CtEDO 02.07.2019 Auto

S.S. HASATKENT KONUT YAPI KOOPERATİFİ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
02.07.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
S.S. HASATKENT KONUT YAPI KOOPERATİFİ c. TURQUIE (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 11383/08 S.S. HASTKENT KONUT YAPI KOOPERAAT Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta, S.S. Hasatkent Konut Yap Electrolux Kooperativi, este o societate cooperativă cu răspundere limitată de drept turc cu sediul la Ankara. Ea este reprezentată în fața Curții de către M. H. Erddayand a fost reprezentat de agentul său, un avocat din Ankara. Guvernul turc (adică guvernul turc) a fost reprezentat de agentul său. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 august 2000, reclamanta a efectuat achiziționarea de acțiuni pe două terenuri în coproprietate indivizibile în valoare de 46 500 de cărți turce noi (TRY). La 7 septembrie 2000, doi dintre ceilalți coproprietari au intentat în fața Tribunalului de Mare Instanță din Polatl În rapoartele lor din 9 iunie și 25 decembrie 2003, experții au estimat valoarea bunurilor la 14 141 TRY. La 27 ianuarie 2004, această sumă a fost depusă la casa de depozite a tribunalului de către solicitanți. La 19 februarie 2004, instanța a dat câștig de cauză reclamanților. 141 TRY să fie rambursată recurentei atunci când hotărârea a devenit definitivă. Recurenta a formulat un recurs împotriva acestei hotărâri. 10. La 30 decembrie 2004, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea din 19 februarie 2004 din motive procedurale. 11. Tribunalul, hotărând la trimitere, s-a conformat hotărârii Curții de Casație. După ce a dispus o a treia competență, se consideră că a existat o coluziune și că suma de cumpărare a terenului de către reclamant nu era în realitate cea indicată în actul de vânzare. El a ordonat din nou înscrierea terenurilor în numele reclamanților și a decis că suma de 14 La 6 iunie 2006, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea atacată. S-a considerat că coluziunea nu a fost dovedită și că a fost necesar să se solicite reclamanților să își exercite dreptul de preempțiune asupra sumei indicate în actul de vânzare și că, în cazul în care părțile interesate acceptau această sumă, acestea trebuiau să depună această sumă la casa de depozite a instanței în termenul stabilit și să achiziționeze astfel proprietatea terenului în litigiu 14. La data de 17 octombrie 2006, tribunalul s-a conformat hotărârii Curții de Casație și a acordat reclamanților un termen pentru depunerea sumei de 46 Într-o decizie care a devenit definitivă la 13 decembrie 2007, instanțele naționale au acceptat cererea lor. În consecință, proprietatea acțiunilor dobândite de reclamantă a fost transferată reclamanților. În schimb, la 10 ianuarie 2008, reclamanta a primit suma de 46 500. TRY și taxele de transfer pe care le plătise pentru achiziționarea acțiunilor menționate. Dreptul și practica internă relevante 15. Art. 732 din Codul civil prevede că, atunci când unul dintre indivizi dorește să-și vândă acțiunile din cadrul subdiviziunii, ceilalți indivizi au dreptul de preempție. 16. În temeiul articolului 733 din Codul civil, vânzătorul sau cumpărătorul trebuie să informeze, prin intermediul unui notar, titularii dreptului de preempțiune cu privire la încheierea contractului de vânzare și la conținutul acestuia. În cazul în care titularul intenționează să își exercite dreptul, acesta trebuie să-și exercite dreptul în termen de trei luni de la data la care a luat cunoștință de încheierea contractului și de conținutul acestuia, dar nu mai târziu de doi ani de la înscrierea noului proprietar în registrul funciar. 17. În conformitate cu art. 734 din Codul civil, înainte ca părțile în litigiu să fie înregistrate în numele său, titularul dreptului de preempțiune trebuie să înregistreze, în termenul și în conformitate cu modalitățile stabilite de judecător, valoarea prețului de vânzare și a costurilor de transfer suportate de cumpărător. Cel care, fără o cauză legitimă, este îmbogățit cu cheltuielile de judecată ale persoanei respective, este obligat să restituie. Restituirea se datorează, în special, a ceea ce a fost primit fără o cauză valabilă, în virtutea unei cauze care nu se realizează, sau a unei cauze care a decăzut. GRIEF 19. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție reclamanta se plânge de deprecierea, sub efectul inflației și al duratei excesive a procedurii, a valorii rambursării prețului de vânzare de care a beneficiat; ea consideră că această durată a condus la îmbogățirea fără cauză a reclamanților în detrimentul său. Recurenta susține că circumstanțele cauzei au dus la o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 21. Guvernul contestă această teză, excită în special de la neobosirea căilor de atac interne. Tribunalul susține că, înainte de a sesiza Curtea, recurenta ar fi trebuit să atribuie beneficiarilor dreptului de preempție în fața instanțelor naționale o acțiune în îmbogățire fără cauză, ca urmare a deprecierii, sub efectul inflației, a valorii rambursării prețului de vânzare. Guvernul prezintă Curții o hotărâre a celei de-a treia Camere civile a Curții de Casație din 26 februarie 2008 privind această acțiune și susține că această acțiune a fost eficientă și subliniază faptul că există o diferență considerabilă între valoarea bunurilor indicate în actul de vânzare (46 500 TRY) și valoarea sa reală determinată de experții judiciari (14) 141 TRY), astfel încât beneficiarii care au fost de acord să plătească suma indicată în actul de vânzare, recurenta nu ar fi suferit niciun prejudiciu în sensul articolului 1 din Protocolul 22. Curtea Constituțională nu avea posibilitatea de a sesiza Curtea Constituțională, o cale de atac care nu a fost totuși invocată de guvern. Recurenta își reiterează obiecțiile și declară că a suferit o încălcare disproporționată a dreptului său la respectarea proprietăților sale în sensul art. 1 din protocol 1 din cauza deprecierii monetare în cursul procedurii în fața instanțelor naționale. 23. Curtea amintește că, în termenii articolului 35 alineatul (1) din convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne, care trebuie să fie atât legate de încălcările incriminate, disponibile și adecvate. Comisia reamintește, de asemenea, că este de competența guvernului excitant al neobosirii să convingă Curtea că acțiunea a fost efectivă și disponibilă atât în teorie, cât și în practică la momentul faptelor, adică era accesibilă, era de natură să îi ofere reclamantului redobândirea obiecțiilor sale și prezenta perspective rezonabile de succes. După ce s-a demonstrat acest lucru, aceasta îi revine reclamantului că este necesar să se stabilească că acțiunea invocată de guvern a fost de fapt utilizată sau, din orice motiv, nu a fost nici adecvată, nici efectivă, având în vedere faptele cauzei sau că anumite circumstanțe speciale îl exonerau de această obligație (Molla Sali c. Grecia [GC], n 20452/14, § 89, 19 decembrie 2018 24. Curtea arată mai întâi că, în speță, recurenta a efectuat achiziționarea de acțiuni pe două terenuri aflate în coproprietate indivizibilă în valoare de 46 500 TRY. Aceasta constată că, în cursul procedurii judiciare, valoarea reală a terenurilor a fost estimată la 14 141 TRY. Celelalte persoane care au fost de acord să plătească suma indicată în actul de vânzare în cursul procedurii în fața instanțelor civile, recurenta a primit suma de 46 500 TRY. recurenta se plânge de deprecierea monetară din cauza termenului scurs între achiziționarea sa la 8 august 2000 și data la care dreptul de preempție a fost în cele din urmă pus în aplicare. 25. Curtea observă apoi că guvernul care a ridicat o excepție de la neobosirea căilor de atac interne, a prezentat Curții o decizie de justiție a Curții de Casație care să demonstreze că acțiunea în îmbogățire fără cauză împotriva beneficiarilor dreptului de preempție era o acțiune accesibilă și că aceasta era susceptibilă de a oferi recurentei o perspectivă rezonabilă de succes (punctul 21 de mai sus). 26. Curtea constată, în sfârșit, că reclamanta, reprezentată de un avocat, nu a demonstrat că această acțiune nu era nici adecvată, nici efectivă sau că aceasta era exonerată de obligația de a-l epuiza în circumstanțele cauzei. Comisia nu a răspuns argumentelor guvernului pârât cu privire la acest aspect și-a exprimat satisfacția cu privire la faptul că acțiunea individuală în fața Curții Constituționale nu era posibilă în circumstanțele cauzei, un argument cu totul străin cu excepția celui al guvernului. 27. Prin urmare, Curtea respinge obiecțiunile recurentei pentru nu Extindere a căilor de atac interne în temeiul articolului 1 și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și comunicat în scris la 5 septembrie 2019. Hasan Bak

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2017-09-28
0,96
S.S. HASATKENT KONUT YAPı KOOPERATIFI c. TURQUIE
Communiquée le 28 septembre 2017 DEUXIÈME SECTION Requête n o 11383/08 S.S. HASATKENT KONUT YAPI KOOPERATİFİ contre la Turquie introduite le 29 février 2008 EXPOSÉ DES FAITS La requérante, S.S. Hasatkent Konut Yapı Kooperatifi, est une soci
CtEDO 2019-07-02
0,95
ÖZÇAKMAKTAȘI c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 61918/09 Hüseyın ÖZÇAKMAKTAŞI et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 2 juillet 2019 en un comité composé de : Julia Laffranque, présidente,
CtEDO 2019-09-24
0,94
S.S. ÜMRANİYE-ÇAKMAK KONUT YAPI KOOPERATİFİ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 22440/07 S.S. ÜMRANİYE-ÇAKMAK KONUT YAPI KOOPERATİFİ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 24 septembre 2019 en un comité composé de : Valeriu Griţco
CtEDO 2020-12-15
0,94
GÜR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 42363/14 Hasan GÜR contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 15 décembre 2020 en un comité composé de : Valeriu Griţco, président, Branko Lubarda, Paulii
CtEDO 2020-10-13
0,94
EROL c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 45307/18 İsa EROL contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 13 octobre 2020 en un comité composé de : Valeriu Griţco, président, Branko Lubarda, Pauliine
Sursă