NEVES CARATÃO PINTO c. PORTUGAL

Comunicat la 29 august 2019 Secțiunea a treia Cerere nr. 28443/19 Anabela NEVES CARATÃO PINTO împotriva Portugaliei introdusă la 24 mai 2019 OBIECTUL L ) împotriva copiilor gemeni ai recurentei, D. și T., deși aveau vârsta de patru luni (procedurile interne nr. 2348/12.2TMLSB, în fața Tribunalului de la Lisabona, în ceea ce privește D. și 30675/12.1T2SNT, în fața Tribunalului de la Sintra, în ceea ce privește T.). În cadrul acestor proceduri, D. a fost încredințată unchilor săi paterni și T. sorei sale (fiica majoră a reclamantei, care face parte dintr-o uniune anterioară); recurenta este văzută cu privire la acordarea unui drept de vizită, la fel ca tatăl copiilor de care este separată.

Ca urmare a stingerii procedurilor de protecție, care au avut loc la 9 martie și, respectiv, la 5 septembrie 2016, au fost inițiate două proceduri de reglementare a responsabilităților părintești (procedura internă nr 25722/12.0.T2SNT, în fața Tribunalului de la Sintra, în ceea ce privește T. și procedura n. 2348/12.2TMLSB-A în fața Tribunalului de la Lisabona, în ceea ce privește D.). Custodia provizorie a D. a fost atribuită unchilor săi părintești și cea T. surorii sale. La 10 ianuarie 2018, procedura privind D. a fost atașată la prima. Aceaceasta este încă în curs de desfășurare. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 8 din convenție, recurenta susține că deciziile pronunțate împotriva copiilor săi în cadrul procedurilor de protecție și de reglementare a responsabilităților părintești au constituit o ingerință disproporționată în dreptul său la respectarea vieții sale de familie.

De asemenea, aceasta denunță separarea copiilor săi gemeni și se plânge că nu mai are contacte cu aceștia din 20 aprilie 2014, în ceea ce privește T. și 2015, în ceea ce privește D. Întrebările adresate părților A existat vreo încălcare a dreptului recurentei la respectarea vieții sale de familie în sensul articolului 8 din convenție? În special 1.1. Poziția familială urmată de atribuirea provizorie a custodei D. și T. membrilor familiei recurentei se bazau pe motive pertinente și suficiente în sensul art. 8 alin. (2) din Convenție (Hokkanen c. Finlanda, 23 septembrie 1994, § 55, seria A, n 299-A și, mutatis mutandis, Gnahoré c. Franța, n 40431/98, § 54, CEDH 2000 IX, 54, Sahin c. Germania [GC], n 30943/96, § 65, CEDO 2003 VIII și Soares de Melo c. Portugalia, n 72850/14, §108, 16 februarie 2016)? 1.2.

Autoritățile interne și-au respectat obligațiile pozitive care le revin în temeiul articolului 8 din convenție și au luat toate măsurile pe care le putea solicita în mod rezonabil, pentru a asigura menținerea legăturii familiale dintre reclamantă și copiii săi, în special prin garantarea exercitării efective a dreptului său de vizită (Hokkanen, citată anterior 55 și, mutatis mutandis, Gluhaković c. Croația, n 21188/09, § 56 și 62, 12 aprilie 2011, Pontes c. Portugalia, n 1944/09, § 85 și 91, 10 aprilie 2012, Bondavalli c. Italia, n 35532/12, § 81 și 83, 17 noiembrie 2015, Soares de Melo § 93 și 114 și Ahim c. România, n 45959/11, § 113, 24 octombrie 2017) Procesul decizional care a condus la hotărârile instanțelor interne denunțate în speță a respectat garanțiile procedurale prevăzute la articolele 6 alineatul (1) și 8 din convenție?

Mai exact, durata procedurilor inițiate este rezonabilă ( mutatis mutandis, primarul c. Portugalia, nr. 48206/99, § 74, CEDH 2003 VII, Zhou c. Italia, 33773/11, § 48, 21 ianuarie 2014 și Ribić c. Croația, n 27148/12, § 92 și 100, 2 aprilie 2015)?

Communiquée le 29 août 2019

TROISIÈME SECTION

Requête n o 28443/19 Anabela NEVES CARATÃO PINTO contre le Portugal introduite le 24 mai 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’ouverture, le 30 mars 2012, de deux procédures de protection d’enfants en danger ( processos de promoção e proteção de menores em risco ) à l’encontre des enfants jumeaux de la requérante, D. et T., alors qu’ils étaient âgés de quatre mois (procédures internes n os 2348/12.2TMLSB, devant le tribunal de Lisbonne, s’agissant de D. et 30675/12.1T2SNT, devant le tribunal de Sintra, en ce qui concerne T.). Dans le cadre de ces procédures, D. a été confié à ses oncles paternels et T. à sa sœur (fille majeure de la requérante, issue d’une union précédente). La requérante s’est vue quant à elle accordée un droit de visite, tout comme le père des enfants dont elle est séparée.

Faisant suite à l’extinction de procédures de protection, survenues respectivement les 9 mars et 5 septembre 2016, deux procédures ont été engagées pour réglementer les responsabilités parentales (procédure interne n o 25722/12.0.T2SNT, devant le tribunal de Sintra, en ce qui concerne T. et procédure n o 2348/12.2TMLSB-A devant le tribunal de Lisbonne, s’agissant de D.). La garde provisoire de D. a été attribuée à ses oncles paternels et celle T. à sa sœur. Le 10 janvier 2018, la procédure relative à D. a été jointe à la première. Celle-ci est toujours pendante. Invoquant les articles 6 § 1 et 8 de la Convention, la requérante allègue que les décisions prononcées à l’encontre de ses enfants dans le cadre des procédures de protection et de réglementation des responsabilités parentales ont constitué une ingérence disproportionnée dans son droit au respect de sa vie familiale.

Elle dénonce aussi la séparation de ses enfants jumeaux et se plaint de ne plus avoir de contacts avec ces derniers depuis le 20 avril 2014, en ce qui concerne T. et 2015, s’agissant de D.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu violation du droit de la requérante au respect de sa vie familiale au sens de l’article 8 de la Convention ? En particulier : 1.1. Le placement familial suivi de l’attribution provisoire de la garde de D. et T. aux membres de la famille de la requérante étaient-ils fondés sur des motifs pertinents et suffisants aux fins de l’article 8 § 2 de la Convention ( Hokkanen c. Finlande , 23 septembre 1994, § 55, série A, n o 299‑A et, mutatis mutandis, Gnahoré c. France , n o 40031/98, § 54, CEDH 2000 ‑ IX, 54, Sahin c. Allemagne [GC], n o 30943/96, § 65, CEDH 2003 ‑ VIII et Soares de Melo c. Portugal , n o 72850/14, §108, 16 février 2016) ? 1.2.

Les autorités internes ont-elles respecté les obligations positives qui leur revenaient en vertu de l’article 8 de la Convention et pris toutes les mesures que l’on pouvait raisonnablement exiger d’elles afin d’assurer le maintien du lien familial entre la requérante et ses enfants, notamment en lui garantissant l’exercice effectif de son droit de visite ( Hokkanen, précité , § 55 et, mutatis mutandis , Gluhaković c. Croatie , n o 21188/09, §§ 56 et 62, 12 avril 2011, Pontes c. Portugal , n o 19554/09, §§ 85 et 91, 10 avril 2012, Bondavalli c. Italie , n o 35532/12, §§ 81 et 83, 17 novembre 2015, Soares de Melo §§ 93 et 114 et Achim c. Roumanie , n o 45959/11, § 113, 24 octobre 2017) ? 2. Le processus décisionnel ayant débouché sur les décisions des juridictions internes dénoncées en l’espèce a-t-il respecté les garanties procédurales exposées aux articles 6 § 1 et 8 de la Convention ? Plus spécifiquement, la durée des procédures engagées est-elle raisonnable ( mutatis mutandis, Maire c. Portugal , n o 48206/99, § 74, CEDH 2003 ‑ VII, Zhou c. Italie , n o 33773/11, § 48, 21 janvier 2014 et Ribić c. Croatie , n o 27148/12, §§ 92 et 100, 2 avril 2015) ?