3ra-364/23 — Pd anularea actului administrativ nefavorabil și obligarea emiterii actului administrativ favorabil

La 26 aprilie 2018, SRL „Orhei-Vit” s-a adresat în instanța de judecată cu cererea de chemare în judecată (concretizată pe parcurs) împotriva Primăriei mun. Orhei şi Consiliului mun. Orhei cu privire la considerarea neîntemeiată a refuzului Primăriei mun. Orhei și al Consiliului mun. Orhei în vânzarea terenurilor aferente construcțiilor amplasate în or. Orhei cu numerele cadastrale XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX și XXXXX.XX, obligarea Primăriei mun. Orhei și al Consiliului mun. Orhei în emiterea actelor administrative și înstrăinarea terenurilor aferente construcțiilor ce aparțin cu drept de proprietate privată SRL „Orhei-Vit”, prin încheierea contractului-de vânzare-cumpărare a terenurilor în formă autentifică la prețul normativ, obligarea Primăriei mun.i Orhei să înregistreze în termen de 10 zile după autentificarea contractului de vânzare-cumpărare a terenurilor aferente noul deținător al terenurilor SRL „Orhei-Vit” în registrul cadastral al deținătorilor de teren.

În motivarea acțiunii a invocat că la 26 ianuarie 2018 a depus la Primăria mun. Orhei cerere privind cumpărarea terenurilor aferente cu numerele cadastrale XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX și XXXXX.XX, iar, prin răspunsul din 14 februarie 2018 i-a fost comunicat despre faptul că urmează să stabilească procedura convocării ședinței Consiliului local și întocmirii ordinii de zi cu informarea ulterioară a deciziei.

A remarcat că la 27 februarie 2018 a depus cererea prealabilă către Primăria mun. Orhei și Consiliul mun. Orhei privind cumpărarea terenurilor aferente cu numerele cadastrale XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX și XXXXX.XX, însă prin răspunsul din 02 aprilie 2018, cererea prealabilă a fost respinsă și i s-a refuzat vânzarea terenurilor aferente de către Primăria mun. Orhei, iar, Consiliul mun. Orhei până la ziua adresării cu prezenta acțiune în instanța de judecată nu a examinat cererea prealabilă și nu a informat petiționarul.

A considerat că răspunsul nr.A02/1-71-625 din 29 martie 2018 este eronat și nejustificat din motiv că terenurile în cauză au statut de terenuri aferente construcțiilor private cu destinație pentru construcții, fapt care denotă că ele constituie proprietate publică din domeniul privat al unității administrativ teritoriale a Primăriei mun. Orhei și sunt pasibile de a fi înstrăinate. 1

A menționat că terenurile cu numerele cadastrale XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX și XXXXX.XX sunt cu destinație pentru construcție care sunt aferente construcțiilor ce aparțin cu titlu de proprietate privată SRL „Orhei-Vit”, fapt confirmat prin extrasele din Registrul bunurilor imobile, respectiv, odată ce terenurile sunt în circuitul civil acestea sunt obiectul înstrăinării, conform prevederilor art. 10 alin. (7) din Legea nr.121/2007, din care considerente, cererea reclamantului de cumpărare a terenurilor aferente construcțiilor deținute cu titlu de proprietate privată este întemeiată.

În fața instanței de judecată SRL „Orhei-Vit” a solicitat să fie considerat neîntemeiat refuzul în vânzarea terenurilor aferente construcțiilor amplasate în or. Orhei cu numerele cadastrale XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX și XXXXX.XX, obligarea emiterii actelor administrative și înstrăinarea terenurilor aferente construcțiilor ce aparțin cu drept de proprietate privată SRL „Orhei-Vit”, prin încheierea contractului-de vânzare-cumpărare a terenurilor în formă autentifică la prețul normativ, obligarea Primăriei municipiului Orhei să înregistreze în termen de 10 zile după autentificarea contractului de vânzare-cumpărare a terenurilor aferente noul deținător al terenurilor SRL „Orhei-Vit” în registrul cadastral al deținătorilor de teren.

Pentru a hotărî astfel, prima instanța a apreciat drept declarative și neîntemeiate argumentele pârâților cu privire la faptul că terenurile în litigiu fac parte din domeniul apelor, or în susținerea acestor argumente n au fost prezentate probe, iar materialele cauzei cu certitudine indică asupra faptului că aceste terenuri au destinația pentru construcții. Mai mult, destinația şi domeniul terenurilor pe care sunt amplasate construcțiile reclamantului au fost înregistrate urmare al acțiunilor autorităților publice, după executarea lucrărilor cadastrale şi după întocmirea planului cadastral al teritoriului şi a dosarului cadastral al bunului imobil, astfel, terenurile au fost înregistrate anume cu destinația pentru construcții. 2

La 30 mai 2022, Judecătoria Orhei, sediul Telenești a expediat pentru notificare Primăriei și Consiliului mun. Orhei, precum și reprezentantului acestora, avocat Vadim Banaru, copia hotărârii motivate a primei instanțe (f.d. 137; 138/140, Vol.III), care a fost recepționată de către avocatul Vadim Banaru la 03 iunie 2022, iar, de către Primăria mun. Orhei și Consiliul mun. Orhei la 06 iunie 2022, fapt confirmat prin avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f.d. 142/144, Vol.III), iar, la 22 iunie 2022, prin intermediul Direcției de evidență și documentare procesuală a Curții de Apel Chișinău, avocatul Vadim Banaru, acționând în interesele Primăriei mun. Orhei și Consiliului mun. Orhei a depus motivarea apelului (f.d. 151/156, Vol.III)

Pentru a decide astfel, instanța de apel, stabilind starea de fapt și de drept, verificând în raport cu prevederile cadrului legal pertinent legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanțe, constată că aceasta urmează a fi casată din considerentele ce succed.

Instanța de apel a reținut că prin hotărârea din 24 octombrie 2012 a Judecătoriei Orhei, nr.2-811/2012, s-a constatat faptul posesiunii, de folosință şi dispoziție cu drept de proprietate după SA „Orhei-Vit”, asupra următoarelor bunuri imobile: 1) construcție fântână arteziană cu suprafața de 17,7 m.p. număr cadastral XXXXXX amplasat în orașul Orhei; 2) construcție fântână arteziană cu suprafața de 13,4 m.p. număr cadastral XXXXXX amplasat în orașul Orhei; 3) construcție fântână arteziană cu suprafața de 12,7 m.p. număr cadastral XXXXXX amplasat în orașul Orhei; 4) construcție fântână arteziană cu suprafața de 11,7 m.p. număr cadastral XXXXXXXamplasat în orașul Orhei; 5) construcție fântână arteziană cu suprafața de 13,4 m.p. număr cadastral XXXXXX amplasat în orașul Orhei; 7) construcție fântână arteziană cu suprafața de 13,6 m.p. număr cadastral XXXXXX amplasat în orașul Orhei (f.d.45/49, vol.II).

Subsecvent, instanța de apel a stabilit că la data de 12 decembrie 2012, SA „Orhei-Vit” a înregistrat dreptul de proprietate asupra construcțiilor cu 3 numerele cadastrale XXXXXX.XX, XXXXXX.XX, XXXXXX.XX, XXXXXX.XX, XXXXXX.XX și XXXXX.XX, în Registrului bunurilor imobile, modul de folosință fiind înregistrat „construcție”.

Sub alt aspect, instanța de apel a reținut că, terenurile cu numerele cadastrale XXXX.XX, XXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX și XXXXX.XX, amplasate în r-ul Orhei, mun. Orhei sunt înregistrate după proprietarul Primăria mun. Orhei, temeiul înscrierii Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543/1998, data înregistrării la data de 04 decembrie 2012, modul de folosință a terenurilor fiind înregistrat „pentru construcții” (f.d. 49/55, Vol.II).

La fel, instanța de apel a stabilit că la 03 aprilie 2018, conform înscrierilor din Registrul de stat al persoanelor juridice s-a reține că SA „Orhei- Vit” a fost reorganizată prin transformare în SRL „Orhei-Vit” (f.d. 38, Vol.II).

În această ordine de idei, instanța de apel a considerat necesar de a menționa că la 26 ianuarie 2018, SRL „Orhei-Vit” a depus la Primăria orașului Orhei cerere privind cumpărarea terenurilor aferente construcțiilor private. A mai indicat în cerere că, în vederea perfectării actelor pentru înstrăinarea terenului aferent, în temeiul art. 4 alin. (2), (5) şi (9) al Legii nr. 1308 privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului, a solicitat înaintarea ofertei Consiliului mun. Orhei pentru aprobarea contractelor de vânzare-cumpărare al terenurilor (f.d. 43, Vol.II).

La acest capitol, instanța de apel a reținut că Primăria mun. Orhei la data de 14 februarie 2018 i-a comunicat SRL „Orhei-Vit” că a examinat cererea și a informat-o că autoritatea administrației publice locale va întreprinde acțiunile necesare în strictă conformitate cu prevederile legale. Decizia adoptată va fi adusă la cunoștință, în termenul și modul stabilit (f.d. 42, vol.II).

În virtutea acestui fapt instanța de apel a constatat că urmare a dezacordului cu modul de examinare a cererii depuse la Primăria orașului Orhei, la 26 ianuarie 2018, SRL „Orhei-Vit” a depus cerere prealabilă către Primăria mun. Orhei şi Consiliul mun. Orhei (f.d. 40/41, vol.II), fiind recepționată de autoritatea publică pârâtă la data de 01 martie 2018, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele dosarului judiciar (f.d.40/verso, vol.II).

Prin cererea prealabilă SA „Orhei-Vit” a solicitat de a fi dispusă înstrăinarea terenurilor cu numerele cadastrale XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXX.XX, XXXX.XX, XXXXX.XX și XXXXX.XX, aferente construcțiilor care aparțin cu titlu de proprietate privată, amplasate în r-ul Orhei, mun. Orhei, la prețul normativ calculat în temeiul art.4 alin. (9) și art.10 alin.(4) şi (7) ale legii nr.1308, inclusiv poziția IV din Anexa Legii nr.1308 și pct.3) aplicat pentru orașul Orhei din nota acestei Anexe.

Astfel, prin răspunsul viceprimarului municipiului Orhei din data de 29 martie 2019 nr.A02/1-7e-625, s-a refuzat în satisfacerea cererii prealabile, pe motivul că terenurile sunt parte a terenului fondului apelor și sunt bunuri nepasibile de privatizare (f.d.39, vol.II). 4

În aceste circumstanțe , instanța de apel a notat că la soluționarea litigiului se va reține faptul că SRL „Orhei-Vit” a sesizat instanța de judecată la data de 26 aprilie 2018 în conformitate cu Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 (f.d.3/7, vol.II).

Sub alt aspect, instanța de apel a menționat că la 07 octombrie 2019 SRL „Orhei-Vit” a depus cerere de chemare în judecată concretizată către Primăria mun. Orhei și Consiliul mun. Orhei, prin care a solicitat a fi considerat neîntemeiat refuzul în vânzarea terenurilor aferente construcțiilor amplasate în orașul Orhei cu numerele cadastrale XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX, XXXXX.XX și XXXXX.XX, obligarea emiterii actelor administrative și înstrăinarea terenurilor aferente construcțiilor ce aparțin cu drept de proprietate privată SRL „Orhei-Vit”, prin încheierea contractului-de vânzare-cumpărare a terenurilor în formă autentifică la prețul normativ, precum și obligarea Primăriei mun. Orhei să înregistreze în termen de 10 zile după autentificarea contractului de vânzare-cumpărare a terenurilor aferente noul deținător al terenurilor SRL „Orhei-Vit” în registrul cadastral al deținătorilor de teren (f.d. 1/3, vol.III).

Astfel, în contextul pretențiilor deduse judecării, instanța de apel analizând prevederile legale care guvernează raportul juridic, a conchis că atribuirea terenurilor în proprietate privată va limita drepturile autorității publice locale de a monitoriza respectarea prevederilor legale privind zonele de protecție, inclusiv prin interzicerea altor activități decât cele legate de extragerea apei pe terenurile respective.

Totodată instanța de apel a reținut că la baza admiterii parțiale a acțiunii a stat la bază argumentul potrivit căruia SRL „Orhei-Vit” este proprietarul construcțiilor numerele cadastrale XXXXXX.XX, XXXXXX.XX, XXXXXX.XX, XXXXXX.XX, XXXXXX.XX și XXXXXX.XX din data de 12 decembrie 2012, conform înscrierilor în registrul bunurilor imobile.

Distinct de cele indicate, instanța de apel a conchis că autoritatea publică şi-a exercitat dreptul discreționar, context în care în urma verificării temeiniciei acțiunii şi aprecierii caracterului legal al acțiunilor autorității publice prima instanță urma să respingă acțiunea ca neîntemeiată, fără a trece la aprecierea oportunității precum şi arogării competențelor autorității publice locale.

Subsecvent, instanța de apel a constatat că solicitările reclamantei, expuse în referință şi în acțiunea înaintată, sunt neîntemeiate, motiv pentru care nu a reținut poziția primei instanțe și a ajuns la concluzia de casare a hotărârii contestate.

În motivarea cererii de recurs recurenta a invocat că decizia instanței de apel este lipsită de o motivare propriu zisă, fiind citate normele legale și fără a fi indicată incidența acestor norme. În acest sens, toate argumentele indicate în referința la cererea de apel au fost ignorate, decizia instanței de apel nu corespunde normelor de drept, nu este clară și nu răspunde la obiecțiile formulate.

A mai indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material la constatarea faptului că terenurile ar face parte din ”fondul apelor” și ”domeniul public”. În acest sens, instanța de apel nu a aplicat norma care urma a fi aplicată și care obligă la vânzarea terenurilor publice aferente bunurilor privatizate.

La 24 martie 2026, prin intermediul poștei electronice (f.d. 8, vol.IV), SRL ,,Orhei-Vit” a depus argumente suplimentare la cerere de recurs înaintată la data de 05 decembrie 2022, împotriva deciziei din 05 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea suplimentului (motive suplimentare) SRL ,,Orhei-Vit” a considerat necesar de a releva că la emiterea soluției contestate, instanța de apel a încălcat dreptul la egalitate de tratament garantat în cadrul procedurilor administrative. Or, potrivit art. 23 alin. (1)–(3) din Codul administrativ, Autoritățile publice şi instanțele de judecată competente acționează respectând principiul egalității şi nediscriminării. Autoritățile publice şi instanțele de judecată competente trebuie să trateze în mod egal persoanele aflate în situații similare. Orice diferență de tratament trebuie justificată în mod obiectiv. Atât în cadrul procedurii administrative, cât şi în cadrul procedurii de contencios administrativ sau ca rezultat al acestora, nicio persoană nu poate beneficia de privilegii, nu poate fi dezavantajată, lipsită de drepturi.

Astfel, în ceea ce privește obligativitatea încheierii contractele de vânzare-cumpărarea a terenurilor aferente obiectivelor privatizate, menționăm că există o practică legală constantă, în conformitate cu care autoritățile publice locale înstrăinează terenurile aferente fântânilor arteziene aflate în proprietate privată, iar, în cest sens, a ținut să aducă câteva exemple similare celei din prezentul litigiu, prin care autoritățile publice locale au dispus înstrăinarea terenurilor aferente fântânilor arteziene în proprietatea privată a SRL ,,Orhei - Vit” cît și altei persoane juridice, iar în acest sens prezentând decizia nr.2/12 din 14 februarie 2018 a Consiliului sătesc Ursoaia, decizia nr.3/11 din 23 mai 2019 a Consiliului orășenesc Cimișlia, precum și contractele de vânzare - cumpărare a terenurilor aferent sondelor arteziene.

Drept urmare, ținând cont de cele expuse, recurenta a concluzionat că este cert faptul că potrivit art. 9 alin. (3) al Legii privind preţul normativ si modul de vânzare-cumpărare a pământului nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997, autoritățile publice locale din mun. Orhei au obligația legală de a vinde terenurile aferente obiectivelor privatizate - fântâni arteziene - şi de a încheia 6 contractele de vânzare-cumpărare respective, în corespundere cu normele legale în vigoare.

În contextul celor invocate, recurenta a menționat că soluția contrară adoptată de către instanța de apel prin decizia contestată ar constitui o încălcare a dreptului la egalitate de tratament, instituit prin art. 23 din Codul administrativ, potrivit căruia în situații similare persoanele urmează a fi tratate în mod egal, precum şi a dreptului la un proces echitabil garantat de articolul 6 § 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăților fundamentale, deoarece potrivit CEDO interpretarea şi aplicarea diferită a normelor legale, în circumstanțe similare, constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil prin practica judiciară contradictorie.

Așadar, referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată 29 noiembrie 2022, în ședință publică (f.d. 169, Vol.III).

Totodată, din actele dosarului se atestă că, dispozitivul deciziei din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificat SRL ,,Orhei-Vit”, prin intermediul poștei electronice la data de 13 decembrie 2022, ora 16:03, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d. 175, Vol.III).

Decizia motivată din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost notificată SRL ,,Orhei-Vit”, la fel, prin intermediul poștei electronice la data de 16 martie 2023,ora 14:38, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei. (f.d.179, Vol.III).

Prin urmare, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție menționează că recurenta SRL ,,Orhei-Vit”, s-a conformat prevederilor legale şi a depus recursul nemotivat, cât și motivarea recursului în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

Primăria mun. Orhei și Consiliul mun. Orhei, deși, la 24 aprilie 2023, au recepționat copia recursului, fapt confirmat prin avizul de recepție DS8004612793AS (f.d.195, Vol.III), acestea nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referință, prin care să-și expună opinia referitor la recursul depus de SRL ,,Orhei-Vit”.

La 25 martie 2026, Curtea Supremă de Justiție, în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de recurs, a expediat pentru notificare în adresa Primăriei mun. Orhei și Consiliului mun. Orhei, prin intermediul poștei electronice, copia recursului suplimentar formulat de SRL ,,Orhei-Vit”, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexate la materialele dosarului (f.d. 192/93, Vol.IV).

Primăria mun. Orhei și Consiliul mun. Orhei, deși, la 25 martie 2026, au recepționat prin intermediul poștei electronice (f.d.25/27, Vol.IV), copia recursului suplimentar formulat de către SRL ,,Orhei-Vit”, acestea nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referință, prin care să-și expună opinia referitor la argumentele suplimentare formulate de SRL ,,Orhei- Vit” la cerere de recurs înaintată la data de 05 decembrie 2022, împotriva deciziei din 05 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul depus de SRL ,,Orhei -Vit”, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), prin urmare va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Art.244 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023), prevedea următoarele: „Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.”

Art. 246 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023), prevedea că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. 8 (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) şi (2) şi art. 234 alin. (2) şi recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiţie.”

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menţionate ci urmează să însuşească în condiţiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente şi serioase.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate şi în acelaşi timp oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă şi care pe cale de consecinţă nu pot însuşi un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie retine că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curţii de apel ca primă instanţă într-o eventuală examinare în fond şi invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă şi din particularităţile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ şi anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (în redacţia în vigoare la data declarării recursului). În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalităţile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită şi în contextul rolului şi funcţiei legale a instanţei judecătoreşti supreme care constă, în special în 9 asigurarea şi interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Așadar, cu referire la cele invocate în cerere de recurs cât și cea suplimentară, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie verificând legalitatea hotărârii atacate în limitele motivelor invocate și prin prisma materialelor cauzei, a reținut că SRL ,,Orhei-Vit” a solicitat obligarea pârâților – Primăria și Consiliul mun. Orhei – la emiterea actelor administrative favorabile privind transmiterea în proprietate privată, prin vânzare, a terenurilor aferente construcțiilor aflate în proprietatea sa, precum și obligarea la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.

În acest context, instanța de recurs relevă că potrivit prevederilor Codului administrativ al RM, controlul exercitat de instanța de contencios administrativ vizează legalitatea activității administrative, fără a permite substituirea autorității publice în exercitarea competențelor atribuite de lege, iar, potrivit cadrului normativ ce reglementează administrarea și înstrăinarea terenurilor proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale, competența de a decide asupra transmiterii în proprietate privată a terenurilor aparține exclusiv consiliului local, în calitate de autoritate deliberativă, care la emiterea deciziei privind vânzarea terenului urmează să efectueze o verificarea cumulativă a mai multor circumstanțe juridice și tehnice, cum ar fi: regimul juridic al terenului; destinația funcțională; existența eventualelor restricții legale; compatibilitatea cu documentația urbanistică; precum și oportunitatea administrării patrimoniului public local.

Prin urmare, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reține că autoritatea publică dispune de o anumită marjă de apreciere administrativă, iar instanța nu poate substitui voința autorității deliberative prin obligarea directă la adoptarea unei soluții administrative concrete, iar, simpla deținere în proprietate privată a construcțiilor amplasate pe teren nu generează automat un drept subiectiv absolut și necondiționat la dobândirea în proprietate a terenului aferent.

În contextul celor enunțate, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție menționează că motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să ţină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că în susținerea argumentelor privind existența unor situații similare prezentului litigiu, de către recurentă au fost prezentate cu titlu de înscrisuri Decizia nr. 2/12 din 14 februarie 2018 a Consiliului sătesc Ursoaia, Decizia nr. 3/11 din 23 mai 2019 a Consiliului orășenesc Cimișlia, precum și contractele de vânzare-cumpărare a terenurilor aferente sondelor arteziene, argumente care urmează a fi respinse ca fiind neîntemeiate, iar, înscrisurile considerate inadmisibile, deoarece nu constituie probe noi, care nu pot fi administrate în recurs, or, mai mult, instanța de recurs nu poate verifica sub aspectul similitudinii circumstanțelor de fapt și de drept dintre prezenta cauză de contencios administrativ și situațiile invocate prin Decizia nr. 2/12 din 14 10 februarie 2018 a Consiliului sătesc Ursoaia, Decizia nr. 3/11 din 23 mai 2019 a Consiliului orășenesc Cimișlia, precum și contractele de vânzare-cumpărare a terenurilor aferente sondelor arteziene.

Subsecvent, instanța de recurs notează că constatările indicate în actele judecătorești ale Curții Supreme de Justiție nr. 3ra-1091/13, 3ra-1229/13 și nr. 2ra-1714/15, invocate de recurentă cu titlu de practică judiciară sunt distincte de prezentul litigiu, în partea circumstanțelor, temeiurilor de fapt și de drept aplicabile, respectiv nu pot fi reținute drept cauze similare în scopul emiterii unei soluții identice.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condiţiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăşi natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franţei, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în faţa instanţelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ţinut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național şi de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, potrivit jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de către SRL „Orhei-Vit”.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de către Societatea cu Răspundere Limitată „Orhei-Vit”, împotriva deciziei din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 11