2ra-655/25 — Anularea actului administrativ individual defavorabil

La 11 septembrie 2023, Grosu Oxana a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Î.M. „Apă-Canal” Ungheni (în prezent – SRL „Apă-Canal Ungheni”), solicitând anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ individual favorabil.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, prin decizia nr. 6/2023 din 28 iunie 2023, Comisia Î.M. „Apă-Canal” Ungheni a constatat pretinsa utilizare frauduloasă a serviciului public de alimentare cu apă la imobilul situat în xxxx, prin consum de apă cu evitarea contorului, utilizată pentru necesitățile gospodărești din curte.

În temeiul acestei constatări, Comisia a dispus calcularea suplimentară a volumului de apă consumat fraudulos pentru luna iunie 2023, în funcție de secțiunea branșamentului, viteza de curgere a apei și durata consumului, stabilind spre achitare suma de 10.897,08 lei, cu termen de plată de 5 zile lucrătoare de la emiterea deciziei. Totodată, s-a dispus înlăturarea conectării neautorizate și readucerea instalației la starea inițială, cu avertizarea că, în caz de neexecutare, locul de consum urma să fie deconectat de la sistemul public de alimentare cu apă.

Reclamanta a susținut că factura aferentă consumului pretins fraudulos, emisă la 28 iunie 2023, a fost achitată integral în aceeași zi.

Nefiind de acord cu decizia nr. 6/2023, reclamanta a depus o cerere prealabilă, care a fost respinsă prin răspunsul nr. 84 din 4 august 2023, recepționat la 14 august 2023, pârâtul menținând concluzia privind caracterul justificat al sumei calculate.

Reclamanta a susținut că atât decizia nr. 6/2023, cât și răspunsul la cererea prealabilă sunt ilegale și neîntemeiate. Or, actele contestate nu conțin informații privind autoritatea competentă sau instanța de judecată la care poate fi exercitată calea de atac, precum și termenul de contestare, motiv pentru care a considerat că acțiunea a fost depusă în termen legal. Totodată, reclamanta a contestat temeinicia constatărilor Comisiei, susținând că afirmația potrivit căreia apa era utilizată pentru irigarea terenului și alte necesități gospodărești nu este susținută de probele 1 invocate de pârât. A menționat că domiciliază în mun. Chișinău și utilizează imobilul din mun. Ungheni doar ocazional, acesta fiind locuit de două persoane. Verificarea efectuată la fața locului a fost superficială, fiind examinată doar fântâna, fără analiza completă a sistemului de alimentare cu apă. Nu au fost stabilite traseul, destinația și caracteristicile tehnice ale conductei pretins necontorizate, astfel încât concluziile Comisiei nu se întemeiază pe un suport probatoriu suficient.

Reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 6/2023 din 28 iunie 2023 a Comisiei Î.M. „Apă-Canal” Ungheni, anularea facturii aferente consumului pretins fraudulos din aceeași dată și încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel a reținut că, la 27 iunie 2023, reprezentanții Î.M. „Apă- Canal” Ungheni au efectuat un control la locul de consum situat în xxxx, unde au constatat existența unei conectări la sistemul de apeduct care evita contorul de apă, fapt consemnat în actul de depistare nr. 6. În baza acestui act, Comisia Î.M. „Apă- Canal” Ungheni a emis, la 28 iunie 2023, decizia nr. 6/2023, prin care a constatat consumul fraudulos de apă și a calculat în sarcina consumatorului Oxana Grosu suma de 10.897,08 lei. Totodată, s-a dispus înlăturarea conectării neautorizate și readucerea instalației la starea inițială. Actul de depistare și decizia au fost întocmite și înmânate reclamantei sub semnătură, fără ca aceasta să formuleze obiecții la acel moment.

Analizând prevederile Legii nr. 303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, ale Regulamentului de organizare și funcționare al serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare al Î.M. „Apă-Canal” Ungheni, precum și clauzele contractului de furnizare/prestare a serviciului public 2 încheiat între părți, instanța de apel a reținut că operatorul era îndreptățit să constate consumul fraudulos și să calculeze volumul de apă consumat în funcție de secțiunea branșamentului, viteza de circulație a apei și durata consumului fraudulos. Totodată, s-a constatat că reclamanta avea obligația contractuală de a nu interveni asupra instalațiilor de alimentare cu apă și de a nu admite conectări neautorizate.

Instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate susținerile apelantei potrivit cărora nu ar fi cunoscut despre existența conductei care evita contorul și că verificarea efectuată de operator ar fi fost superficială. În acest sens, s-a reținut că existența conectării neautorizate nu a fost contestată, iar materialele dosarului, inclusiv actul de depistare și fotografiile anexate, confirmă faptul că apa era consumată printr-o instalație care nu era înregistrată de contor. De asemenea, reclamanta a recunoscut că utiliza apa prin robinetul din curte pentru necesități gospodărești, invocând doar necunoașterea faptului că acest consum nu era contorizat.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele referitoare la pretinsa lipsă a informațiilor privind căile de atac în cuprinsul deciziei contestate, constatând că aceasta conținea mențiunea expresă privind dreptul de contestare în instanța de judecată și termenul de exercitare a acestuia. De asemenea, s-a reținut că simplul dezacord al reclamantei cu constatările operatorului nu poate constitui temei pentru anularea actelor contestate în lipsa unor probe pertinente și concludente care să demonstreze netemeinicia sau ilegalitatea acestora.

Din aceste considerente, instanța de apel a concluzionat că decizia nr. 6/2023 și factura aferentă consumului fraudulos au fost emise cu respectarea prevederilor legale și regulamentare aplicabile, iar reclamanta nu a prezentat probe capabile să răstoarne constatările operatorului.

În motivarea recursului, a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, susținând că instanțele inferioare au apreciat arbitrar probele administrate și au menținut în mod neîntemeiat legalitatea deciziei nr. 6/2023 privind constatarea consumului fraudulos de apă.

Recurenta a susținut că existența și utilizarea conductei care evita contorul nu au fost demonstrate prin probe pertinente și concludente, iar concluziile operatorului privind consumul fraudulos se întemeiază pe presupuneri și pe o verificare superficială a instalației de alimentare cu apă. Totodată, aceasta a 3 invocat că nu a cunoscut despre existența conductei respective și că instanțele nu au examinat efectiv argumentele referitoare la lipsa unui suport probatoriu suficient pentru emiterea actului contestat.

Recurenta a criticat modul de calcul al consumului imputat, susținând că operatorul nu a justificat corespunzător criteriile utilizate la stabilirea sumei de 10.897,08 lei și că anumite circumstanțe de fapt au fost reținute eronat de către operator și instanțe. Totodată, recurenta a invocat că decizia nr. 6/2023 nu respectă cerințele Codului administrativ privind informarea asupra căilor de atac, întrucât nu conține toate datele referitoare la autoritatea sau instanța competentă să examineze contestația.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar 4 faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel exclusiv prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în limitele erorilor invocate. Prin urmare, simplele exprimări ale nemulțumirii față de soluția instanței inferioare, nesusținute de argumente juridice clare privind încălcarea normelor de drept sau caracterul arbitrar al hotărârii atacate, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

Analizând motivele invocate în recursul declarat de Oxana Grosu, reprezentată de avocatul Nicolai Prepelița, Completul de judecată constată că acestea nu corespund cerințelor art. 432 din Codul de procedură civilă, fiind orientate, în esență, spre contestarea concluziilor instanței de apel prin prisma propriei aprecieri asupra circumstanțelor cauzei și a probelor administrate, fără identificarea unor erori de drept susceptibile examinării în ordinea recursului.

Recurenta critică aprecierea probelor de către instanțele inferioare și concluziile acestora privind legalitatea deciziei nr. 6/2023 și a facturii aferente consumului fraudulos. Cu toate acestea, Completul constată că aceste susțineri nu sunt apte să demonstreze existența unor erori de drept material sau procedural în raționamentul instanței de apel.

Contrar celor invocate în recurs, instanța de apel a examinat cauza prin prisma dispozițiilor Legii nr. 303/2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, a prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare al serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare al Î.M. „Apă-Canal” 5 Ungheni, precum și a clauzelor contractuale aplicabile, apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art. 130 din Codul de procedură civilă. Instanța a reținut în mod întemeiat că existența conectării neautorizate și a consumului de apă prin evitarea contorului a fost confirmată prin actul de depistare, fotografiile anexate și celelalte materiale ale cauzei. De asemenea, instanța de apel a examinat și argumentele recurentei referitoare la lipsa informațiilor privind căile de atac și a constatat că decizia contestată conținea mențiuni exprese privind dreptul de contestare și termenul de exercitare a acestuia. Prin urmare, criticile formulate în această privință exprimă dezacordul recurentei cu concluziile instanței de apel, fără a evidenția o aplicare eronată a normelor de drept.

Totodată, Completul observă că recurenta nu indică o normă de drept material sau procedural a cărei interpretare de către instanța de apel ar fi contrară practicii judiciare uniforme și nici nu demonstrează caracterul arbitrar ori vădit nerezonabil al concluziilor la care a ajuns instanța de apel, în sensul art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Susținerile formulate în recurs vizează, în realitate, reevaluarea circumstanțelor de fapt și a probelor administrate în cauză, precum și concluziile desprinse de instanța de apel în urma examinării acestora, aspecte care nu pot face obiectul unei noi aprecieri în cadrul controlului de legalitate exercitat de instanța de recurs.

Completul de judecată constată că motivele invocate în recurs exprimă doar dezacordul recurentei față de soluția adoptată de instanța de apel și tind la o rejudecare a fondului cauzei, inadmisibilă în procedura recursului.

Din considerentele expuse, completul de judecată conchide că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și consideră recursul ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Oxana Grosu, reprezentată de avocatul Nicolai Prepelița. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6