CHARITIDIS v. GREECE - [Greek Translation] by the Translation Service of the Hellenic Ministry of Foreign Affairs

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

18.06.2019

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CHARITIDIS v. GREECE - [Greek Translation] by the Translation Service of the Hellenic Ministry of Foreign Affairs (CtEDO, 2019)

HUDOC · oficial

CURTUL EUROPEAN DE DREPTURI UMANE PRIMĂ CURTĂ DECIZIE CUREA DE REFUGIAȚI ARITOMEN 51865 / 12 GEORGIO CARITITIS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Camera I) a sesizat la 18 iunie 2019 o comisie compusă din judecători: președintele Președintelui Krzysztof Wojcieczek, avocatul președintele Armen Harutyanto Vilanova, judecătorii Renata Degener, vicepreședintele Președintelui României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președintele României, președinte, președintele României, președintele României, președinte, președinte, președinte, președinte, președinte, președinte, președinte, președinte, președinte, președinte, președinte, președinte, președinte, președinte, președinte, președinte, președinte, președinte, președinte, preș

Totuși, când a primit certificatul de statutul familial, a constatat că se referă la el ca fiind tatăl unei fete, care a fost născută pe 2 iunie 2008. acest raport a fost făcut pe 5 iunie 2008 de fosta soție a acestuia fără ca ea să-l informeze în acest sens. - Reclamantul susține că fosta soție a refuzat în mod deliberat timp de un an, de la data notificării în această hotărâre a instanței de divorț, să facă decizia definitivă, în scopul de a înregistra copilul însărcinat și care a fost conceput cu un alt statut, în calitate de tată al soției sale. - Reclamantul a depus o plângere în fața instanței de judecată pe 23 noiembrie 2008, în timp ce a depus o plângere în fața instanței de judecată pe 9 noiembrie 2008, în calitate de tată al soției sale. - Reclamarea a fost depusărtare de la fostul soț, iar prima plângere a fost depusă la data de 23 noiembrie 2008, în fața unei investigații și a fost retrasă, în plus față de o plângere de două săptămâni, în urma unei anchete de două ori, în care a fost depusă la tribunal.

11.- La 23 decembrie 2009, dosarul a fost transmis anchetatorului din Ioana Nouă pentru anchetă preliminară, la finalul căreia a fost trimisă înapoi la Procuratură.12.- La 16 februarie 2012, dosarul a fost trimis din nou la anchetatorul din Ioana Nouă pentru o cerere de urmărire a procedurii, la finală căreia a fost trimis înapoi la Procuratură și a fost trimis la un alt avocat.

17.- Se plânge, de asemenea, de nedreptatea procedurii, deoarece a fost un proces civil, în timp ce nu a fost încheiată o procedură de procedură în favoarea unei infracțiuni a Convenției, iar această procedură de procedură nu a fost încheiată în favoarea unei investigații a unei infracțiuni a Convenției, nici în favoarea unei investigații a unei infracțiuni a Convenției, nici în favoarea unei investigații a Convenției, nici în favoarea unei infracțiuni a Convenției, în special din cauza articolului 13 din Convenția din 19 ianuarie 2011 (art. 13 din Convenția din 19 ianuarie 2011), și de faptul că această procedură de procedură nu a fost încheiată în favoarea unei infracțiuni a Convenției, nici în favoarea unei investigații a unei infracțiuni a Convenției, nici în favoarea unei infracțiuni a Convenției din 20 ianuarie 2011 (art. 13 din Convenția din 19 ianuarie 2011), și că această procedură de procedură nu a fost încheiată în favoarea unei infracțiuni a Convenției, nici în favoarea unei infracțiuni a Convenției din 9 ianuarie 2011 (art. 13 din Convenția din 19 ianuarie 2011), nici în favoarea unei infracțiuni a Convenției din 9 ianuarie, nici în favoarea unei infracțiuni a Convenției din 9 ianuarie, nici în favoarea unei infracțiuni a Convenției din 9 ianuarie, nici în favoarea unei infracțiuni a Convenției din 9 ianuarie, nici în favoarea unei infracțiuni a Convenției din 9 ianuarie, nici în favoarea unei infracțiuni a Convenției din 11 ianuarie, nici în favoarea unei infracțiuni a Convenției din 11 ianuarie, nici în favoarea unei infracțiuni a Convenției din 11 ianuarie, nici în favoarea unei infracțiuni a Convenției din 11 ianuarie, nici în favoarea articolului 13 din 11 ianuarie, nici în favoarea articolului 13 din Convenției din 11 ianuarie, nici în favoarea Convenției din 11 ianuarie, nici în favoarea articolului 13 din 11 ianuarie, nici în

22.- Curtea reamintește că regula termenului de șase luni stabilește termenul de control efectuat de Curte și indică atât persoanelor fizice, cât și autorităților, perioada peste care controlul nu mai este exercitat (această regulă marchează termenul de control efectuat de Curte, și marchează în ceea ce privește persoanele fizice și autoritățile, perioada peste care controlul nu mai este exercitat (actul Sabri Günes împotriva Turciei, subiect nr. 27396/06, 24.06.2012, § 40, CEH).23 În plus, această regulă este interpretată ca fiind un act ilegal în cazul în care controlul nu mai este exercitat (actul de aplicare a acestui articol este deja în vigoare în cazul în care a fost introdusă o cerere de recurs în favoarea instanței de judecată), iar în cazul în care recursul este introdus în favoarea instanței de judecată, Curtea a afirmat că, în conformitate cu hotărârea Curții de Apel din data de 13 ianuarie 2012, § 1 din legea din data de 25 ianuarie 2012, recursul este în favoarea instanței de judecată, iar în cazul în care recursul este introdus în favoarea instanței de judecată, în cazul în care recursul este în favoarea instanței de la art. 41 din legea din data de 23 ianuarie 2012).

În consecință, reclamantul nu poate susține în mod legal că a luat cunoștință de decizia din 13 ianuarie 2012 în ciuda faptului că 13 februarie 2012 a fost data în care a eșuat încercările de recurs. 25.- Deoarece recursul a fost depus la 9 august 2012, termenul de șase luni nu a fost respectat. 26.- În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că plângerile reclamantului trebuie respinse în temeiul articolului 35 alineatele 1 și 4 din Convenția privind limbile străine ale țării.