ÖZÇAKMAKTAȘI v. TURKEY

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ İKİNCİ BÖLÜM KABUL EDİLEBİLİRLİK HAKKINDA KARAR Bașvuru No. 61918/09 Hüseyin ÖZÇAKMAKTAȘI și alții / TÜRKİYE Președintele Julia Laffranque, judecătorii Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen și directorul adjunct al Departamentului de Afaceri Hasan Bakırcı, au fost înființați în forma lor în cadrul Tribunalului European pentru Drepturile Omului (Divisiunea a doua), 2 iulie 2019 Comitetul pentru Drepturi Omenești s-a declarat în mod independent în fața părților în cauză, în anumite condiții legale,

în conformitate cu cele menționate mai sus 5 decembrie 2009 Întrebări și contestații adresate de către autoritățile guvernamentale Întrebări și contestații adresate de către autoritățile guvernamentale Întrebări și contestații adresate de către autoritățile locale Întrebări și contestații adresate de către autoritățile locale Întrebări și contestații adresate de către autoritățile locale Întrebări și contestații adresate de către autoritățile locale Întrebări și contestații adresate de către autoritățile locale Întrebări și contestații adresate de la următoarele publice Întrebări și contestații adresate de la adresa de la adresa de la adresa de la autoritate de către autoritățile locale Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită Autorită În plus, pe 21 noiembrie 2000, Curtea a Administrației Publice a acceptat cererea reclamantelor în parte,

în legătură cu o parte a terenului în cauză de 692 m2 și a decis în schimbul plății despăgubirii această parte, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina,

în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina, în numele Hazina În plus, în data de 29 ianuarie 2009, Curtea a respins cererea reclamantelor, pe motiv că această cerere era necesară pentru anularea hotărârii judecătorești a Curții, pe baza articolului 38 din Legea nr. 2942 din 26 iunie 2007, pe baza căreia aceasta era necesară pentru anularea hotărârii judecătorești a Curții.14 În data de 9 aprilie 2009, Curtea a respins cererea instanței de primă instanță în ceea ce privește suma sumele de bani pe care le-a dat Curtea a judecătorilor din 1 octombrie 2001 și 29 ianuarie 2009, pe baza căreia au fost înregistrate tarife de plată pentru judecătorii din această țară.15 În ceea ce privește dreptul reclamantelor de a obține o sumă de bani, Curtea a respins cererea reclamantelor, pe baza căreia aceasta era necesară pentru anularea hotărârii judecătorești a Curții din Anayasa.29 În data de 26 ianuarie 2010, Curtea a respinsăcut cererea reclamantelor, pe motivul că această sumă era necesară pentru anularea hotărârii judecătorești a Curții din Anayasa.294.

B. Normele și aplicarea legii interne relevante, în parte, sunt clarificate în Hotărârea Tribunalului I.R.S. și alții/Turcia (nr. 26338/95, §§ 24-27, 20 iulie 2004). 20. 30 iunie 2010 în vigoare (nr. 2942) din 30 iunie 2010 încetarea de la 30 iunie 2010 a Legii privind transferurile de tarife.

Curtea observă că recursul reclamantelor se referă la respingerea cererilor de despăgubire (paragrafele 12 și 13 de mai sus) prin hotărârea din 26 iunie 2007 a Asliye Hukuk Mahkemesi.Curtea constată că, în urma depunerii cererii în cauză, în temeiul articolului 6 din Legea provizorie nr. 2942 a reclamantelor, în vigoare la 30 iunie 2010 (§20 de mai sus), din cauza faptului că dosarul litigiului de teren nu a fost deschis (de facto), părțile sale au putut fi transferate în urma unei noi cereri de despăgubire în fața Curții a Asliye Hukuk Mahkemesi.Curtea constată că, în urma depunerii cererii de despăgubire, reclamantele au fost respinse, iar suma de despăgubire stabilită de Curtea a Asliye Hukuk Mahkemesi este de 1.735.309.309.402.200 EUR (de mai sus).În temeiul articolului 27.2 din Protocolul 1 al Tratatului, Curtea a refuzat plata sumelor de despăgubire pe baza sumelor pe care au fost plătite în mod de facto sau în condiții de neajuns, în orice caz, pentru că nu au fost depuse în mod necesar.

În concluzie, cererea este în mod evident lipsită de temei și cererea trebuie respinsă în conformitate cu articolele 3 și 4 din art. 35 din Convenție. Pe aceste temei, Curtea a decis, în unanimitate, că cererea nu este admisibilă. İșbu karar, redactată în limba franceză, a fost notificată în scris la 5 septembrie 2019 Hasan Bakırcı Julia Laffranque Asistentul directorului departamentului de afaceri științifice Hüseyin ÖZAKMAȘKTAI, născut în 1952 și decedat în 2015.

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ

İKİNCİ BÖLÜM

KABUL EDİLEBİLİRLİK HAKKINDA KARAR

Bașvuru No. 61918/09 Hüseyin ÖZÇAKMAKTAȘI ve diğerleri / TÜRKİYE Bașkan Julia Laffranque, Hâkimler Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen ve Bölüm Yazı İșleri Müdür Yardımcısı Hasan Bakırcı’nın katılımıyla olușturulan Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi (İkinci Bölüm), 2 Temmuz 2019 tarihinde Komite halinde toplanarak, yukarıda belirtilen 5 Kasım 2009 tarihli bașvuruyu ve davalı Hükümet tarafından sunulan görüșler ile bașvuranlar tarafından bu görüșlere cevaben sunulan görüșleri dikkate alarak gerçekleștirilen müzakerelerin ardından așağıdaki kararı vermiștir:

OLAY VE OLGULAR

1. Bașvuran tarafların isim listesi ekte yer almaktadır. Bașvuran, Mahkeme önünde İzmir Barosuna bağlı Avukat A.Ș. Atlı tarafından temsil edilmiștir.

HUKUKİ DEĞERLENDİRME

22. Hükümet, bașvuranların,26 Haziran 2007 tarihli kararla tazminat taleplerinin reddedilmesinden sonra, söz konusu arazinin ihtilaf konusu kısmının fiilen ( de facto ) kamulaștırılması karșılığında tazminat elde ettiklerini ileri sürmektedir.