2ra-643/25 — Repararea prejudiciului material cauzat prin inundatie și încasarea venitului ratat

La 19 august 2024, Vladimir Ușacov a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Marian Brînza privind repararea prejudiciului material cauzat prin inundație, încasarea venitului ratat și compensarea cheltuielilor de judecată, solicitând încasarea de la pârât a prejudiciului material în sumă de 20.843,04 lei, a venitului ratat în cuantum de 1.296 euro (echivalentul a 24.741,80 lei conform cursului BNM din 28 martie 2024), precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, potrivit actului de constatare nr. 47/36 întocmit de APLP 47/36, la 7 decembrie 2023 s-a produs defectarea robinetului instalat pe conducta de alimentare cu apă rece din apartamentul nr. xx, situat în xxxx, proprietatea pârâtului Marian Brînza. Ca urmare, a fost inundat parțial apartamentul nr. xx, amplasat la etajul inferior.

Conform actului de constatare, în urma inundației au fost deteriorate mai multe elemente ale apartamentului nr. xx, inclusiv tavanul și mobilierul din bucătărie, tavanul și mobilierul din antreu, tavanul, peretele, pardoseala laminată și dulapul din dormitor, precum și covoarele afectate de apă, care au necesitat curățare și reparație.

Reclamantul a susținut că este coproprietar, împreună cu Olga Ușacova, al apartamentului nr. xx. Totodată, la 12 decembrie 2023, pârâtul a semnat o recipisă prin care s-a obligat să repare prejudiciul cauzat până la 30 aprilie 2024.

Acesta a menționat că este angajat în Republica Federală Germania și că, în perioada 18–28 martie 2024, s-a aflat în concediu neplătit pentru efectuarea lucrărilor de reparație în apartamentul afectat, suportând o diminuare a veniturilor salariale în cuantum de 1.296 euro, echivalentul a 24.741,80 lei conform cursului oficial al BNM din 28 martie 2024. De asemenea, a indicat că pentru remedierea prejudiciului cauzat de inundație au fost procurate materiale de construcție în valoare de 20.843,04 lei. 1

La 27 mai 2024 a expediat pârâtului o cerere prealabilă prin care a solicitat achitarea sumei totale de 49.069,80 lei, constituită din costul materialelor de construcție și venitul ratat. Corespondența a fost restituită cu mențiunea „nereclamat”, iar pârâtul a refuzat ulterior, în cadrul unei discuții telefonice, să achite suma solicitată.

Reclamantul a mai susținut că inundația a afectat întreaga suprafață a apartamentului, fiind necesare lucrări de reparație în toate încăperile, inclusiv schimbarea tapetului și a pardoselilor, repararea tavanelor, precum și recondiționarea și montarea mobilierului.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut că prima instanță a apreciat corect circumstanțele de fapt și probele administrate, aplicând în mod corespunzător normele de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală.

Instanța de apel a constatat că, potrivit actului de constatare întocmit de APLP 47/36 la 9 decembrie 2023, inundarea parțială a apartamentului nr. xx a fost provocată de defectarea robinetului instalat pe conducta de alimentare cu apă rece din apartamentul nr. xx, proprietatea pârâtului Marian Brînza. Totodată, prin același act au fost consemnate deteriorările produse în apartamentul afectat.

Analizând materialele cauzei prin prisma dispozițiilor art. 19 alin. (2) și art. 1998 alin. (1) din Codul civil, instanța de apel a reținut că, deși producerea incidentului și existența unor deteriorări au fost confirmate, reclamantul nu a prezentat probe pertinente și concludente care să demonstreze întinderea și 2 cuantumul prejudiciului pretins. În special, acesta nu a prezentat un raport de expertiză sau o evaluare de specialitate care să stabilească lucrările necesare pentru remedierea prejudiciului și costul acestora.

Totodată, instanța de apel a reținut că bonurile și ordinele de plată anexate la dosar nu întrunesc exigențele prevăzute de art. 117 și art. 121 din Codul de procedură civilă pentru a demonstra mărimea prejudiciului solicitat, întrucât acestea nu confirmă necesitatea procurării materialelor respective pentru remedierea consecințelor inundației și, în parte, nici nu au fost emise pe numele reclamantului.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1998 alin. (1) din Codul civil, sub aspectul dovedirii prejudiciului și al întinderii acestuia, motiv pentru care a apreciat ca legală respingerea pretenției privind repararea prejudiciului material.

Referitor la pretenția privind încasarea venitului ratat, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 19 alin. (2) și art. 2029 alin. (1) din Codul civil, persoana care solicită repararea profitului ratat trebuie să dovedească atât existența acestuia, cât și legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și venitul pretins neobținut. Or, reclamantul nu a demonstrat prin probe pertinente că perioada concediului neplătit a fost utilizată pentru efectuarea lucrărilor de reparație și nici că diminuarea veniturilor salariale reprezintă o consecință directă a inundației produse.

În consecință, instanța de apel a apreciat că pretenția privind încasarea venitului ratat este neîntemeiată și nu poate fi admisă.

Având în vedere respingerea pretențiilor principale privind repararea prejudiciului material și încasarea venitului ratat, instanța de apel a reținut că nu există temei pentru admiterea pretenției accesorii privind compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, recurentul a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. b) și e) din Codul de procedură civilă, susținând că instanța de apel 3 a apreciat incomplet și arbitrar probele administrate, nu a examinat multiaspectual circumstanțele cauzei și nu a răspuns tuturor argumentelor invocate în apel.

Recurentul a susținut că pretenția privind repararea prejudiciului material a fost respinsă neîntemeiat, în pofida existenței la dosar a actului de constatare a inundației din 9 decembrie 2023 și a acordului extrajudiciar din 12 decembrie 2023, prin care pârâtul și-ar fi recunoscut responsabilitatea pentru prejudiciul cauzat și și-ar fi asumat obligația de a suporta cheltuielile necesare remedierii acestuia.

Totodată, recurentul a invocat că instanța de apel nu a dat apreciere extraselor bancare prezentate în faza apelului, care, în opinia sa, confirmă că materialele de construcție indicate în bonurile fiscale au fost achitate de către el, chiar dacă unele documente fiscale conțin numele altor persoane, acestea figurând doar în calitate de titulari ai cardurilor de reducere utilizate la efectuarea cumpărăturilor.

De asemenea, recurentul a susținut că materialele procurate corespund lucrărilor de reparație convenite prin acordul extrajudiciar din 12 decembrie 2023 și că instanțele inferioare au apreciat formal lipsa unui raport de expertiză, fără a ține cont de faptul că, la momentul sesizării instanței, lucrările de reparație erau deja executate, iar urmele inundației fuseseră înlăturate.

Recurentul a susținut că instanța de apel nu a examinat conținutul și efectele juridice ale acordului extrajudiciar din 12 decembrie 2023 și nu a analizat argumentele și probele prezentate suplimentar în apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 130 și art. 240 din Codul de procedură civilă și a standardelor dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind examinarea efectivă a argumentelor părților.

La 13 octombrie 2025, Marian Brînza, reprezentat de avocatul Marinela Jentimir, a depus referință la recurs, solicitând declararea acestuia ca inadmisibil.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: 4 a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel exclusiv prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei rejudecări în fond, ci de a 5 examina legalitatea hotărârii instanței de apel în limitele erorilor invocate. Prin urmare, simplele exprimări ale nemulțumirii față de soluția instanței inferioare, nesusținute de argumente juridice clare privind încălcarea normelor de drept sau caracterul arbitrar al hotărârii atacate, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

Analizând motivele invocate în recursul declarat de Vladimir Ușacov, reprezentat de avocatul Victor Polivenco, Completul de judecată constată că acestea nu corespund cerințelor art. 432 din Codul de procedură civilă, fiind orientate, în esență, spre contestarea concluziilor instanțelor inferioare prin prisma propriei aprecieri asupra circumstanțelor cauzei și a probelor administrate, fără identificarea unor erori de drept susceptibile examinării în ordinea recursului. Curtea Supremă de Justiție examinează cauza în limitele motivelor invocate în cererea de recurs, iar recurentul nu a formulat critici juridice apte să angajeze controlul de legalitate în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă.

Recurentul invocă, în principal, aprecierea pretins eronată a probelor de către instanța de apel, susținând că aceasta nu a dat eficiență extraselor bancare prezentate în apel, nu a examinat corespunzător acordul extrajudiciar din 12 decembrie 2023 și a concluzionat neîntemeiat asupra necesității prezentării unui raport de expertiză pentru dovedirea prejudiciului material. Totodată, acesta susține că materialele de construcție procurate corespund lucrărilor de reparație convenite între părți și că prejudiciul pretins a fost suficient dovedit prin înscrisurile prezentate la dosar. Cu toate acestea, Completul constată că aceste susțineri nu sunt apte să demonstreze existența unor erori de drept material sau procedural în raționamentul instanței de apel.

Contrar celor afirmate în recurs, instanța de apel a examinat în mod complet circumstanțele cauzei și probele administrate, reținând întemeiat că reclamantul nu a prezentat probe pertinente și concludente care să confirme întinderea și cuantumul prejudiciului material pretins și nici existența unei legături cauzale directe între inundația produsă și venitul ratat solicitat. Totodată, instanța de apel a motivat suficient concluzia privind insuficiența bonurilor fiscale, a ordinelor de plată și a celorlalte înscrisuri prezentate pentru dovedirea prejudiciului invocat.

De asemenea, Completul observă că recurentul nu indică nicio normă de drept material sau procedural a cărei interpretare de către instanța de apel ar fi fost contrară legii ori jurisprudenței uniforme și nu demonstrează caracterul arbitrar sau vădit nerezonabil al concluziilor acesteia, în sensul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Susținerile recurentului referitoare la existența și cuantumul prejudiciului material, la valoarea lucrărilor de reparație efectuate, la relevanța acordului extrajudiciar și a extraselor bancare prezentate, precum și la existența venitului 6 ratat, vizează, în realitate, aprecierea circumstanțelor de fapt și a probatoriului administrat, aspecte care, potrivit art. 442 alin. (2) din Codul de procedură civilă, nu pot fi reexaminate în cadrul recursului.

Completul de judecată constată că motivele invocate în recurs exprimă doar nemulțumirea recurentului față de soluția instanțelor inferioare și tind să determine o reanalizare a fondului cauzei și a probelor administrate, inadmisibilă în cadrul recursului.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Vladimir Ușacov, reprezentat de avocatul Victor Polivenco. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 7