SECȚIUNEA I CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ZAPPA S.A.S. c. ITALIA (solicitarea nr. 43842/11) HOTĂRÂREA STRASBURG 4 iulie 2019 DEFINIF 04/10/2019 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Zappa S.a.s.c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o Cameră compusă din Ksenija Turković, Președinte, Aleš Pejchal, Armen Harutyunyan, Pere Pastor Vilanova, Tim Eicke, Gilberto Felici, Raffaele Sabato, judecători, și Renata Degener, asistent adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera consiliului la 11 iunie 2019, înmânează hotărârea pe care o reprezintă, adoptat la această dată procedural La originea cauzei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43842/11) îndreptat împotriva Republicii Italiene, printre care și o societate din acest stat, Zappa S.a.s. ( A fost reprezentat de fostul său agent, E. Spatafora. Recurenta a afirmat în special că a fost privată de propria sa vale de pescuit de coastă, numit Valle Zappa la 8 septembrie 2016, Prin actul notarial din 14 iulie 1972, a devenit proprietarul Valle Zappa, una dintre numeroasele văi de pescuit (valli da pesca) ) situat într-o lagună din provincia Veneția. Compusă din insule, găzduind spațiile și echipamentele de exploatare, și din întinderile de apă separate de mare prin baraje, valea permite, printre altele, creșterea peștilor. În 1989, apoi în 1994, societățile care exploatează văile de pescuit, inclusiv reclamanta, au fost somate de finanțele Padova ( Intendenza di Finanza ) de a înceta ocupația întinderilor de apă deoarece aparține domeniului public și de a compensa statul de prejudiciile cauzate de ocupația sine titulo similare celor expuse în hotărârea Valle Pierimpié Società Agricola S.p.A. c. Italia , n 46154/11, 23 septembrie 2014, faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de recurentă nu au fost contestate de guvern. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL N recurenta susține că a fost privată de dreptul său de proprietate, astfel cum a fost garantată prin art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum a fost formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzilor. Curtea ia mai întâi act de faptul că guvernul recunoaște că cererea este admisibilă. Constatând că aceasta nu este în mod clar întemeiată în sensul articolului (a) din Convenție și nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz, Curtea o declară admisibilă. Pe fond 12. Argumentele părților diferă doar în ceea ce privește proporționalitatea ingerinței în litigiu. În timp ce guvernul solicită Curții să declare că autoritățile naționale nu au încălcat pe deplin drepturile recurentei, aceasta solicită recunoașterea privării nelegitime a dreptului său de proprietate. 13. Referindu-se la principiile generale ale jurisprudenței sale în materie, la considerațiile sale și la concluzia conținută la punctele 62-78 din hotărârea Valle Pierimpié Società Agricola S.p.A. (fondul) citată anterior și ținând seama de similitudinea faptelor celor două cauze, Curtea consideră că a existat și în speță o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND LIMITAREA LEGĂȚILOR 41 DIN CONVENȚIA 14. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În plus, reclamanta și-a exprimat înțelepciunea cu privire la repararea prejudiciului material și moral pe care consideră că l-a suferit și solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată aferente procedurilor interne și în fața Curții, fără a le cuantifica totuși. 16. Guvernul solicită Curții să respingă aceste pretenții. 17. Curtea arată că reclamanta nu a calculat nicio sumă în ceea ce privește prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, având în vedere circumstanțele speciale ale cauzei, Curtea consideră că este necesar să i se acorde în echitate 5 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral 18. Pentru restul, potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, având în vedere că reclamanta nu și-a exprimat și nici nu și-a justificat cererea, Curtea decide să o respingă. Interese moratoriu 19. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA, Declară, în unanimitate, cererea admisibilă A declarat în unanimitate că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. spus, cu patru voturi la trei, că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, suma următoare 5 000 EUR (cinci mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale respinsă, cu majoritate, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în franceză, apoi comunicat în scris la 4 iulie 2019, în temeiul articolului 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură al Curții. Renata Degener Ksenija Turković Grefier adjunct Președinte Prezenta hotărâre se anexează, în conformitate cu articolele 45 alineatul (2) din Convenție și 74 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, la o opinie separată de judecătorii Turković, Harutyunyan și Eicke. K.T.U. R.D. DISSENTING OPINION OF JUDGES TURKOVIE, HARUTYUNYAN AND Eicke We votd against paragraph 3 of the operative part of this judgment (just satisfaction). Acest lucru nu a fost necesar pentru noi să considerăm că acesta a fost un premiu pentru aplicantul companiei just satisfaction for moraly damages but on the contrary because we considered that the aplicant was entitled to a proper oportunity to claim and cuntify its claim for pecuniary damages. The applicant company had not been given such an oportunity at least in part because of an oversight on the part of the Court and, as a result, we would have preferenred to follow the approach taken by this Court in the look-a-like case of Valle Pierimpié Società Agricola S.P.A. v. Italy, no. 46154/11, § 83, 23 September 2014 to reserve the claim for pecuniary damages under 75 § 1 in fin fine Just as in Valle Pierimpié Società Agricola S.P.A. this case send the exproprietion of property in the valli da pesca in the Venetion region of Italy by administrative acts taken in 1989, 1991 and 1994 (see § 7 of the judgment and § 6 of the merits judgment in Valle Pierimpié Società Agricola S.P.A. ); expropriere which was found in both cases to have been disproportionate not only ciocause of the absence of any compensation being paid to the aplicant company but also ciocause the exproprietion order was accompanied by an order that the aplicant company pay compensation to the Government for its prior use of the property. Valle Pierimpiè Società Agricola S.P.A. , the Court awarded the applicant € 5,000 by way of moraly damages. However, following an adjourment of the Article 41 pecuniary damages claim, theItalian government agreed to settle the case and, as the Court recorded in Valle Pierimpié Società Agricola S.P.A. v. Italy (just satisfaction an agreement to pay the applicant in that case pecuniary damages in the sum of € 186 129,94. Both the respondent Government and the Court were prin urmare fully aware of the potentially not nesemnificativant pecuniary losses involved in these cases. In the present case, having received the observations of the Respondent Government of 15 May 2017, the aplicant company was, as is the standard Practice of this Court, provided with a copy of the Government However, unfortunately, the Court Electroluxs letter to the applicant company omitted anumite instrucțiuni importante which should În conformitate cu instrucțiunile președintelui secțiunii, vă invit să-mi trimiteți observațiile ca răspuns și cererile de satisfacție echitabilă în numele părții solicitante până la 27 iunie 2017 cel târziu. Înainte de a formula cererile dumneavoastră de satisfacție echitabilă, veți dori să luați cunoștință de la instrucțiunile practice de mai sus. Vă rog să trimiteți un exemplar al observațiilor dvs. (și al anexelor, dacă este cazul) și al cererilor de satisfacție echitabilă prin poștă și, dacă este posibil, un exemplar prin fax. Vă reamintesc că, în conformitate cu art. 34 Õ 3 din regulament, toate comunicările cu reclamantul sau reprezentantul său și orice observații orale sau scrise prezentate de aceștia trebuie, în principiu, să fie formulate în una dintre limbile oficiale ale Curții. Pentru a facilita prelucrarea documentelor prezentate în timpul schimbului de memorii și cereri pentru satisfacție echitabilă, vă rugăm să trimiteți la adresa tuturor documentelor, inclusiv a anexelor, în format A4, cu pagini numerotate, fără ca foile să fie captate, legate, lipite sau ținute împreună în niciun fel. Vă reamintim, de asemenea, că nu trebuie să trimiteți Curții originalele documentelor. În ceea ce privește cererile de satisfacție echitabilă, j 60 din Regulamentul de procedură. Vă reamintesc că, în cazul în care pretențiile și documentele justificative necesare nu sunt prezentate în termenul stabilit în acest scop, camera va respinge în totalitate sau parțial cererea de satisfacție echitabilă, chiar dacă reclamanta și-ar fi indicat pretențiile în acest sens într-un stadiu anterior al procedurii. ... Unusually, prin urmare, the letter of 16 May 2017 did not In responsition to this letter, and in our view contemplly with the Instructions Communicated to the aplicant company by the Court, the latter submitted its reply to the Observations of the Government on 27 June 2017. Valle Pierimpié Società Agricola S.P.A. and, without quantifying the pecuniaryloss (see judgment § 14) conclusiond: maint the doubles are similar in the substance of the matter, the law principles declarad by the European Court of Human Rights in the Pirimpiè caz should have been applied in dealing with the Zappa case as well and, consequently, theItalian government should have actd in order to conchide a fair settlement agreement. Faptul că aplicantul este now entitled to use of the fishing valley in virtute of a public concession does not afection the circumstance that the Zappa company has been deprived of its own property without compensation and with the convingere to pay for alleged improvization of the shallow waters fenced off by its dry lands. Furtermore, in this particular case the convingere to pay compensation for improv ocupation cauze an enormous loss to the applicant ciocause, besides been deeply unlawful, is indeed excesiv and disproportionate in terms of the goals that theItalian Government declaras to pure. Infact, there is no doubt that theItalian Government should should have actd with more diligence and considetion in order to limitat its economic interference in the company the Court, in a near identifical factual context, has yet again found that there had been a deprivation of the applicant company mais property in breach of Article 1 of the First Protocol to the Convention, and (b) both the responsent Government and the Court were aware that these cases involved potentially semnificant pecuniary losses; There was avery real risk that the aplicant company, in part by reason of an oversight by this Court, had not been given a proper oportunity to claim and/or cuntify the pecuniary loss. Consequently, in our view the issue of compensation for any pecuniary damage was not (yet) ready for decision and it would have been more apte for the Court to exercise the discretion clearly conferred by Rule 60 § 3 of the Rules of Court and to reserve the matter, due privition being had to the possibility of agreement between the respont State and the aplicant company (as in Valle Pierimpiè Società Agricola S.P.; Rule 75 § 1 and 4 of the Rulles of Court).
PREMIÈRE SECTION
AFFAIRE ZAPPA S.A.S. c. ITALIE
(Requête n
o
43842/11)
ARRÊT
4 juillet 2019
04/10/2019
Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Zappa S.a.s. c. Italie,
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en une Chambre composée de
:
Ksenija Turković,
présidente,
Aleš Pejchal,
Armen Harutyunyan,
Pere Pastor Vilanova,
Tim Eicke,
Gilberto Felici,
Raffaele Sabato,
juges,
et de Renata Degener,
greffière adjointe
de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 11 juin 2019,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
43842/11) dirigée contre la République italienne et dont une société de cet État, Zappa S.a.s. («
la requérante
»), a saisi la Cour le 7 juillet 2011 en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
La requérante a été représentée par M
e
le Gouvernement
») a été représenté par son ancien agent, M
me
3.
La requérante allègue en particulier avoir été privée de son «
bien
» (une vallée de pêche littorale, dite
Valle Zappa
).
4.
Le 8 septembre 2016, le grief concernant l’article 1 du Protocole n
o
1 a été communiqué au Gouvernement et la requête a été déclarée irrecevable pour le surplus conformément à l’article
54
§
3 du règlement de la Cour.
5.
La requérante a son siège social à Padoue.
6.
Par acte notarié du 14 juillet 1972, elle devint propriétaire de Valle Zappa, l’une des nombreuses vallées de pêche (
valli da pesca
) sise dans une lagune en province de Venise. Composée d’îlots, accueillant les locaux et le matériel d’exploitation, et d’étendues d’eau séparées de la mer par des barrages, la vallée permet, entre autres, l’élevage de poissons.
7.
En 1989, en 1991 puis en 1994, les sociétés exploitant les vallées de pêche, y compris la requérante, furent sommées par l’Administration des finances de Padoue (
Intendenza di Finanza
) de cesser l’occupation des étendues d’eau car appartenant au domaine public et de dédommager l’État des préjudices causés par l’occupation
sine titulo
.
8.
Similaires à ceux exposés dans l’arrêt
Valle Pierimpiè Società Agricola S.p.A.
c. Italie
, n
o
46154/11, 23 septembre 2014, les faits de la cause tels que présentés par la requérante n’ont pas été contestés par le Gouvernement.
I.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 1 DU PROTOCOLE N
o
1
9.
La requérante allègue avoir été privée de son droit de propriété tel que garanti par l’article 1 du Protocole n
o
1, ainsi libellé
:
“Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international.
Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les États de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes.”
10.
Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
A.
Sur la recevabilité
11.
La Cour prend d’abord acte de ce que le Gouvernement concède que la requête est recevable. Constatant ensuite qu’elle n’est pas manifestement mal fondée au sens de l’article
35
§
3
a) de la Convention et ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité, la Cour la déclare recevable.
B.
Sur le fond
12.
Les arguments des parties divergent uniquement en ce qui concerne la proportionnalité de l’ingérence litigieuse. Tandis que le Gouvernement demande à la Cour de déclarer que les autorités nationales n’ont nullement enfreint les droits de la requérante, celle-ci réclame la reconnaissance de la privation illégitime de son droit de propriété.
13.
Se référant aux principes généraux de sa jurisprudence en la matière, à ses considérations et à la conclusion contenus aux paragraphes 62 à 78 de l’arrêt
Valle Pierimpiè Società Agricola S.p.A.
(fond) précité, et compte tenu de la similitude des faits des deux causes, la Cour estime qu’il y a eu aussi en l’espèce violation de l’article 1 du Protocole n
o
1.
II.
SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE
14.
Aux termes de l’article
41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommages et frais et dépens
15.
La requérante s’en remet à la sagesse de la Cour quant à la réparation du dommage matériel et moral qu’elle estime avoir subi. Elle demande aussi le remboursement de frais et dépens relatifs aux procédures internes et devant la Cour, sans toutefois les chiffrer.
16.
Le Gouvernement demande à la Cour de rejeter ces prétentions.
17.
La Cour relève que la requérante n’a chiffré aucun montant quant au dommage matériel allégué et rejette cette demande. En revanche, compte tenu des circonstances particulières de la cause, elle considère qu’il y a lieu de lui octroyer en équité 5 000 euros (EUR) au titre du préjudice moral.
18.
Pour le reste, selon la jurisprudence de la Cour, un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux. En l’espèce, compte tenu de ce que la requérante n’a ni ventilé ni justifié sa demande, la Cour décide de la rejeter.
B.
Intérêts moratoires
19.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
1.
Déclare
, à l’unanimité, la requête recevable
;
2.
Dit
, à l’unanimité, qu’il y a eu violation de l’article 1 du Protocole n
o
1
;
3.
Dit
, par quatre voix contre trois,
a)
que l’État défendeur doit verser à la requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article
44
§
2 de la Convention, la somme suivante 5 000 EUR (cinq
mille euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage moral
;
b)
qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
4.
Rejette
, à la majorité, la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 4 juillet 2019, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour.
Renata Degener
Ksenija Turković
Greffière adjointe
Présidente
Au présent arrêt se trouve joint, conformément aux articles
45 §
2 de la Convention et
74 §
2 du règlement, l’exposé de l’opinion séparée des juges Turković, Harutyunyan et Eicke.
R.D.
1.
We voted against paragraph 3 of the operative part of this judgment (just satisfaction). This was not because we considered that it was wrong to award the applicant company just satisfaction for non-pecuniary damages but on the contrary because we considered that the applicant was entitled to a proper opportunity to claim and quantify its claim for pecuniary damages. The applicant company had not been given such an opportunity at least in part because of an oversight on the part of the Court and, as a result, we would have preferred to follow the approach taken by this Court in the look-a-like case of
Valle Pierimpiè Società Agricola S.P.A. v. Italy
, no. 46154/11, § 83, 23 September 2014 to reserve the claim for pecuniary damages under Rule 75 § 1
in fine
.
2.
Just as in
Valle Pierimpiè Società Agricola S.P.A.
this case concerned the expropriation of property in the
valli da pesca
in the Venise region of Italy by administrative acts taken in 1989, 1991 and 1994 (see § 7 of the judgment and § 6 of the merits judgment in
Valle Pierimpiè Società Agricola S.P.A.
); expropriation which was found in both cases to have been disproportionate not only because of the absence of any compensation being paid to the applicant company but also because the expropriation order was accompanied by an order that the applicant company pay compensation to the Government for its prior use of the property.
3.
In
Valle Pierimpiè Società Agricola S.P.A.
, the Court awarded the applicant € 5,000 by way of non-pecuniary damages. However, following an adjournment of the Article 41 pecuniary damages claim, the Italian government agreed to settle the case and, as the Court recorded in
Valle Pierimpiè Società Agricola S.P.A.
v. Italy
(just satisfaction – striking out), no. 46154/11, § 6, 1 September 2016, the settlement included
inter alia
an agreement to pay the applicant in that case pecuniary damages in the sum of € 186 129,94. Both the respondent Government and the Court were therefore fully aware of the potentially not insignificant pecuniary losses involved in these cases.
4.
In the present case, having received the observations of the Respondent Government of 15 May 2017, the applicant company was, as is the standard practice of this Court, provided with a copy of the Government’s observations and an invitation to submit their observations in response. However, unfortunately, the Court’s letter to the applicant company omitted certain important instructions which should – as a matter of standard practice - have been included in that letter. Below we set out the letter as it would normally be and in this case should have been sent to applicants at this stage of the proceedings and indicate in
bold
those aspects which were
omitted
in the letter to the applicant company, sent on 16
May 2017:
“...
Conformément aux instructions de la présidente de la section, je vous invite à me faire parvenir au plus tard le 27 juin 2017 les observations en réponse
et les demandes de satisfaction équitable
au nom de la partie requérante.
Avant de formuler vos demandes de satisfaction équitable, vous voudrez bien prendre connaissance de l’instruction pratique ci-jointe.
Je vous prie de m’envoyer un exemplaire de vos observations (ainsi que des annexes, le cas échéant)
et les demandes de satisfaction équitable
par courrier et, si possible, un exemplaire par télécopie. Je vous rappelle que, selon l’article
34 §
3 du règlement, toutes communications avec le requérant ou son représentant et toutes observations orales ou écrites soumises par eux doivent en principe être formulées dans l’une des langues officielles de la Cour.
Pour faciliter le traitement des documents soumis lors de l’échange des mémoires et des demandes au titre de la satisfaction équitable, vous êtes prié d’adresser tous les documents, y compris les annexes, au format A4, avec les pages numérotées, sans que les feuilles soient agrafées, attachées, collées ou tenues ensemble d’aucune manière. Nous vous rappelons également que vous ne devez pas envoyer à la Cour les originaux des documents.
En ce qui concerne les demandes de satisfaction équitable, j’attire votre attention sur l’article
60 du règlement. Je vous rappelle que, si les prétentions chiffrées et les justificatifs nécessaires ne sont pas soumis dans le délai imparti à cet effet, la chambre rejettera en tout ou en partie la demande de satisfaction équitable, quand bien même la partie requérante aurait indiqué ses prétentions à ce titre à un stade antérieur de la procédure.
...”
5.
Unusually, therefore, the letter of 16 May 2017 did not – as it would normally have done – include express instructions to the applicant company to set out and quantify its claim for just satisfaction, including pecuniary damages.
6.
In response to this letter, and in our view consistently with the instructions communicated to the applicant company by the Court, the latter submitted its reply to the Observations of the Government on 27 June 2017. Those observations were drafted exclusively by reference to the relevant findings of this Court (and the relevant paragraphs) in its judgment in
Valle Pierimpiè Società Agricola S.P.A.
and, without quantifying the pecuniary loss (see judgment § 14) concluded:
“Since the two cases are similar in the substance of the matter, the law principles affirmed by the European Court of Human Rights in the
Pierimpiè
case should have been applied in dealing with the Zappa case as well and, consequently, the Italian government should have acted in order to conclude a fair settlement agreement.
The fact that the applicant is now entitled to use of the fishing valley in virtue of a public concession does not affect the circumstance that the Zappa company has been deprived of its own property without compensation and with the conviction to pay compensation for alleged improper occupation of the shallow waters fenced off by its dry lands.
Furthermore, in this particular case the conviction to pay compensation for improper occupation causes an enormous loss to the applicant because, besides been deeply unlawful, is indeed excessive and disproportionate in terms of the goals that the Italian Government declares to pursue. In fact, there is no doubt that the Italian Government should have acted with more diligence and consideration in order to limit its economic interference in the company’s assets.”
7.
In light of the above, it seemed clear to us that, in a case where
(a)
the Court, in a near identical factual context, has yet again found that there had been a deprivation of the applicant company’s property in breach of Article 1 of the First Protocol to the Convention, and
(b)
both the respondent Government and the Court were aware that these cases involved potentially significant pecuniary losses;
there was a very real risk that the applicant company, in part by reason of an oversight by this Court, had not been given a proper opportunity to claim and/or quantify the pecuniary loss.
8.
Consequently, in our view the issue of compensation for any pecuniary damage was not (yet) ready for decision and it would have been more appropriate for the Court to exercise the discretion clearly conferred by Rule 60 § 3 of the Rules of Court and to reserve the matter, due regard being had to the possibility of an agreement between the respondent State and the applicant company (as in Valle Pierimpiè Società Agricola S.P.A.; Rule 75 §§ 1 and 4 of the Rules of Court).