- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 27 august 2019
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 8
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 8
Goncharuk împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
DIRECȚIUNEA CAUZĂ DE GONCHARUK c. RUSSIA (Depunerea nr. 58172/14) HOTĂRÂREA Strasburg 27 august 2019 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Goncharuk c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă în: Georgios A. Serghides, președinte, Branko Lubarda, Erik Wennerström, judecători și Fatoș Aracı, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 9 iulie 2019, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 58172/14) împotriva Federației Ruse depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național rus, dna Natalya Nikolayevna Goncharuk („reclamantul”), la 1 august 2014. Reclamantul a fost reprezentat de dl B. Irlitsin, un avocat care practică în Omsk.
Guvernul Rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl M. Galperin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 15 Iunie 2018 notificarea plângerii referitoare la nevoia autorităților interne de a notifica reclamantul decesului fiicei sale a fost dată Guvernului și restul cererii a fost declarată inadmisibilă în temeiul articolului 3 din Regulamentul Curții. Părțile au prezentat observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritul. Reclamantul s-a născut în 1972 și trăiește în Omsk. Moartea fiicei reclamantului și procedurile penale La 23 august 2013, fiica reclamantului, dna K. Goncharuk, a murit după ce a căzut dintr-un pod. Moartea ei a fost înregistrată ca sinucidere.
Decedatul a avut niște bunuri personale și pașaport cu ea. Întrebarea penală preliminară a accidentului a fost inițiată. La 27 august 2013, reclamantul a contactat-o pe dna B., o prietenă a dnei Goncharuk care locuiește în camera adiacente. Doamna B. a declarat că fiica reclamantului nu a fost acasă timp de trei zile. Reclamantul a depus o plângere de persoane dispărute la un birou local de poliție. Cu toate acestea, nu a fost acceptat pentru că o perioadă scurtă de timp a trecut de la dispariția dnei K. Goncharuk. La 29 august 2013, reclamantul a contactat încă o dată dna B. pentru a confirma că fiica ei a fost încă lipsă. 10. Un investigator responsabil de ancheta preliminară cu privire la circumstanțele decesului dnei K. Goncharova a încercat localizarea rudelor ei.
La data neespecificată între 7 și 13 septembrie 2013 el a vizitat un apartament în cazul în care fiica reclamantului a locuit. El nu a reușit să intre înăuntru, pe măsură ce ușa a fost închisă. De asemenea, el a căutat fără succes persoanele cu același nume pe rețeaua socială rusă “VKontakte”. Investigatorul nu a contactat biroul local de poliție. 11. Pe 16 septembrie 2013 fiica reclamantului a fost îngropat ca nedeclarat. Înmormântarea a fost autorizată de către investigatorul responsabil de cazul ei. 12. Zece zile mai târziu, investigatorul a decis să nu inițieze proceduri penale, după ce a luat în considerare sinuciderea decesului dnei K. Goncharova, și a încheiat ancheta preliminară. 13. Reclamantul a contactat Biroul Accidents Record și astfel a aflat despre moartea fiicei sale.
14. La 30 septembrie 2013, reclamantul a solicitat exhumarea și rambursarea organismului fiicei sale. Cererea sa a fost acordată în aceeași zi. Rambursarea a avut loc la 3 octombrie 2013. Procedura de compensare pentru daune 15. În octombrie 2013 reclamantul a depus o acțiune de tort împotriva Comitetului de Investigație și a Ministerului Finanțelor. 16. La 10 decembrie 2013, Curtea de District Tsentralniy din Omsk a respins reclamația, după ce a constatat că investigatorul nu a comis nicio acțiune ilegală. Curtea a remarcat, de asemenea, că reclamantul nu a demonstrat diligence necesară și a întreprins măsuri active pentru localizarea fiicei sale. 17. La 12 februarie 2013, Curtea Regională Omsk a susținut hotărârea susținând raționarea Curții de District.
18. La 25 martie 2014 Curtea Regională de la Omsk și la 20 mai 2014 Curtea Supremă a Rusiei a respins apelurile de casă ale reclamantului. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 19. Dispozițiile juridice interne relevante au fost rezumate recent în hotărârea Curții de la Lozovyye c. Rusia, nr. 4587/09, §§§ 19-25, 24 aprilie 2018. ÎNCĂLCAREA DREPTULUI ALEGATĂ A ARTICOLUL 8 AL CONVENȚIEIUNEI 20. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 13 din Convenție că autoritățile nu au întreprins eforturi practice rezonabile pentru a o localiza și să-i notifice moartea fiicei sale. 21. Fiind competentă să califice care urmează să fie acordată în drept faptelor cazului (a se vedea Bouyid c. Belgia) [GC], nr. 23380/09, § 55, CEDO 2015) Curtea consideră oportună examinarea acuzațiilor reclamantului în temeiul articolului 8 din Convenție, care se citește după cum urmează: „1.
Fiecare are dreptul de a respecta viața sa privată și de familie, domiciliul și corespondența sa. Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” 22. Guvernul a susținut că autoritățile au acționat cu diligență și au făcut eforturi rezonabile pentru a localiza rudele dnei K. Goncharuk. Reclamantul, din partea ei, nu a reușit să mențină un contact regulat cu fiica ei și a contactat numai autoritățile interne competente mai mult de o lună după moarte.
Admisibilitate 23. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul art. (a) din Convenție, ci și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că, într-o situație cum ar fi cea din cazul în care autoritățile de stat și nu membrii familiei sunt conștienți de moarte, există obligația autorităților relevante de a întreprinde măsuri rezonabile pentru a se asigura că membrii supraviețuiți ai familiei sunt informați cu privire la moartea membrilor lor de familie (a se vedea Lozovyye c. Rusia , citat mai sus § 38). 25. Prin urmare, Curtea va examina dacă, în circumstanțele prezentului caz, autoritățile ruse au respectat obligațiile lor pozitive în temeiul articolului 8 din Convenție, astfel cum se prevede mai sus.
26. Curtea observă că există mai multe locuri care ar fi putut fi utilizate pentru localizarea rudelor dnei K. Goncharuk. 27. Decedatul a avut un pașaport cu ea. În consecință, identitatea ei a fost cunoscută în mod clar de autoritățile care ar fi putut face anchete oficiale despre situația familiei dnei K. Goncharuk într-un birou local de înregistrare. 28. În plus, reclamantul a făcut mai multe apeluri la apartamentul fiicei sale. Ea a fost în contact cu dna B., apartamentul fiicei sale. În plus, reclamantul a încercat să depună o plângere oficială a persoanei dispărute la biroul local de poliție. 29. În același timp, investigatorul responsabil cu ancheta penală preliminară a efectuat o singură vizită în apartamentul în care fiica reclamantului a trăit.
El nu a încercat să contacteze vecinii sau să lase mesaje. Nici nu a contactat biroul local de poliție pentru a le informa despre moarte sau pentru a convoca orice informații relevante despre viața personală și statutul de familie al dnei Goncharova. 30. În aceste circumstanțe, Curtea concluzionează că autoritățile nu au acționat cu diligență rezonabilă și, prin urmare, nu au respectat obligația lor pozitivă în acest caz. 31. În consecință, a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție. II.
APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 32. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” prejudiciu material și 47.350 ruble ruse (RUB) în ceea ce privește prejudiciu material, referindu-se la cheltuielile legate de exhumarea și reinternarea corpului fiicei sale. 34. Guvernul a susținut că cererea reclamantului pentru prejudiciu material nu a fost legată de subiectul cauzei. De asemenea, au contestat cererea reclamantului în ceea ce privește prejudiciile morale ca excesive și irezonabile.
35. prejudiciu material din cauza încălcării constatate și acordarea de 10 000 EUR sub acest cap, plus orice impozit care poate fi imputabil pe această sumă. În ceea ce privește afirmația privind prejudiciu material, Curtea observă că reclamantul a suferit pierderi pecuniare din cauza exhumării și rambursării organismului fiicei sale. Având în vedere documentele deținute în posesia sa, Curtea consideră că este rezonabil acordarea de 510 EUR sub acest cap, plus orice impozit care poate fi impugnabil pe această sumă. Costuri și cheltuieli 36. Reclamantul nu a depus o cerere de costuri și cheltuieli. Prin urmare, Curtea consideră că nu există nici un apel pentru a-i atribui sumă pe contul respectiv.
Dobânzile implicite 37. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară plângerile referitoare la neavizul autorităților interne de a notifica reclamantului de moartea fiicei sale admisibile; că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în ruble ruse la rata aplicabilă la data decontare: (i) 510 EUR (cincă sute și zece euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciu material; (ii) 10 000 EUR (o mie de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru satisfacție echitabilă.
Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 27 august 2019, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Georgios A. Serghides Președintele adjunct al grefierului
THIRD SECTION
CASE OF GONCHARUK v. RUSSIA (Application no. 58172/14) JUDGMENT STRASBOURG 27 August 2019 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Goncharuk v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Georgios A. Serghides, President, Branko Lubarda, Erik Wennerström, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 9 July 2019, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 58172/14) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Russian national, Ms Natalya Nikolayevna Goncharuk (“the applicant”), on 1 August 2014.
The applicant was represented by Mr B. Irlitsin, a lawyer practising in Omsk. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr M. Galperin, the Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights.
On 15 June 2018 notice of the complaint concerning the domestic authorities’ failure to notify the applicant of her daughter’s death was given to the Government and the remainder of the application was declared inadmissible pursuant to Rule 54 § 3 of the Rules of Court. The parties submitted written observations on the admissibility and merits. THE FACTS I.
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
4. The applicant was born in 1972 and lives in Omsk. A. The applicant’s daughter’s death and criminal proceedings
On 23 August 2013 the applicant’s daughter, Ms K. Goncharuk, died after falling from a bridge. Her death was registered as suicide. The deceased had some personal belongings and passport with her.
Preliminary criminal inquiry into the accident was initiated.
On 27 August 2013 the applicant contacted Ms B., a friend of Ms K. Goncharuk living in the adjacent room. Ms B. stated that the applicant’s daughter had not been at home for three days.
The applicant filed a missing person complaint with a local police office. However, it was not accepted because a short period of time had passed since Ms K. Goncharuk’s disappearance.
On 29 August 2013 the applicant once again contacted Ms B. to confirm that her daughter was still missing.
An investigator in charge of the preliminary inquiry into the circumstances of Ms K. Goncharova’s death attempted to locate her relatives. On unspecified date between 7 and 13 September 2013 he visited a flat where the applicant’s daughter had resided. He did not manage to get inside, as the door was closed. He also unsuccessfully searched for people with the same last name on the Russian social network “VKontakte”. The investigator did not contact the local police office.
On 16 September 2013 the applicant’s daughter was buried as unclaimed. The burial was authorised by the investigator in charge of her case.
Ten days later the investigator decided not to initiate criminal proceedings, having considered Ms K. Goncharova’s death suicide, and closed the preliminary inquiry.
The applicant contacted the Accidents Record Bureau and thus learned about her daughter’s death.
On 30 September 2013 the applicant asked for the exhumation and reburial of her daughter’s body. Her request was granted on the same day. Reburial took place on 3 October 2013. B. Proceedings for compensation for damage
In October 2013 the applicant lodged a tort action against the Investigative Committee and the Ministry of Finance.
On 10 December 2013 the Tsentralniy District Court of Omsk dismissed the claim, having found that the investigator had not committed any unlawful actions. The court also noted that the applicant had failed to display requisite diligence and to undertake active steps to locate her daughter.
On 12 February 2013 the Omsk Regional Court upheld the judgment endorsing the District Court’s reasoning.
The applicant’s cassation appeals were dismissed on 25 March 2014 by the Omsk Regional Court and on 20 May 2014 by the Supreme Court of Russia. II.
RELEVANT DOMESTIC LAW
19. The relevant domestic legal provisions were recently summarised in the Court’s judgment in Lozovyye v. Russia, no. 4587/09, §§ 19-25, 24 April 2018. THE LAW I.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 OF THE CONVENTION
20. The applicant complained under Article 13 of the Convention that authorities had failed to undertake reasonable practical efforts in order to locate her and notify her of her daughter’s death.
Being the master of the characterisation to be given in law to the facts of the case (see Bouyid v. Belgium [GC], no. 23380/09, § 55, ECHR 2015) the Court finds it appropriate to examine the applicant’s allegations under Article 8 of the Convention, which reads as follows: “1. Everyone has the right to respect for his private and family life, his home and his correspondence. 2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”
The Government submitted that the authorities had acted diligently and had made reasonable efforts to locate Ms K. Goncharuk’s relatives. The applicant, for her part, had failed to maintain regular contact with her daughter and had only contacted competent domestic authorities more than one month after the death. A. Admissibility
The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible. B. Merits
The Court reiterates that in a situation such as the one in the present case where State authorities and not family members are aware of the death, there is an obligation on the relevant authorities to undertake reasonable steps to ensure that surviving members of the family are informed of the death of their family member (see Lozovyye v. Russia , cited above , § 38).
The Court will therefore examine whether in the circumstances of the present case the Russian authorities complied with their positive obligations under Article 8 of the Convention, as laid down above.
The Court observes that there were several venues which could have been used to locate Ms K. Goncharuk’s relatives.
The deceased had a passport with her. Accordingly, her identity was clearly known to the authorities who could have made official inquiries about Ms K. Goncharuk’s family situation in a local registration office.
Furthermore, the applicant made several calls to her daughter’s flat. She was in contact with Ms B., her daughter’s flatmate. In addition, the applicant attempted to lodge an official missing person complaint with the local police office.
At the same time the investigator in charge of the preliminary criminal inquiry made a single visit to the flat where the applicant’s daughter had lived. He did not try to contact neighbors or to leave any messages. Neither did he contact the local police office to inform them of the death or to summon any relevant information about Ms K. Goncharova’s personal life and family status.
In these circumstances the Court concludes that the authorities did not act with reasonable diligence and therefore did not comply with their positive obligation in the present case.
There has accordingly been a violation of Article 8 of the Convention. II.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
32. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage
The applicant claimed 70,000 euros (EUR) in respect of non ‑ pecuniary damage and 47,350 Russian roubles (RUB) in respect of pecuniary damage, referring to expenses linked to the exhumation and reinternment of her daughter’s body.
The Government submitted that the applicant’s claim for pecuniary damages was not related to the subject matter of the case. They also contested the applicant’s claim in respect of non-pecuniary damage as excessive and unreasonable.
The Court considers that the applicant must have suffered non ‑ pecuniary damage on account of the violation found, and awards her EUR 10,000 under this head, plus any tax that may be chargeable on that amount. As regards the claim in respect of pecuniary damage, the Court observes that the applicant has incurred pecuniary loss due to the exhumation and reburial of her daughter’s body. Regard being had to the documents in its possession, the Court finds it reasonable to award EUR 510 under this head, plus any tax that may be chargeable on that amount. B. Costs and expenses
The applicant did not submit a claim for costs and expenses. Accordingly, the Court considers that there is no call to award her any sum on that account. C. Default interest
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Declares the complaints concerning the domestic authorities’ failure to notify the applicant of her daughter’s death admissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 8 of the Convention; 3. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months the following amounts, to be converted into the Russian roubles at the rate applicable at the date of settlement: (i) EUR 510 (five hundred and ten euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of pecuniary damage; (ii) EUR 10,000 (ten thousand euros euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 4. Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 27 August 2019, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Fatoș Aracı Georgios A. Serghides Deputy Registrar President