura de compensare 15. În 2012, toți reclamanții, cu excepția celui de-al șaselea solicitant, au depus o cerere de daune împotriva guvernatorului Podlaski pentru deranjul emoțional pe care l-au suferit din cauza faptului că au pierdut oportunitatea de a fi ridicat în familiile lor biologice ca urmare a comutatorului de copil care a avut loc la un centru de sănătate publică în decembrie 1950. 16. La 12 iunie 2014, Curtea Regională Białystok a pronunțat hotărârea și a respins cererea. Curtea a susținut că nu era disputabilă ca primul și al treilea reclamant au fost schimbate la naștere în 1950 și, prin urmare, au fost negate dreptul de a fi ridicate în familiile lor biologice.

Cu toate acestea, încălcarea drepturilor personale ale reclamanților nu a fost continuă și, prin urmare, situația în acest caz ar trebui evaluată în funcție de dispozițiile juridice aplicabile la momentul încălcării, și anume la momentul schimbării. Deoarece dispozițiile relevante aplicabile la momentul material nu au prevăzut posibilitatea unei compensații pentru încălcarea drepturilor personale, cererea reclamanților a trebuit respinsă. 17. La 24 aprilie 2015, Curtea de Apel din Białystok a susținut această hotărâre și a susținut concluziile formulate de Curtea Regională. Consideră că există o distincție între efectele permanente ale încălcării drepturilor personale ( trwałe skutki naruszenia dóbr osobistitch ) și o încălcare continuă a drepturilor personale ( trwałe naruszenie dóbr osobistich ). În acest caz, încălcarea nu a fost continuă, dar a avut efecte permanente.

Prin urmare, situația trebuie examinată în funcție de dispozițiile aplicabile în momentul în care a avut loc încălcarea. Cu toate acestea, dispozițiile juridice relevante, așa cum se aplică în 1950, nu au prevăzut posibilitatea unei compensații pentru încălcarea drepturilor personale. 18. La 8 aprilie 2016 Curtea Supremă a refuzat să efectueze un nou recurs de cassare. Cererea nr. 78890/16 a) Reclamanții 19. Primul reclamant (Ms Czerwińska) și al doilea reclamant (Ms Filipek) sunt surori gemene. Al treilea reclamant (Ms) Aleksander) și al patrulea solicitant (Ms Pękala) sunt frații lor biologici. Mama lor biologică este demodată dna N. Al cincilea solicitant (Dl Kruczek) a fost crescut împreună cu primul reclamant.

Mama sa este demodată dna K. (b) Contextul cazului 20. La 11 decembrie 1952 dna N. a dat naștere la fete gemene – primul și al doilea reclamant în spitalul de districtul Nowy Sācz ( Szpital Powiatowy w Nowym Sāczu ). În ziua următoare, în același spital, dna K a dat naștere unei fetițe S. La descărcarea lor din spital, mamele au primit copiii greșiți. Dna N a părăsit spitalul cu fiica ei biologică, unul dintre gemenii - al doilea reclamant - și cu copilul S. În același timp, dna K a primit celălalt gemeni - primul reclamant. Baby S a murit în 1953. 21. Primul și al doilea reclamant au participat la același liceu. Surorile s-au reîntâlnit în 2011 prin intermediul prietenilor că aveau în comun.

Ei au convenit că asemănarea lor neobișnuită nu poate fi coincidentă și au decis să facă teste genetice. La 4 ianuarie 2012, primii și al doilea solicitanți au obținut dovezi ADN care să confirme că sunt gemeni identice. (c) Procedura pentru compensare 22. La 16 iulie 2012, toate reclamanții au depus o cerere de daune împotriva guvernatorului Małopolski pentru dificultățile emoționale pe care le-au suferit din cauza schimbului de copil la naștere care a avut loc la un centru de sănătate publică în 1952. 23. La 13 mai 2013, Curtea Regională Cracovia a dat hotărâre și a respins reclamația.

Curtea a susținut că nu ar fi fost disputabil ca primul și al doilea reclamant să fi fost schimbat la naștere în 1952. Cu toate acestea, această situație a fost un singur act de tortură instantaneu care s-a încheiat în 1952. Dispozițiile Codului Civil privind protecția drepturilor personale nu au fost aplicabile acestei situații și, în conformitate cu dispozițiile aplicabile în momentul material, nu a fost posibilă solicitarea unei compensații pentru încălcarea drepturilor personale. Curtea a concluzionat în continuare că, în orice caz, o astfel de reclamație ar fi devenit timpuală. 24. La 5 aprilie 2014, Curtea de Apel a susținut hotărârea de primă instanță. Curtea a confirmat faptul că actele tortuoase din acest caz au avut loc în 1952. Evenimentele ulteriore nu au putut fi considerate drept acte tortuoase separate, ci ca consecințele unui act instantaniu – schimbarea copilului.

Din acest motiv, situația ar trebui examinată în funcție de dispozițiile aplicabile în 1952. Cu toate acestea, legea relevantă aplicabilă în momentul material nu prevedea o cerere de compensare într-o situație cum ar fi reclamanții. În sfârșit, instanța a susținut că, chiar dacă reclamanții ar fi putut fi considerați ca fiind reclamanți de compensare, o astfel de cerere ar fi devenit limitată la timp în 1972 cel târziu. 25. La 17 februarie 2016, Curtea Supremă a respins un recurs de cassare ulterioară de către reclamanți. Curtea a convenit, în principiu, cu raționamentul instanțelor inferiore. De asemenea, a susținut că reclamanții nu au avut motive legale și, prin urmare, că orice concluzii privind prescripția termenelor nu erau întemeiate, deoarece o afirmație care nu a fost susținută nu putea fi întemeiată în timp.

În conformitate cu articolul XLIX din Legea privind dispozițiile introductive din 1964 (Ustawa przepisy wprowadzājace kodeks cywilny) ) („Legea privind dispozițiile introductive”) și jurisprudența Curții Supreme (IV CK 81/04), dispozițiile Codului Civil nu sunt aplicabile evaluării efectelor unui act tortuos care a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Codului. Cu toate acestea, în cazul în care se îndoiește de legea aplicabilă, articolul LXIV din Legea privind dispozițiile introductive prevede că codul civil ar trebui să se aplice.

Principiile de viață comunitară 27. art. 5 din Codul Civil se referă la așa-numitele „principii ale vieții comunitare” și citește următoarele: „Dreptele nu pot fi exercitate într-un mod care contrazice scopul socioeconomic (społeczno-gospodarcze przeznaczenie prawa ) sau principiile vieții comunitare ( zasady współżycia społecznego ). Un astfel de act sau omisiune din partea unei persoane astfel întemeiate nu este considerat ca fiind un exercitare a acestui drept și nu este protejat de lege.” Protecția drepturilor personale 28. art. 23 din Codul Civil stabilește o listă neepuisitoare a „drepturilor personale” (dobra osobiste ) în următoarele moduri: „Drepturile personale ale persoanei, cum ar fi, în special, sănătatea, libertatea, onoarea, libertatea conștiinței, numele sau pseudonimul, imaginea, secretul corespondenței, inviolabilitatea domiciliului, a lucrărilor științifice sau artistice, [și] invențiile și îmbunătățirile, sunt protejate de dreptul civil, indiferent de protecția prevăzută în alte dispoziții legale.” 29. art. 24 § 1 din Codul civil menționează: „O persoană a cărei drepturi personale sunt în pericol [încalcarea încălcării] de către un terț poate solicita o injuncție, cu excepția cazului în care activitatea [încalcată de] nu este ilegală.

În cazul unei încălcări [persoanele în cauză] poate, de asemenea, să ceară părții care au provocat încălcarea să ia măsurile necesare pentru eliminarea consecințele încălcării ... În conformitate cu principiile prezentului cod [persoană în cauză] poate solicita, de asemenea, compensare pecuniară sau poate cere instanței să acorde o sumă adecvată în beneficiul unui interes public specific.” 30. art. 448 din Codul civil prevede: „Curtea poate acorda oricărui al cărui drept personal a fost încălcat o sumă adecvată ca compensație pecuniară pentru orice daune nemateriale (krzywda ) suferit.

Alternativ, persoana în cauză, indiferent de o cerere pentru orice altă soluție care ar putea fi necesară pentru eliminarea consecințelor încălcării, poate solicita instanței să acorde o sumă adecvată în beneficiul unui interes public specific ...” COMPLAINTES 31. Toți reclamanții au plâns în temeiul articolului 8 din Convenție cu privire la comutațiile pentru copii care au avut loc în anii 1950 și au susținut că aceste incidente au avut o durată iremediabilă În plus, reclamanții care au fost schimbati la naștere susțin că au fost privați de dreptul lor de a fi educați de părinții lor biologici și de a afecta aspectele cruciale ale identității lor. 32. În plus, ei se plângeau că, în ciuda faptului că toți au avut stres, durere și dificultăți emoționale din cauza comutațiilor pentru copii, reclamațiile lor de compensare au fost respinse de către instanțele interne.

1 din Regulamentul Curții. Alegate încălcarea art. 8 din Convenția 34. Reclamanții se plângeau în conformitate cu art. 8 din Convenția că comutatorii de copil care au avut loc în anii '50 au avut efecte iremediabile pe termen lung asupra vieții private și familiale. 35. Curtea reiterează, la început, că, în conformitate cu normele de drept internațional recunoscute în general, dispozițiile convenției și ale protocolelor sale nu leagă o parte contractantă în legătură cu orice act sau fapt care a avut loc sau orice situație care a încetat să existe înainte de data intrării în vigoare a tratatului internațional relevant cu privire la această parte.

În temeiul articolului general, competența temporală a Curții trebuie stabilită, ținând seama în mod corespunzător de circumstanțele specifice ale cauzei respective, în ceea ce privește domeniul de aplicare al Convenției în joc și natura faptelor constitutive ale presupuselor interferențe (a se vedea Blečić c. Croația [GC], nr. 59532/00, §§ 70 și 77, CEDH 2006 III, și Šilih c. Slovenia [GC], nr. 71463/01, §§ 145 46, 9 Prin urmare, pentru a stabili jurisdicția temporală a Curții, este esențial să se identifice momentul exact al presupusei interferențe în aceste cazuri (a se vedea Blečić , citat mai sus, § 82). 37. În primul rând, Curtea constată că în prezent se referă la trei incidente de schimbare de copii care au avut loc în 1956, 1950 și, respectiv, 1952 (a se vedea punctele 4, 13 și 20). Curtea internă a susținut ulterior că aceste date au fost cruciale pentru evaluarea încălcării drepturilor personale ale reclamanților (a se vedea punctele 11, 16, 17, 23 și 24). Curtea este de acord cu instanța internă că situația juridică a căror plângeri au apărut în anii 1950, la momentul comutatorilor pentru copii.

Procedura ulterioară de compensare ar trebui considerată ca folosirea de către solicitanți a remediilor interne disponibile, iar deciziile luate în cadrul acestei proceduri nu ar trebui decât să evidențieze faptul că situația juridică existentă a apărut în anii 1950 (compară și contrastul Zorica Jovanović c. Serbia , nr. 21794/08, § 48, CEDO 2013). 39. Deși este adevărat că, începând cu data de ratificare, toate actele și omisiunile statului trebuie să fie conforme cu Convenția (a se vedea Yağcı și Sargın c. Turcia , 8 iunie 1995, § 40, Serie A nr. 319-A), Convenția nu impune statelor contractante obligația specifică de a furniza remediere pentru nedrepți sau daune provocate înainte de această dată (a se vedea Kopecký c. Slovacia [GC], nr. 44912/98, § 38, CEDO 2004 IX).

Orice altă abordare ar submina atât principiul neretroactivității în Legea tratatelor, cât și distincția fundamentală între încălcarea și repararea care subliniază legea responsabilității de stat (a se vedea Blečić , citată mai sus, § 81). 40. În cazuri precum cele prezente, în cazul în care interferența pre din data ratării Convenției a statului, dar în cazul în care decizia finală luată în procesul de epuizare a căilor de recurs interne disponibile, Curtea consideră că să ia în considerare data acestuia din urmă act în determinarea competenței sale temporare ar duce la obligarea convenției pentru statul respectiv în ceea ce privește un fapt care a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Convenției în acest stat.

Cu toate acestea, acest lucru ar fi contrar normei generale de neretroactivitate a tratatelor (a se vedea Blečić , citat mai sus § 79). 41. Prin urmare, având în vedere că recunoașterea dreptului de cerere individuală a Poloniei a intrat în vigoare numai la 1 mai 1993, Curtea consideră că, în circumstanțele particulare ale prezentului caz, nu are competența temporală de a examina plângerile reclamanților, care au apărut în situațiile care au avut loc în anii 1950. cu dispozițiile Convenției în sensul art. (a) și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § Alegate încălcare a art. 6 din Convenția 43. Reclamanții se plângeau, de asemenea, în fond, că, din cauza modului în care instanța internă a aplicat dreptul intern, cererile lor de compensare au fost respinse, considerând că aceste plângeri sunt examinate în temeiul articolului 6 din Convenție.

44. Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, având în vedere că reclamanții nu au afirmat divergențe în jurisprudența instanțelor interne, Curtea consideră că aceste părți ale cererilor nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a Convenției. 45 Rezultă că aceste plângeri sunt inadmisibile în temeiul articolului 35 § § § § § § § § § § § , care trebuie respinse în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să se alăture cererilor; declara cererea inadmisibilă.

Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 11 iulie 2019. Abel Campos Ksenija Președintele grefierului Turković Apendice Nr. cerere nr. Locată la solicitant Data nașterii Locația de reședință 15404/15 20/03/2015 Irena POLACZKIEWICZ 19/10/1931 Poczesna Maria WENTLANDT-WALKIEWICZ 15412/15 20/03/2015 Tadeusz PδDZIWIATR 26/10/1956 Częstochowa Maria WENTLANDT-WALKIEWICZ 15417/15 20/03/2015 Marek POLACZKIEWICZ 08/03/1961 Poczesna Maria WENTLANDT-WALKIEWICZ 65199/16 03/11/2016 Barbara PAPIE 16/12/1950 Suwałki Iwona MALAWKO 15/12/1950 Łomża Hanna CHYZYשSKA 15/12/1950 Łomża Andrzej JAROSZEWICZ 26/06/1948 Międzyrzec Elżbieta KRZEMIMשSKA 27/02/1953 Gent Janina KRZEMINSKA 24/10/1937 Łomża Maria WENTLANDT-WALKIEWICZ 71082/16 22/11/2016 Krystyna KACZMAREK 07/03/1955 Zawodzie Maria WENTLANDT-WALKIEWICZ 78890/16 14/11/2016 Katarzyna CZERWI Bozena ALEKSANDER 26/07/1955 Nowy Såcz Stanisława PפKA 21/05/1958 Nowy Sācz Andrzej KRUCZEK 20/05/1949 Gołkowice Dolne Maria WENTLANDT-WALKIEWICZ

FIRST SECTION

DECISION Application no. 15404/15 Irena POLACZKIEWICZ against Poland and 5 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 18 June 2019 as a Chamber composed of: Ksenija Turković, President, Krzysztof Wojtyczek, Aleš Pejchal, Armen Harutyunyan, Pere Pastor Vilanova, Pauliine Koskelo, Tim Eicke, judges, and Abel Campos, Section Registrar Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS