2ra-902/25 — Repararea prejudiciului material

La 6 februarie 2024, Ministerul Mediului al Republicii Moldova, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dumitru Cojocaru, solicitând încasarea sumei de 66.150 de lei, reprezentând mijloace financiare încasate ilegal, potrivit actului de constatare nr. 48/21 din 19 februarie 2021, emis de Autoritatea Națională de Integritate.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 29 martie 2023, în adresa Ministerului Mediului a parvenit actul de constatare nr. 48/21 din 19 februarie 2021, emis de Autoritatea Națională de Integritate, prin care s-a constatat încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese de către Dumitru Cojocaru, fost director al Agenției „Moldsilva”.

La 24 iulie 2023, Ministerul Mediului a solicitat Agenției „Moldsilva” prezentarea informațiilor privind ordinele semnate de Dumitru Cojocaru referitoare la desemnarea membrilor consiliilor de administrație din cadrul întreprinderilor subordonate, precum și datele privind plățile efectuate în temeiul acestor ordine.

Prin răspunsul nr. 1467 din 28 iulie 2023, Agenția „Moldsilva” a prezentat actele și informațiile solicitate.

La 14 septembrie 2023, Ministerul Mediului a expediat în adresa lui Dumitru Cojocaru notificarea nr. 13-07/2076, prin care i-a solicitat executarea actului de constatare emis de Autoritatea Națională de Integritate și restituirea în contul Ministerului Mediului a sumei de 66.150 de lei, încasată ilegal.

Prin răspunsul din 12 octombrie 2023, Dumitru Cojocaru a susținut că solicitarea Ministerului Mediului privind restituirea unor sume nedatorate este neîntemeiată și abuzivă și a solicitat încetarea oricăror acțiuni ale autorității publice în privința sa.

Reclamantul a considerat acest răspuns neîntemeiat și lipsit de suport juridic, menționând că actul de constatare emis de Autoritatea Națională de Integritate a stabilit încălcarea de către pârât a regimului juridic al conflictelor de interese. 1

Potrivit actului de constatare, Dumitru Cojocaru, exercitând în anul 2020 funcția de director al Agenției „Moldsilva” și având un interes personal și material, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese prin nedeclararea, în termenul legal, a conflictelor de interese, conform art. 12 din Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale, precum și prin nesoluționarea conflictelor reale de interese.

Încălcările constatate s-au manifestat prin emiterea și semnarea următoarelor acte administrative: - Ordinul nr. 30 din 6 februarie 2020 „Cu privire la desemnarea membrilor în consiliile de administrație”, prin care Dumitru Cojocaru s-a desemnat în calitate de președinte al consiliilor de administrație ale ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț”, ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” și ÎS „Întreprinderea Silvocinegetică Strășeni”; - Ordinul nr. 69 din 9 martie 2020 „Cu privire la modificarea Ordinului nr. 30 din 6 februarie 2020”, prin care, potrivit pct. 2, Dumitru Cojocaru a dispus acordarea membrilor consiliilor de administrație ale întreprinderilor menționate a unei indemnizații lunare în mărime de 3 000 de lei; - Ordinul nr. 326 din 28 septembrie 2020 „Cu privire la modificarea Ordinului nr. 30 din 6 februarie 2020”, prin care Dumitru Cojocaru și-a anulat calitatea de președinte al consiliilor de administrație ale celor trei întreprinderi.

Reclamantul a susținut că, prin acțiunile respective, Dumitru Cojocaru a admis consumarea conflictelor de interese și a obținut beneficii materiale în legătură cu exercitarea calității de președinte al consiliilor de administrație.

La 9 martie 2021, Dumitru Cojocaru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Autorității Naționale de Integritate, solicitând anularea actului de constatare nr. 48/21 din 19 februarie 2021.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 29 noiembrie 2021, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 2 decembrie 2021, Dumitru Cojocaru a declarat apel împotriva hotărârii din 29 noiembrie 2021, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2022 apelul a fost respins, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

La 16 decembrie 2022, Dumitru Cojocaru a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, iar prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 31 mai 2023 recursul a fost declarat inadmisibil.

În aceste condiții, actul de constatare nr. 48/21 din 19 februarie 2021, emis de Autoritatea Națională de Integritate în privința lui Dumitru Cojocaru, a rămas definitiv.

Reclamantul a relevat că, potrivit actului de constatare și informațiilor contabile prezentate de Agenția „Moldsilva” prin răspunsul nr. 1467 din 28 iulie 2023, Dumitru Cojocaru a încasat suma totală de 66.150 de lei pentru exercitarea calității de președinte al consiliilor de administrație ale celor trei întreprinderi din subordinea Agenției „Moldsilva”, după cum urmează: 22.050 de lei de la ÎS 2 „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț”; 22.050 de lei de la ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”; 22.050 de lei de la ÎS „Întreprinderea Silvocinegetică Strășeni”.

Ministerul Mediului a considerat că suma totală de 66.150 de lei a fost încasată ilegal și urmează a fi restituită în bugetul de stat.

Totodată, reclamantul a menționat că, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 117/2021 privind restructurarea administrației publice centrale de specialitate, Ministerul Mediului a fost separat de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, preluând domeniile protecției mediului, schimbărilor climatice și resurselor naturale, precum și drepturile și obligațiile aferente domeniilor preluate.

De asemenea, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 145/2021, Agenția „Moldsilva” este o autoritate publică din subordinea Ministerului Mediului.

Reclamantul a făcut referire și la pct. 9 subpct. 19) din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, potrivit căruia ministrul mediului numește în funcție, modifică, suspendă și încetează raporturile de muncă cu conducătorii și adjuncții Agenției „Moldsilva”.

În acest context, Ministerul Mediului a indicat că Dumitru Cojocaru a fost numit în funcția de director al Agenției „Moldsilva” prin Ordinul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului nr. 38-p din 22 ianuarie 2020, iar raporturile sale de muncă au încetat prin Ordinul Ministerului Mediului nr. 635-p din 9 septembrie 2021.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că prima instanță nu a dat eficiență deplină circumstanțelor cauzei și înscrisurilor prezentate, a interpretat eronat normele de drept material și a apreciat greșit materialul probator administrat, fapt ce a determinat soluționarea incorectă a cauzei.

Instanța de apel a constatat că, prin actul de constatare nr. 48/21 din 19 februarie 2021, rămas definitiv, s-a stabilit că Dumitru Cojocaru, exercitând funcția de director al Agenției „Moldsilva” și având un interes personal material, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese prin emiterea și semnarea ordinelor în temeiul cărora s-a desemnat președinte al consiliilor de administrație ale celor trei întreprinderi de stat și a beneficiat de indemnizațiile aferente.

Colegiul a apreciat ca eronată concluzia primei instanțe potrivit căreia din actul de constatare nu ar rezulta cu certitudine că indemnizațiile au fost încasate ilegal. În acest sens, instanța de apel a menționat că actul de constatare indică expres că Dumitru Cojocaru a încasat suma totală de 66.150 de lei fără respectarea cadrului legal.

Totodată, instanța de apel a reținut că, prin actele judecătorești definitive pronunțate în cauza de contencios administrativ, s-a stabilit existența conflictului real de interese. Interesul personal al lui Dumitru Cojocaru a rezultat din faptul că desemnarea sa în calitate de președinte al consiliilor de administrație a generat stabilirea indemnizațiilor lunare pentru exercitarea acestei calități, fiind astfel adoptate decizii cu caracter financiar și patrimonial în privința sa.

Instanța de apel a considerat eronată și concluzia primei instanțe potrivit căreia ordinele prin care Dumitru Cojocaru s-a desemnat în calitate de președinte al consiliilor de administrație nu au fost anulate. Colegiul a constatat că Ordinul nr. 30 din 6 februarie 2020 a fost modificat prin Ordinul nr. 326 din 28 septembrie 2020, prin care a fost revocată calitatea acestuia de președinte al consiliilor de administrație ale celor trei întreprinderi de stat.

De asemenea, Colegiul a respins argumentul potrivit căruia încasarea sumei de 66.150 de lei ar constitui o dublă sancționare. Instanța de apel a reținut că obligarea lui Dumitru Cojocaru la restituirea acestei sume reprezintă o măsură de executare a actului de constatare, ca urmare a încălcării regimului juridic al conflictelor de interese, și nu o sancțiune distinctă.

La 8 decembrie 2025, avocatul Andrian Fetescu, în interesele lui Dumitru Cojocaru, a declarat recurs împotriva deciziei din 30 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, a invocat că interpretarea legii dată de instanța de apel este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, iar 4 examinarea recursului ar permite schimbarea sau consolidarea jurisprudenței, în sensul art. 432 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură civilă.

Recurentul a susținut că instanța de apel a concluzionat în mod eronat că existența conflictului de interese constatat de Autoritatea Națională de Integritate transformă automat indemnizațiile încasate într-un prejudiciu material cauzat statului. A menționat că actul de constatare nr. 48/21 din 19 februarie 2021 nu prevede restituirea indemnizațiilor și nu stabilește o asemenea consecință patrimonială.

A afirmat că Ordinul nr. 326 din 28 septembrie 2020, prin care a fost modificat Ordinul nr. 30 din 6 februarie 2020, nu produce efecte retroactive, nu anulează remunerațiile achitate anterior și nu invalidează drepturile bănești încasate în temeiul actelor administrative emise.

La fel, a indicat că instanța de apel a constatat, fără examinarea documentelor contabile, că suma de 66.150 de lei ar fi fost încasată integral. În acest sens, a susținut că suma respectivă reprezintă valoarea brută a indemnizațiilor și că instanța nu a ținut cont de reținerile fiscale obligatorii efectuate la achitarea acestora.

Totodată, a invocat că instanța de apel nu a stabilit existența unui prejudiciu real, efectiv și cert, în sensul art. 19 din Codul civil, și nici legătura de cauzalitate dintre acțiunile sale și pretinsa diminuare a patrimoniului statului. În opinia recurentului, indemnizațiile au reprezentat remunerații acordate pentru activitatea efectiv desfășurată în cadrul consiliilor de administrație, iar nu o pierdere patrimonială suportată de stat.

A susținut că instanța de apel a creat o consecință pecuniară care nu este prevăzută expres de lege, transformând încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese într-o obligație de restituire a veniturilor încasate. În acest mod, instanța ar fi aplicat o sancțiune patrimonială fără un temei legal clar și previzibil.

Recurentul a mai invocat că decizia contestată nu conține o analiză a argumentelor apărării privind caracterul legal al indemnizațiilor, lipsa prejudiciului, inexistența raportului de cauzalitate și lipsa unui temei juridic pentru restituirea sumelor, fiind astfel încălcată obligația de motivare a hotărârii judecătorești.

De asemenea, a făcut referire la art. 148 alin. (5) din Codul muncii, potrivit căruia salariul plătit în plus salariatului de către angajator, inclusiv în cazul aplicării greșite a legislației, nu poate fi urmărit, cu excepția cazului unei greșeli de calcul. A susținut că instanța de apel nu a examinat aplicabilitatea acestei norme și nici natura juridică a indemnizațiilor achitate.

Recurentul a considerat că obligarea sa la restituirea integrală a indemnizațiilor, în condițiile în care activitatea a fost efectiv prestată, iar întreprinderile de stat au beneficiat de aceasta, ar constitui o măsură disproporționată și o ingerință nejustificată în dreptul său de proprietate. 5

În concluzie, a susținut că instanța de apel a aplicat mecanic actul de constatare emis de Autoritatea Națională de Integritate, fără a verifica dacă legislația permite recuperarea indemnizațiilor și fără a identifica un temei juridic concret pentru calificarea acestora drept prejudiciu material.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. 6 (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel prin prisma temeiurilor prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este vădit neîntemeiat.

Completul reține că recursul nu constituie o nouă examinare a fondului cauzei. Prin urmare, în procedura de admisibilitate, instanța de recurs nu rejudecă litigiul, nu substituie aprecierea probelor dată de instanțele ierarhic inferioare și nu verifică din nou toate circumstanțele cauzei, ci stabilește dacă motivele invocate se încadrează în temeiurile de recurs prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

În cererea de recurs, Dumitru Cojocaru invocă temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură civilă, susținând că interpretarea legii dată de instanța de apel este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție și că examinarea cauzei ar permite schimbarea sau consolidarea acesteia.

Completul constată însă că recurentul nu indică hotărâri relevante ale Curții Supreme de Justiție de la care instanța de apel s-ar fi abătut și nici nu identifică o problemă de drept susceptibilă să determine schimbarea sau consolidarea jurisprudenței.

Argumentele privind lipsa temeiului legal pentru restituirea indemnizațiilor, inexistența prejudiciului material, caracterul neretroactiv al Ordinului nr. 326 din 28 septembrie 2020 și cuantumul efectiv al sumelor încasate exprimă, în esență, dezacordul recurentului cu interpretarea normelor de drept material și cu aprecierea circumstanțelor cauzei de către instanța de apel.

Instanța de apel a analizat ordinele emise de Dumitru Cojocaru, actul de constatare nr. 48/21 din 19 februarie 2021, hotărârile judecătorești definitive pronunțate în cauza de contencios administrativ și datele privind indemnizațiile achitate, expunând motivele soluției adoptate.

Criticile formulate în recurs urmăresc o nouă apreciere a acestor circumstanțe și adoptarea unei concluzii diferite asupra fondului litigiului, fără a 7 demonstra existența vreunuia dintre temeiurile prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă.

Prin Prin urmare, Completul constată că argumentele recurentului nu demonstrează existența temeiurilor prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură civilă, recursul fiind vădit neîntemeiat și urmând a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă