DŽELADIN v. NORTH MACEDONIA

Primă secțiune DECIZIE nr. 43440/15 Dženifer DŽELADIN împotriva Macedoniei de Nord Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 3 septembrie 2019 în calitate de comitet compus din: Tim Eicke, președinte, Jovan Ilievski, Raffaele Sabato, judecători și Renata Degenerar, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 25 august 2015, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 7 februarie 2018, care solicită Curții să elimine aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dna Dženifer Dželadin, este macedonean/citizen al Republicii Macedoniei de Nord, care s-a născut în 1987 și locuiește în Skopje.

Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl Z Hadji-Zafirov, avocat care practică în Skopje. Guvernul Macedoniei de Nord (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna D. Djonova. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 și al articolului 1 din Protocolul nr.12 la Convenție cu privire la un incident în care poliția de frontieră a oprit-o să părăsească Macedonia de Nord. Ea a susținut că incidentul de mai sus i-a încălcat dreptul la libertate de circulație și a constituit o discriminare pe baza originii romilor. Cererea a fost comunicată guvernului Observațiile terțelor au fost primite de la organizațiile neguvernamentale Grupul pentru Drepturile Minorității Internaționale și de la Centrul European pentru Drepturile Romilor, care au fost concediate de președintele Secțiunii de a interveni în procedura scrisă (art. 36 § 2 din Convenție).

După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 7 februarie 2018, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, nu a îndeplinit cerințele drepturilor reclamantului protejate prin art. 2 alineatul (2) din Protocolul nr. 4 și art. 1 din Protocolul nr.12 la Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului Dženifer Dželadin, o sumă de 2.250 EUR (2 mii două sute două sute cincizeci de euro).

4 și art. 1 din Protocolul nr.12 la Convenție în ceea ce privește dreptul ei la libertatea de circulație și constituie o discriminare pe baza originii ei rome. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită contului personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții… Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, guvernul, având în vedere termenii prezentei declarații, ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentei cauze permit Curții să ajungă la concluzia că, „pentru orice alt motiv”, nu mai este justificat continuarea examinării cererii.

În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă, care ar necesita examinarea în continuare a cazurilor în temeiul acestei dispoziții. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să elimine cererea din lista sa de cazuri.” Prin scrisoarea primită de Registrul Curții la 21 martie 2018, reclamantul a indicat că nu este satisfăcută cu termenii declarației unilaterale, având în vedere gravitatea încălcărilor susținute. În plus, ea susține că întrebările formulate de cererea sunt cele sistematice pe care Curtea trebuie să le abordeze prin pronunțarea unei hotărâri. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol.

„pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o.

c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit în mai multe cazuri practica sa privind plângerile privind încălcarea dreptului de circulație și principiul nediscriminării (a se vedea, printre altele, Shioshvili și alții c. Rusia , nr. 19356/07, 20 decembrie 2016; Timishev c. Rusia , nr. 55762/00 și 55974/00, CEDH 2005 XII; și Pilav c. Bosnia și Herțegovina , nr. 41939/07, 9 iunie 2016). 12. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c) 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus,

este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în conformitate cu art. 2 din Protocolul nr. 4 și cu art. 1 din Protocolul nr.12 la Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 26 septembrie 2019.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 43440/15 Dženifer DŽELADIN against North Macedonia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 3 September 2019 as a Committee composed of: Tim Eicke, President, Jovan Ilievski, Raffaele Sabato, judges, and Renata Degener, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 25 August 2015, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 7 February 2018 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1. The applicant, Ms Dženifer Dželadin, is Macedonian/citizen of the Republic of North Macedonia, who was born in 1987 and lives in Skopje. She was represented before the Court by Mr Z Hadji-Zafirov, a lawyer practising in Skopje.