ASTAPENKO v. RUSSIA

Comunicat la 25 iunie 2019 THIRD SECTION Cererea nr. 59064/18 Andrey Aleksandrovich ASTAPENKO împotriva Rusiei depusă la 27 noiembrie 2018 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Andrey Aleksandrovich Astapenko, este un național estonian născut în 1962 și locuiește în Tallinn. El este reprezentat în fața Curții de către dl A.A. Kristenko, avocat practicant în Kharkov, Ucraina. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul real din 2006 reclamantul a trăit cu partenerul său, dna Ye.A., național rus. S-au stabilit la Tallinn, Estonia, unde la 20 noiembrie 2006 Ye.A. a dat naștere fiului lor A.A. are atât naționalitatea estoniană, cât și rusă. Mai târziu, în 2006 s-au mutat la Ivanovo, Rusia. În 2011 s-au mutat înapoi la Tallinn, unde reclamantul a cumpărat o casă și un apartament. La 20 martie 2013 reclamantul și Ye.A. s-au căsătorit. Începând de atunci relația dintre cuplu s-a deteriorat și în 2014 s-au despărțit. A. a continuat să trăiască cu Ye.A. în casă, și reclamantul s-a mutat în apartament. La 30 septembrie 2015 Ye.A împreună cu copilul mutat la Ivanovo. Reclamantul a rămas în Tallinn. Călătorește la Ivanovo o dată la fiecare două până la trei luni pentru a vedea A. Procedura în Estonia La 12 februarie 2015, Curtea județului Harju a aprobat un acord de decontare prietenos între reclamant și Ye.A. În conformitate cu termenii prezentului acord, părțile au împărtășit custodia fiului lor, A., aceasta din urmă a rămas în viață cu Ye.A. în Estonia și reclamantul a menținut contactul cu el în conformitate cu acordul de contact prevăzut în acord. S-a convenit, în special, că reclamantul va cheltui cu A. în fiecare celălalt weekend, sărbători de primăvară și toamnă alternative, jumătate din sărbătorile de Crăciun, jumătate din sărbători de vară, Ziua Tatălui, Ziua A. (împreună cu Ye.A.), precum și alte perioade cu consimțământul ambelor părți. În plus, acordul prevedea călătoria reclamantului, inclusiv călătoria internațională, cu copilul, fără consimțământ suplimentar scris de la Ye.A., și pentru comunicarea telefonică între reclamant și copil. La 27 august 2015, Curtea județului Harju a dizolvat căsătoria dintre reclamant și Ye.A. La 24 septembrie 2015, Curtea județului Harju a confirmat custodia comună a reclamantului și a lui Ye.A. în ceea ce privește A., cu excepția hotărârii locului de reședință și ședere a lui A. și deciziile privind sănătatea și educația acesteia, care au fost acordate exclusiv lui Ye.A. Nu a fost stabilită în hotărârea în cauză. Procedura de punere în aplicare obligatorie a hotărârii Curții de județ Harju din 12 februarie 2015 În ianuarie 2017, reclamantul a solicitat, prin intermediul Ministerului Justiției din Estonia, aplicarea obligatorie în Rusia a hotărârii Curții de județ Harju din 12 februarie 2015. La 12 mai 2017, Curtea Regională Ivanovo („Curtea Regională”), se bazează pe articolele 50-52 din Tratatul de la 26 februarie 2015. În ianuarie 1993 între Federația Rusă și Republica Estonia privind asistența juridică și relațiile juridice în cazurile civile, familiale și penale, precum și articolele 409-12 din Codul de Procedură Civilă Rusă, au acordat cererea reclamantului. La 25 iulie 2017, camera de apel a Curții Regionale a susținut decizia de mai sus. (b) Reședința și procedura de contact Între timp, la 11 iulie 2017. Iulie 2016, reclamantul a interzis în fața Curții de District Frunzenskiy din Ivanovo („Curtea de District”) împotriva Ye.A. care urmărește să fi stabilit termenii contactului său cu copilul. Reclamantul a susținut că Ye.A. interferă cu dreptul său de a menține contactul cu fiul său și de a participa la educația sa. În special, ea a interzis călătoria reclamantului cu copilul din afara teritoriului Federației Ruse și s-a opus comunicării prin telefon. În răspuns, Ye.A. a introdus o procedură pentru a determina rezidența copilului ca fiind cu ea și pentru a modifica aranjamentul de contact între reclamant și copil, astfel cum a fost aprobat de Curtea Județean Harju din 12 februarie 2015. Ea s-a referit la schimbarea substanțială a circumstanțelor, adică ea și A. s-au mutat din Estonia în Rusia pentru a lua o reședință permanentă acolo, ceea ce a făcut în mod practic aranjamentul anterior de contact. Ea și-a exprimat dorința ca contactul dintre copilul și reclamantul, inclusiv în timpul sărbătorii, să aibă loc la Ivanovo, și că reclamantul nu ar trebui să poată lua A. în străinătate fără consimțământul ei. Reclamantul a fost de acord în general cu aranjamentul propus de Ye.A., cu excepția excluziunii posibilității pentru el de a călători cu A. la nivel internațional fără acordul Ye.A.. La 18 septembrie 2017, Curtea de District, având în vedere avizul autorității de îngrijire a copilului (supportarea dorințelor Ye.A.), a determinat locul de reședință A. ca fiind cu Ye.A. și a stabilit programul de contact cu reclamantul după cum urmează: nu mai mult de trei zile consecutive o dată pe lună, cu condiția ca A. a fost sănătos și dispus să comunice cu tatăl său; șapte zile alternativ în timpul vacanțelor de primăvară sau toamnă, de la 2 la 8 ianuarie în fiecare an, cincisprezece zile în perioada cuprinsă între 10 iunie și 31 iulie în fiecare an, cu o notificare scrisă de o lună către Ye.A. Curtea de district a stabilit în continuare că reclamantul nu poate călători cu copilul la nivel internațional fără consimțământul Ye.A. În luarea acestei hotărâri, Curtea de District a luat în considerare explicațiile furnizate de A. în cursul audierii în vederea faptului că, deși ar dori să călătorească în străinătate, el a temut că tatăl său nu l-ar putea returna la mama sa. Curtea de District a remarcat, în legătură cu dreptul intern relevant, că, în absența consimțământului de către Ye.A. la călătoria A. în străinătate cu aceasta din urmă, aceaceasta a fost deschisă acesteia să pună această chestiune în fața unei instanțe. Curtea de District a afirmat, de asemenea, că reclamantul nu a furnizat nicio circumstanță excepțională care dovedește necesitatea crucială a călătoriei A. în străinătate, inclusiv în Estonia, și că hotărârea Curții de județ Harju din 24 Septembrie 2015 a conferit lui Ye.A. un drept excepțional de a determina locul de reședință și ședere al copilului. În cele din urmă, Curtea de District a respins argumentul reclamantului în sensul că decizia Curții de județ Harju din 12 februarie 2015, care era recunoscută în Rusia, a stabilit deja acordul de contact între reclamant și fiul său. Acesta a remarcat faptul că decizia în cauză nu a determinat locul de reședință al copilului și că modificarea substanțială a circumstanțelor factuale care implică mutarea copilului din Estonia în Rusia pentru reședință permanentă a solicitat revizuirea acordului de contact anterior. El a susținut că necesitatea călătoriei A. în străinătate a fost explicată prin faptul că acesta din urmă, ca și reclamantul însuși, a fost un cetățean estonian și a avut multe rude în Estonia (fratele său vitreg, bunica și mătușă). El a susținut, de asemenea, că temerile ridicate de fiul său în ceea ce privește călătoria sa în străinătate au fost nesubstanțiate și că Curtea de District ar fi trebuit să fi ordonat un examen de experți psihologici a celor din urmă, astfel încât să se asigure dacă declarația în cauză nu a fost influențată de Ye.A. La 13 decembrie 2017, Curtea Regională a susținut hotărârea din 18 În septembrie 2017 privind recursul. Curtea regională a remarcat, printre altele , absența oricărei circumstanțe care ar permite concluzia că avizul A. a fost influențat de mama sa și a solicitat efectuarea unui examen de experți psihologici de la A. La 17 mai 2018 un judecător al Curții regionale a refuzat să se pronunțe în cazul în care a fost examinat de Presidium al Curții respective. La 10 iulie 2018 un judecător al Curții Supreme a Rusiei a refuzat să se adreseze cazului în vederea examinării de către Camera Civilă a Curții respective. Legea internă relevantă Pentru dispozițiile relevante ale dreptului intern, a se vedea Pakhomova c. Rusia (nr. 22935/11, §§ 91-112, 24 octombrie 2013). Se bazează pe articolele 6 și 8 din Convenție, reclamantul se plânge de eșecul autorităților interne de a asigura contactul cu fiul său în conformitate cu programul stabilit de instanța internă. El plânge, în special, că mama copilului împiedică contactul prin trimiterea la nevoința copilului de a vedea reclamantul. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie, în contradicție cu art. 8 din Convenție? Mai precis, statul a respectat obligația sa pozitivă de a asigura dreptul reclamantului de a respecta viața sa de familie garantat de art. 8 din Convenția? În special, autoritățile naționale au luat toate măsurile necesare pentru a asigura contactul reclamantului cu copilul în conformitate cu calendarul de contact prevăzut în hotărârea Curții de District Frunzenskiy din Ivanovo din 18 septembrie 2017?

Communicated on 25 June 2019

THIRD SECTION

Application no. 59064/18

Andrey Aleksandrovich ASTAPENKO

against Russia

lodged on 27 November 2018

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Andrey Aleksandrovich Astapenko, is an Estonian national who was born in 1962 and lives in Tallinn. He is represented before the Court by Mr A.A. Kristenko, a lawyer practising in Kharkov, Ukraine.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

1.

Factual background

Since 2006 the applicant has lived with his partner Ms

Ye.A., a Russian national. They settled in Tallinn, Estonia, where on 20

November 2006 Ye.A. gave birth to their son A.A. has both Estonian and Russian nationality.

Later in 2006 they moved to Ivanovo, Russia.

In 2011 they moved back to Tallinn, where the applicant bought a house and a flat.

On 20 March 2013 the applicant and Ye.A. married.

Starting from then the relationship between the couple deteriorated and in 2014 they separated. A. continued living with Ye.A. in the house, and the applicant moved to the flat.

On 30 September 2015 Ye.A. together with the child moved to Ivanovo.

The applicant remained in Tallinn. He travels to Ivanovo once every two to three months to see A.

2.

Proceedings in Estonia

On 12 February 2015 the Harju County Court approved a friendly settlement agreement between the applicant and Ye.A. Under the terms of this agreement, the parties shared custody of their son, A., the latter remained living with Ye.A. in Estonia, and the applicant maintained contact with him in accordance with the contact arrangement set out in the agreement. It was agreed, in particular, that the applicant would spend with A. every other weekend, alternate spring and autumn holidays, half of the Christmas holidays, half of the summer holidays, Father’s Day, A.’s birthday (together with Ye.A.), as well as other periods with the consent of both parties. The agreement further provided for the applicant’s travel, including international travel, with the child, without additional written consent from Ye.A., and for telephone communication between the applicant and the child.

On 27 August 2015 the Harju County Court dissolved the marriage between the applicant and Ye.A.

On 24 September 2015 the Harju County Court confirmed the applicant’s and Ye.A.’s joint custody in respect of A., save for the determination of A.’s place of residence and stay and the decisions concerning the latter’s health and education, which were granted exclusively to Ye.A. No contact arrangement was set out in the judgment in question.

3.

Proceedings in Russia

(a)

Proceedings for compulsory enforcement of the decision of the Harju County Court of 12 February 2015

In January 2017 the applicant applied, through the Ministry of Justice of Estonia, for compulsory enforcement in Russia of the decision of the Harju County Court of 12 February 2015.

On 12 May 2017 the Ivanovo Regional Court (“the Regional Court”), relying on Articles

50-52 of the Treaty of 26

January 1993 between the Russian Federation and the Republic of Estonia on legal assistance and legal relations in civil, family and criminal cases and Articles 409-12 of the Russian Code of Civil Procedure, granted the applicant’s application.

On 25 July 2017 the appeal chamber of the Regional Court upheld the above decision.

(b)

Residence and contact proceedings

Meanwhile, on 11

July 2016 the applicant brought proceedings before the Frunzenskiy District Court of Ivanovo (“the District Court”) against Ye.A. seeking to have determined the terms of his contact with the child. The applicant alleged that Ye.A. was interfering with his right to maintain contact with his son and to participate in his upbringing. In particular, she had forbidden the applicant’s travel with the child outside the territory of the Russian Federation and opposed their communication by telephone.

In response, Ye.A. brought proceedings to determine the child’s residence as being with her and to change the contact arrangement between the applicant and the child as approved by the Harju County Court of 12

February 2015. She referred to the substantial change of circumstances, that is to say her and A.’s having moved from Estonia to Russia to take up permanent residence there, which had made the previous contact arrangement impractical. She expressed her wish that the contact between the child and the applicant, including during holidays, would take place in Ivanovo, and that the applicant should not be able to take A. abroad without her consent.

The applicant agreed in general with the arrangement proposed by Ye.A., except for the exclusion of the possibility for him to travel with A. internationally without Ye.A.’s consent.

On 18 September 2017 the District Court, having taken into account the opinion of the childcare authority (supporting Ye.A.’s wishes), determined A.’s place of residence as being with Ye.A. and established the schedule for his contact with the applicant as follows: not more than three consecutive days once every month on the condition that A. was healthy and willing to communicate with his father; seven days alternately during the spring or autumn holidays, from 2 to 8 January each year, fifteen days in the period from 10 June to 31 July each year, with a one-month prior written notice to Ye.A. The District Court further determined that the applicant could not travel with the child internationally without Ye.A.’s consent. In taking this decision the District Court took into account the explanations given by A. in the course of the hearing to the effect that, although he would want to travel abroad, he feared that his father might not return him to his mother. The District Court noted, with reference to the relevant domestic law, that in the absence of Ye.A.’s consent to A.’s trip abroad with the latter it was open to the latter to bring this issue before a court. The District Court further stated that the applicant had failed to provide any exceptional circumstances proving the crucial need for A.’s travel abroad, including to Estonia, and that the judgment of the Harju County Court of 24

September 2015 had vested on Ye.A. an exceptional right to determine the child’s place of residence and stay. Lastly, the District Court dismissed the applicant’s argument to the effect that the decision of the Harju County Court of 12

February 2015, which had been recognised in Russia, had already determined the contact arrangement between the applicant and his son. It noted that the decision in question had not determined the child’s place of residence, and that the substantial change of factual circumstances involving Ye.A.’s and the child’s moving from Estonia to Russia for permanent residence required the revision of the previous contact arrangement.

The applicant appealed. He submitted that the necessity of A.’s travel abroad was explained by the fact that the latter, like the applicant himself, was an Estonian national and had many relatives in Estonia (his stepbrother, grandmother and aunt). He further argued that the fears raised by his son regarding his travel abroad had been unsubstantiated and that the District Court should have ordered the a psychological expert examination of the latter so as to ascertain whether the statement in question had not been influenced by Ye.A.

On 13 December 2017 the Regional Court upheld the judgment of 18

September 2017 on appeal. The Regional Court noted,

inter alia

, the absence of any circumstances which would allow the conclusion that A.’s opinion had been influenced by his mother and necessitate the carrying out of a psychological expert examination of A.

On 17 May 2018 a judge of the Regional Court refused to refer the case for consideration by the Presidium of that Court.

On 10 July 2018 a judge of the Supreme Court of Russia refused to refer the case for consideration by the Civil Chamber of that Court.

B.

Relevant domestic law

For the relevant provisions of domestic law, see

Pakhomova v. Russia

(no.

22935/11, §§

91-112, 24 October 2013).

COMPLAINTS

Relying on Articles 6 and 8 of the Convention the applicant complains of the failure of the domestic authorities to secure contact with his son in accordance with the schedule determined by the domestic court. He complains, in particular, that the child’s mother prevents their contact by referring to the child’s unwillingness to see the applicant.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his family life, contrary to Article 8 of the Convention?

2.

More specifically, did the State comply with its positive obligation to secure the applicant’s right to respect for his family life guaranteed by Article 8 of the Convention? In particular, have the domestic authorities taken all the necessary steps to secure the applicant’s contact with the child in accordance with the contact schedule set out in the judgment of the Frunzenskiy District Court of Ivanovo of 18 September 2017?