2ra-416/25 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoresti

La 11 aprilie 2023, Boicenco Nicolai a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, solicitând repararea prejudiciului moral în mărime de 200 000 lei, cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 9 iulie 2021, precum și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 4 000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la 9 februarie 2021 s-a adresat în instanță, în procedură de contencios administrativ, împotriva Primarului or. Codru, solicitând recunoașterea neîntemeiată a refuzului nr. 4/21 din 25 ianuarie 2021, anularea ca ilegale, din data emiterii, a dispoziției nr. 45 din 3 decembrie 2020 privind plasamentul în regim de urgență al copilului Boicenco Nicoleta Francesca, născută la 26 martie 2008, anularea dispoziției nr. 46 din 7 decembrie 2020 privind prelungirea termenului de plasament în regim de urgență al aceleiași minore, precum și obligarea pârâtului să întreprindă măsuri legale, urgente și necesare pentru înapoierea copilului minor părintelui Boicenco Nicolai.

Reclamantul a menționat că prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 9 iulie 2021 au fost anulate dispozițiile primarului or. Codru nr. 45 din 3 decembrie 2020 și nr. 46 din 7 decembrie 2020, precum și refuzul nr. 4/21 din 25 ianuarie 2021 emis în procedura prealabilă, iar Primarul or. Codru a fost obligat să întreprindă măsurile legale ce se impun în vederea înapoierii copilului minor Boicenco Nicoleta Francesca către părintele Boicenco Nicolai.

La 4 august 2021, persoana terță Sîrbu Lilia, în calitate de tutore al minorei, a declarat apel împotriva hotărârii din 9 iulie 2021, iar la 9 august 2021 apel a declarat și Primarul or. Codru.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2021, apelurile declarate de Sîrbu Lilia și Primarul or. Codru au fost declarate inadmisibile. 1

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 2 martie 2022, recursul declarat de Sîrbu Lilia a fost declarat inadmisibil, hotărârea devenind irevocabilă la data adoptării.

Ulterior, la 5 ianuarie 2022, reclamantul s-a adresat Primarului or. Codru cu cererea nr. B4/22, solicitând executarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 9 iulie 2021. De asemenea, a depus o cerere repetată privind executarea hotărârii judecătorești nominalizate, care, potrivit susținerilor sale, a rămas fără executare, fapt ce l-a determinat să apeleze la serviciile executorului judecătoresc.

La 1 iunie 2022, reclamantul a depus cerere la executorul judecătoresc Oglindă Sergiu, solicitând primirea spre executare a documentului executoriu – hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 9 iulie 2021.

Prin încheierea nr. 040-136/22 din 1 iunie 2022, executorul judecătoresc Oglindă Sergiu a dispus intentarea procedurii de executare silită a documentului executoriu, acordând termen de 15 zile pentru executarea benevolă.

Potrivit susținerilor reclamantului, Primarul or. Codru nu a executat hotărârea judecătorească nici în termenul acordat pentru executare benevolă, nici ulterior.

La 7 iulie 2022, reclamantul s-a adresat Curții de Apel Chișinău cu cerere privind stabilirea și încasarea de la Primarul or. Codru a amenzii de constrângere pentru neexecutarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 9 iulie 2021. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 august 2022, procedura de executare a fost încetată, reținându-se că Primarul or. Codru a executat parțial hotărârea prin emiterea dispoziției nr. 20 din 7 iunie 2022, prin care curatorul Sîrbu Lilia a fost obligată să asigure accesul liber al tatălui Boicenco Nicolai la copilul Boicenco Nicoleta Francesca, în scopul stabilirii relației tată–copil.

În aceeași încheiere s-a invocat că, întrucât copilul Boicenco Nicoleta Francesca a împlinit vârsta de 14 ani, urmează a fi luate în considerare interesele și opinia acesteia.

La 30 august 2022, reclamantul a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 18 august 2022, susținând că prin această încheiere instanța de apel ar fi intervenit nejustificat în hotărârea definitivă și executorie din 9 iulie 2021, încălcând principiul securității raporturilor juridice.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 octombrie 2022, recursul declarat a fost respins, fiind menținută încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 august 2022. 2

Reclamantul a susținut că hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 9 iulie 2021 nu a fost executată până în prezent, motiv pentru care a depus prezenta acțiune în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 și art. 166-167 din Codul de procedură civilă, solicitând încasarea prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei pentru încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 5 martie 2024, au fost atrași în calitate de intervenienți accesorii Primăria și Primarul or. Codru.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 iunie 2024, a fost atras în calitate de intervenient accesoriu executorul judecătoresc Oglindă Sergiu.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect circumstanțele cauzei și a aplicat corect normele de drept material și procedural incidente, concluzionând întemeiat că în speță nu este aplicabilă Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011. 3

Instanța de apel a constatat că documentul executoriu – hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 9 iulie 2021 – a fost pus în executare, iar prin încheierea executorului judecătoresc nr. 040-136/22 din 20 iunie 2022 a fost încetată procedura de executare silită, în condițiile în care debitorul a emis dispoziția nr. 20 din 7 iunie 2022, apreciată ca măsură legală întreprinsă în vederea executării hotărârii judecătorești.

A reținut că prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 august 2022, menținută prin decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 12 octombrie 2022, s-a constatat încetarea procedurii de executare, fiind reținut faptul executării hotărârii judecătorești, iar aceste constatări beneficiază de autoritate de lucru judecat.

Instanța de apel a apreciat că simplul dezacord al reclamantului cu conținutul dispoziției nr. 20 din 7 iunie 2022 nu echivalează cu neexecutarea documentului executoriu, iar în lipsa neexecutării nu poate fi reținută încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

În consecință, Curtea de Apel Centru a concluzionat că nu subzistă temeiuri pentru angajarea răspunderii statului în temeiul Legii nr. 87/2011 și, respectiv, pentru acordarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de asistență juridică, menținând hotărârea primei instanțe ca fiind legală și întemeiată.

La 30 iunie 2025, avocatul Istrati Maria, în interesele lui Boicenco Nicolai, a depus cerere de recurs nemotivată împotriva deciziei din 30 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru. La 15 septembrie 2025 a depus cerere de recurs motivată, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii sau remiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, a invocat că instanțele de fond și de apel au interpretat și aplicat eronat dispozițiile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, concluzionând greșit asupra pretinsei executări a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 9 iulie 2021.

A susținut că emiterea dispoziției nr. 20 din 7 iunie 2022 nu constituie executarea efectivă a hotărârii judecătorești, întrucât obligația stabilită prin aceasta viza întreprinderea măsurilor legale în vederea înapoierii copilului minor, iar simpla obligare a curatorului de a asigura accesul tatălui nu echivalează cu realizarea scopului hotărârii. 4

Recurentul a arătat că instanțele au ignorat faptul că, în realitate, hotărârea judecătorească nu a fost executată, iar durata procedurii de executare a fost excesivă, ceea ce a generat încălcarea dreptului său la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

A invocat că instanța de apel a acordat autoritate de lucru judecat unor constatări privind executarea hotărârii, fără a examina în fond dacă obligația stabilită prin titlul executoriu a fost îndeplinită efectiv.

În consecință, a solicitat constatarea încălcării dreptului său garantat de Legea nr. 87/2011 și acordarea prejudiciului moral pretins.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”. 5

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel prin prisma temeiurilor prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f), recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat.

Potrivit cadrului legal și jurisprudenței constante, recursul nu constituie o a treia jurisdicție de fond, ci o cale extraordinară de atac destinată examinării legalității hotărârii instanței de apel în limitele erorilor de drept invocate. Prin urmare, simplele critici referitoare la aprecierea probelor sau dezacordul față de concluziile instanței inferioare nu pot fundamenta admisibilitatea recursului.

Analizând motivele invocate de Boicenco Nicolai, Completul constată că recurentul susține, în esență, că hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 9 iulie 2021 nu ar fi fost executată efectiv, iar instanțele inferioare ar fi interpretat eronat dispozițiile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Totuși, instanța de apel a reținut că documentul executoriu a fost pus în executare, iar prin încheierea executorului judecătoresc nr. 040-136/22 din 20 iunie 2022 procedura de executare a fost încetată, ca urmare a emiterii dispoziției nr. 20 din 7 iunie 2022 de către Primarul or. Codru.

De asemenea, instanța de apel a avut în vedere că prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 august 2022, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 octombrie 2022, s-a constatat încetarea procedurii de executare, fiind reținut faptul executării hotărârii judecătorești.

Contrar susținerilor recurentului, instanța de apel a examinat chestiunea aplicabilității Legii nr. 87/2011 prin prisma existenței sau inexistenței neexecutării hotărârii judecătorești, concluzionând că, în lipsa 6 constatării unei neexecutări, nu poate fi reținută încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil.

Completul observă că argumentele recurentului tind la o reinterpretare a conținutului dispoziției nr. 20 din 7 iunie 2022 și la o reevaluare a circumstanțelor privind executarea hotărârii, aspecte ce țin de aprecierea situației de fapt și a probelor administrate.

Or, potrivit art. 442 alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu reexaminează circumstanțele de fapt stabilite de instanțele inferioare, decât în măsura în care acestea sunt rezultatul unei aplicări eronate a normelor de drept, situație care nu este demonstrată în prezenta cauză.

Recurentul nu indică o normă de drept material interpretată contrar practicii judiciare uniforme și nici nu demonstrează caracterul arbitrar sau vădit nerezonabil al raționamentului instanței de apel, limitându-se la exprimarea dezacordului față de concluziile acesteia.

În ansamblu, motivele invocate nu relevă erori de drept material sau procedural în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă, ci tind la o nouă examinare a fondului cauzei.

Prin urmare, recursul declarat de Boicenco Nicolai este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă