ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO
Sursă originală
CtEDO 28.04.2020 Auto

BALANOU v. GREECE - [Greek Translation] by the Translation Service of the Hellenic Ministry of Foreign Affairs

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
28.04.2020
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
BALANOU v. GREECE - [Greek Translation] by the Translation Service of the Hellenic Ministry of Foreign Affairs (CtEDO, 2020)
HUDOC · oficial

CURTUL EUROPEAN AL DREPTURILOR OMENE, CURTUL DE PREMIERĂ DECIZIE, Recurs nr. 27760/13 Cristina-Maria-Ida BALANOU împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Camera I), întrunind-se la 28 aprilie 2020 într-o comisie formată din: președintele Alexandru Aleš Pejgal, președintele Alexandru Aleš Pejgal, judecătorii Jovan Renlieva Ilieva și Generata Ilieva, a depus o scrisoare de apărare în care a depus o cerere de protecție împotriva deciziei primăresco-ministrului Alexandru P. A. P. P. pe care a fost de fapt, în 2013, în privința acesteia, a depus-o în favoarea guvernului Alexandru P. A. P. P. P. P. P. P. P. P. P., în care a fost, în mod de fapt, examinată o cerere de protecție împotriva unor observații ale guvernului Alexandru Ilieva Ilieva, în ceea ce privește:

În multe cazuri, Consiliul Superior de Servicii al Ministerului de Externe (Supreme Council) a procedat la evaluarea reclamantului în vederea exprimării unei opinii privind promovarea interesatului la gradul de ministru plenipotențial B, dar opinia sa a fost de fiecare dată nefavorabilă. Procedurile judiciare care au dus la promovarea retroactivă a reclamantului Prin hotărârea nr. 4555/2001, Consiliul de Stat a anulat un act al Consiliului de Miniștri (decretat la 17 decembrie 1999) care a refuzat promovarea reclamantului la gradul de ministru plenipotențial B, precum și o hotărâre a președintelui (decretată la 30 decembrie 1999) care a refuzat să raporteze cererea reclamantului de promovare la gradul de ministru plenipotențial B. Prin hotărârea Consiliului de Stat din 15 decembrie 2002, în vederea anularii cazului, Consiliul de Ministri a anulat o nouă decizie (decretată la 10 decembrie 2002) care a refuzat să raporteze cererea reclamantului de promovare la gradul de ministru plenipotențial B.

Pe 12 noiembrie 2009, aceasta a cerut ministrului de externe să o promoveze retroactiv de la 7 ianuarie 2000 la gradul de ministru plenipotențial B. Deoarece ministrul a respins această cerere, reclamanta a depus o cerere la Curtea Administrativă de Apel din Atena la 20 decembrie 2011 cu o cerere de anulare a deciziei. Pe 14 septembrie 2012, Curtea Administrativă a emis hotărârea nr. 2203/2012 prin care a anulat refuzul ministrului din cauza lipsei de motive suficiente.

Printr-un decret prezidențial din 8 februarie 2013, publicat în Monitorul Oficial al Guvernului din 11 februarie 2013, reclamanta a fost promovată, retroactiv de la 7 ianuarie 2000, la gradul de ministru plenipotențial B. Printr-un nou decret prezidențial din 16 mai 2013, publicat în Monitorul Oficial al Guvernului din 11 iunie 2013, ea a fost promovată, retroactiv de la 14 mai 2003, la gradul de ministru plenipotențial. La 1 octombrie 2013, Registrul General al Statului a calculat diferența dintre salariul pe care reclamanta l-a primit înainte de o ofertă de plenipotențial B și suma pe care o plătea în salariul noului grad de ministru (EUR 100.684, corespunzătoare cu suma respectivă), care a fost plătită în contul noului grad de ministru plenipotențial B, respectiv în conturile din 7 decembrie 2003 și 7 decembrie 2013, respectiv în conturile din 7 decembrie 2003.

Între primul refuz care a contestat cererea reclamantului și promovarea sa, Consiliul de Stat a anulat de șase ori, din cauza lipsei de motive suficiente, alte acte ale Consiliului de Miniștri și alte decrete prezidențiale care nu au inclus-o pe reclamantă pe lista diplomaților care au fost promovați la gradul de ministru plenipotențial B, și a transferat de fiecare dată cazul la administrație. mai exact: - prin hotărârea nr. 1870/2003, Consiliul de Stat a anulat un act al Consiliului de Miniștri din 23 august 2001 și un decret al președintelui din 14 septembrie 2001, - prin hotărârea nr. 2054/2007, Consiliul de Stat a anulat o decizie a Consiliului de Minister, prin care a anulat o cerere de anulare a acestui act (decretul nr. 2373/2013 și decretul Președintelui Consiliului de Minister din 27 august 2003), și prin hotărârea nr. 2374/2013 din 27 august 2004, prin care a anulat o cerere de anulare a acestui act (decretul Președintelui de Stat, prin care a fost anulat un recurs), și o decizie a Consiliului de Stat, prin care a anulat că aceste decizii nu au fost anulate (decretul Preștii de judecată din 23 august 2003 și decretul Preștului de judecată din 27 august 2003), decizia nr. 2374/2013 și decizia Consiliului de Preștință a Consiliului de Minister, prin care a anulat o cerere de anulat, respectiv, respectiv, decizia din 27 august 2003 și decretul Preșia din 27 august 2003 au fost anulată, respectiv, decizia de anulată, decizia de 27 august 2003 și decretul Preșia de apel a Consiliului de Președinte a anulat, respectivului președinției de 23 august 2003 a fost anulată, respectiv, decizia de 27 august 2003 și decizia de 27 august 2003 a fost anulată.

- prin hotărârea nr. 2771/2013 - Consiliul de Stat a anulat un act al Consiliului de Miniștri din 22 decembrie 2005 și un decret prezidențial din 31 decembrie 2005 - prin hotărârea nr. 2319/2011 - Consiliul de Stat a anulat un act al Consiliului de Miniștri din 19 septembrie 2005 și două decrete prezidențiale din 30 septembrie 2005 - prin hotărârea nr. 2320/2011 - Consiliul de Stat a anulat un act de drept național în care nu se aplică legea națională (decretul nr. 2079/2008, 27 decembrie 2007), în care se invocă actul de drept național în care se invocă legea națională (decretul nr. 2779/2008, 27 decembrie 2007), iar în ceea ce privește recursurile din 27 decembrie 2013 - 27 decembrie 2013 - 27 decretul nr. 2779/2013 - Curtea a anulat un act de drept național în care se invocă legea națională (decretul nr. 2078/2008, 27 decembrie 2007), în care se invocă actul de drept național în care se invocă actul de drept național în care se invocă legea națională (decretul nr. 2079/2008, 27 decretul 2789/2003, 27 decretul 27 decretul 2789/2013 - 27 decretul 27 decretul 2789/2013), iar în cazul în care se invocă actul de drept național în care se aplică legea națională (decretul nr. 2078/2008, 27 decretul 2789/2013 - 27 decretul 27 decretul 2789/2013), iar în cazul în care se invocă actul de drept național se aplică actul de drept național în cauză (decretul 27 decretul 27 decretul 27 august 2013 - 27 decretul 27 decretul 2789/2013 - 27 decretul 27 decretul 2789/2013 - decretul 27 decretul 2789/2013 - decretul 27 decretul 2789/2013 - decretul 27 decretul 2789/2013 - decretul 2789/2013 - decretul 2789/2013 - decretul 2789/2013 - decretul 2789/2013

Recurgând la art. 6 § 1 din Convenție, reclamanta se plânge, în primul motiv, de o încălcare a dreptului său la o protecție judiciară efectivă a drepturilor de natură civilă din cauza refuzului administrației de a se conforma deciziilor Consiliului de Stat care au anulat, din cauza lipsei de justificare suficientă, actele pe care administrația a refuzat să le prelungească și din cauza întârzierii de timp între publicarea deciziei Consiliului de Justiție nr. 43/2001 privind nu prelungirea termenului de executare a deciziei Consiliului de Justiție, prin refuzul administrației de a se conforma dispozițiilor Consiliului de Justiție care au anulat, în primul caz, actele pe care administrația a refuzat să le prelungească și, în al doilea caz, din cauza întârzierii de timp între publicarea deciziei Consiliului de Justiție nr. 43/2001 privind nu prelungirea termenului de executare a deciziei Consiliului de Justiție, prin care se solicită executarea termenului de executare a deciziei Consiliului de Justiție nr. 855/2012 privind nu prelungirea termenului de executare a unei sentințe.

Dispozițiile invocate de reclamantă au în extrasele lor aplicabile în speță următoarele: art. 6 § 1 din Convenție Orice persoană are dreptul ca subiect de drept (...) la (...) tribunal (...) care să decidă (...) asupra litigiilor privind drepturile și obligațiile de natură civilă (...) art. 8 din Convenție 1.Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private (...) 2.Nu poate exista intervenție a unei autorități penale în exercitarea acestui drept, cu excepția cazului în care intervenția respectivă este prevăzută de legea internațională și reprezintă un mijloc prin care o instituție publică democratică, în temeiul prezentei convenții, este necesară pentru a proteja securitatea publică națională, dacă aceasta încalcă dreptul sau securitatea publică a unei persoane sau dreptul la protecția drepturilor, libertăților și libertăților publice ale altor persoane, în temeiul prezentei convenții. 1 În al treilea rând, dreptul de a exercita drepturile și libertățile publice ale persoanelor, în temeiul prezentei convenții, este încălcat.

Având în vedere că reclamanta nu mai poate susține că a fost victimă a unei încălcări a Convenției și că nu a folosit mijloacele naționale de atac, Guvernul cere Curții să respingă recursul.În ceea ce privește lipsa invocată a calității de victimă, Guvernul susține că nu numai că reclamanta a fost promovată la gradul solicitat, dar a colectat și diferența dintre salariul pe care îl primea înainte de promovare și cel care corespundea noului ei grad din anul trecut.Am adăugat, invocând documente, că diferența de salariu rezultată din recursurile reclamantei anterior nu a fost plătită la data de 16 decembrie 2014, și nu a fost nici însoțită de recursul la data de 28 decembrie 2013, dacă recursul la recursul la art. 1 nu a fost procedat în temeiul acestei informații.

Reclamanta consideră că continuă să fie victimă a Convenției. Ea susține, în primul motiv, că, în ciuda adoptării unui număr mare de hotărâri în favoarea sa care au anulat refuzurile administrației de a o promova, ea a fost forțată să aștepte douăsprezece ani până când a fost emisă a treia anulare consecutivă a refuzului de promovare în 1999 și că ea nu a putut beneficia de jurisprudență care, susține, a permis instanței competente să se substituie în locul administrației și să o oblige să îi acorde promovarea respectivă. Ea a considerat că în timpul acestui timp nu a fost în măsură să își asume responsabilitățile înalte, care, în opinia sa, nu corespundeau competențelor și calificărilor sale.

În special, susține că administrația ar fi trebuit să analizeze retroactiv dacă reclamanta îndeplinea condițiile necesare pentru obținerea unei promovări la gradul de ambasador, considerând că, în anul 2008, aceasta ar fi trebuit să adune un număr suficient de ani de serviciu pentru a fi eligibilă pentru o promovare. În plus, aceasta estimează că, la momentul acordării unei concesiuni de pensionare, prețul unei concesiuni de pensionare, de exemplu, ar fi trebuit să fie evaluat retroactiv dacă reclamanta îndeplinea condițiile necesare pentru obținerea unei promovări la gradul de ambasador, recunoscând că, în anul 2008, aceasta ar fi trebuit să adune un număr suficient de ani de serviciu pentru a fi eligibilă pentru o promovare. În plus, aceasta estimează că, la momentul acordării unei concesiuni de pensionare, prețul unei concesiuni de pensionare, de exemplu, ar fi trebuit să fie evaluat retroactiv dacă reclamanta îndeplinea condițiile necesare pentru obținerea unei promovări la gradul de ambasador, recunoscând că, în anul 2008, aceasta ar fi trebuit să obțină un număr suficient de ani de serviciu pentru a fi eligibilă pentru o promovare.

În ceea ce privește "în mod clar" și "adecvat" despăgubiri pentru remedierea la nivel național a încălcării unui drept garantat de Convenție, Curtea consideră în general că aceasta depinde de ansamblul circumstanțelor cauzei, ținând seama în special de natura încălcării Convenției care este în cauză (a se vedea, de exemplu, hotărârea Gäfgen , citată mai sus, § 116).

În acest sens, Curtea observă că, printr-o serie lungă de hotărâri, Consiliul de Stat a constatat că diferitele proceduri administrative de evaluare a reclamantului care au avut loc în scopul deciziei privind promovarea acesteia din urmă au suferit din cauza lipsei de motivare adecvată. În special, Consiliul de Stat a considerat că în cadrul acestor proceduri administrația nu a reușit să justifice în mod suficient deciziile sale prin care a concluzionat că reclamanta nu dispune de competențele profesionale necesare pentru a fi promovată în postul solicitat. Într-adevăr, fiecare persoană interesată a primit o nouă evaluare a beneficiarilor din cadrul Consiliului de Justiție, în timp ce reprezentantul Consiliului de Justiție nu a fost obligat să prezinte o nouă evaluare a beneficiarilor din cauza deciziei în cauză.

Administrația a fost obligată să o promoveze pe reclamantă prin hotărârea din 14 septembrie 2012 a Tribunalului Administrativ de Apel, după procedura deschisă de aceasta împotriva primului act al Consiliului de Miniștri și a primului decret prezidențial (ambele emise în decembrie 1999) care a refuzat să o includă pe lista promovaților la gradul de ministru plenipotențial de diplomație.Cu toate acestea, Curtea observă că, în urma acestei hotărâri, reclamanta a revenit, retroactiv de la 7 ianuarie 2000, la gradul de ministru plenipotențial B, prin decretul prezidențial din 8 februarie 2013, care a fost publicat în Jurnalul de presă al Guvernului, iar pe 11 mai 2013, printr-un alt decret, publicat în Jurnalul de presă al Guvernului, a fost introdus un nou decret, cu alte cuvinte, pe 14 mai 2013, cu decretul de 8 februarie 2013, care a fost publicat în Jurnalul de presă al Guvernului, cu o altă declarație, cu data de 11 mai 2013, cu data de 11 februarie 2013.

Astfel, în ceea ce privește prejudiciul pe care se presupune că l-a suferit reclamanta în ceea ce privește evoluția carierei sale, Curtea consideră că decizia nr. 2203/2012 și măsurile luate ulterior de către administrație au remediat situația în litigiu. nu împărtășește afirmația reclamantei care susține că o executare corectă a deciziei menționate mai sus a inclus obligația ca administrația să efectueze retroactiv evaluarea sa în vederea promovării sale la gradele superioare: întrucât reclamanta nu a exercitat atribuțiile de responsabilitate la care a ajuns după decizia Curții administrative de Apel, promovarea la graduri superioare a fost pur și simplu ipotecă, în timp ce documentul de la Curtea de Conturi a Curții de Externe, care a fost adăugat în raportul de la 7 iulie 2000 până la data de 1 iulie 2000, arată că aceste documente au fost înregistrate în raportul de finanțe și finanțe al Ministerului de Externe, în conformitate cu Legea nr.

Această sumă, care a ajuns la 100,994,68 de euro, a fost depusă în contul bancar al interesatei la 16 decembrie 2013, adică la aproximativ șase luni după publicarea în Gazeta Guvernului din 11 iunie 2013 a promovării sale în gradul de președinte și la puțin peste un an după adoptarea hotărârii nr. 2203/2012 din 14 septembrie 2012.

Traducătorul este Alexandros Petruțopoulos

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2020-06-16
0,94
KERASIOTIS AND XENOPOULOS v. GREECE - [Greek Translation] by the Translation Service of the Hellenic Ministry of Foreign Affairs
ΕΥΡΩΠΑΪΚΟ ΔΙΚΑΣΤΗΡΙΟ ΑΝΘΡΩΠΙΝΩΝ ΔΙΚΑΙΩΜΑΤΩΝ ΠΡΩΤΟ ΤΜΗΜΑ ΑΠΟΦΑΣΗ ΠΡΟΣΦΥΓΗ ΥΠ’ ΑΡΙΘ. 59536 / 13 Δημήτριος ΚΕΡΑΣΙΩΤΗΣ και Παναγιώτης ΞΕΝΟΠΟΥΛΟΣ κατά της Ελλάδος Το Ευρωπαϊκό Δικαστήριο Ανθρωπίνων Δικαιωμάτων (Πρώτο Τμήμα), συνεδριάζον την 16 η
CtEDO 2020-02-20
0,93
CASE OF VLASTARIS v. GREECE - [Greek Translation] by the Translation Service of the Hellenic Ministry of Foreign Affairs
Τμήμα, αποτελούμενο από τους εξής: Ksenija Turković, πρόεδρος, Krzysztof Wojtyczek, Λίνος-Αλέξανδρος Σισιλιάνος, Armen Harutyunyan, Pere Pastor Vilanova, Pauliine Koskelo, Jovan Ilievski, δικαστές, και Abel Campos, γραμματέας τμήματος, Αφού
CtEDO 2019-03-05
0,93
GAVRIILIDOU v. GREECE - [Greek Translation] by the Translation Service of the Hellenic Ministry of Foreign Affairs
ΕΥΡΩΠΑΪΚΟ ΔΙΚΑΣΤΗΡΙΟ ΤΩΝ ΔΙΚΑIΩΜΑΤΩΝ ΤΟΥ ΑΝΘΡΩΠΟΥ ΠΡΩΤΟ ΤΜΗΜΑ ΑΠΟΦΑΣΗ Προσφυγή αρ. 53987/13 Ευθυμία ΓΑΒΡΙΗΛΙΔΟΥ κατά Ελλάδας Το Ευρωπαϊκό Δικαστήριο των Δικαιωμάτων του Ανθρώπου (Πρώτο Τμήμα), συνεδρίασε στις 5 Μαρτίου 2019 σε Επιτροπή με τ
CtEDO 2020-05-26
0,93
TASIOS AND OTHERS v. GREECE - [Greek Translation] by the Translation Service of the Hellenic Ministry of Foreign Affairs
ΣΥΜΒΟΥΛΙΟ ΤΗΣ ΕΥΡΩΠΗΣ ΕΥΡΩΠΑΪΚΟ ΔΙΚΑΣΤΗΡΙΟ ΤΩΝ ΔΙΚΑΙΩΜΑΤΩΝ ΤΟΥ ΑΝΘΡΩΠΟΥ ΠΡΩΤΟ ΤΜΗΜΑ ΑΠΟΦΑΣΗ (DECISION) Προσφυγή αριθ. 70606/17 Μάριος ΤΑΣΙΟΣ κατά της Ελλάδας και 6 άλλες προσφυγές (βλέπε συνημμένο πίνακα) Το Ευρωπαϊκό Δικαστήριο των Δικαιωμ
CtEDO 2019-05-21
0,93
TANIS v. GREECE - [Greek Translation] by the Translation Service of the Hellenic Ministry of Foreign Affairs
ΕΥΡΩΠΑΙΚΟ ΔΙΚΑΣΤΗΡΙΟ ΔΙΚΑΙΩΜΑΤΩΝ ΤΟΥ ΑΝΘΡΩΠΟΥ ΠΡΩΤΟ ΤΜΗΜΑ ΑΠΟΦΑΣΗ (ΤΥΠΟΙΣ) Προσφυγή υπ’ αρίθμ. 21020/15 Κωνσταντίνος ΤΑΝΗΣ κατά της Ελλάδας Το Ευρωπαϊκό Δικαστήριο Δικαιωμάτων του Ανθρώπου (Πρώτο Τμήμα), συνεδριάζοντας στις 21 Μαΐου 2019 σε
Sursă