Primă secțiune DECIZIE nr. 43440/15 Dženifer DŽELADIN împotriva Macedoniei de Nord Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 3 septembrie 2019 în calitate de comitet compus din: Tim Eicke, președinte, Jovan Ilievski, Raffaele Sabato, judecători și Renata Degenerar, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 25 august 2015, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 7 februarie 2018, care solicită Curții să elimine aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dna Dženifer Dželadin, este macedonean/citizen al Republicii Macedoniei de Nord, care s-a născut în 1987 și locuiește în Skopje. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl Z Hadji-Zafirov, avocat care practică în Skopje. Guvernul Macedoniei de Nord (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna D. Djonova. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 și al articolului 1 din Protocolul nr.12 la Convenție cu privire la un incident în care poliția de frontieră a oprit-o să părăsească Macedonia de Nord. Ea a susținut că incidentul de mai sus i-a încălcat dreptul la libertate de circulație și a constituit o discriminare pe baza originii romilor. Cererea a fost comunicată guvernului Observațiile terțelor au fost primite de la organizațiile neguvernamentale Grupul pentru Drepturile Minorității Internaționale și de la Centrul European pentru Drepturile Romilor, care au fost concediate de președintele Secțiunii de a interveni în procedura scrisă (art. 36 § 2 din Convenție). După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 7 februarie 2018, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, nu a îndeplinit cerințele drepturilor reclamantului protejate prin art. 2 alineatul (2) din Protocolul nr. 4 și art. 1 din Protocolul nr.12 la Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului Dženifer Dželadin, o sumă de 2.250 EUR (2 mii două sute două sute cincizeci de euro). 4 și art. 1 din Protocolul nr.12 la Convenție în ceea ce privește dreptul ei la libertatea de circulație și constituie o discriminare pe baza originii ei rome. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită contului personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții... ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, guvernul, având în vedere termenii prezentei declarații, ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentei cauze permit Curții să ajungă la concluzia că, „pentru orice alt motiv”, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă, care ar necesita examinarea în continuare a cazurilor în temeiul acestei dispoziții. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să elimine cererea din lista sa de cazuri.” Prin scrisoarea primită de Registrul Curții la 21 martie 2018, reclamantul a indicat că nu este satisfăcută cu termenii declarației unilaterale, având în vedere gravitatea încălcărilor susținute. În plus, ea susține că întrebările formulate de cererea sunt cele sistematice pe care Curtea trebuie să le abordeze prin pronunțarea unei hotărâri. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit în mai multe cazuri practica sa privind plângerile privind încălcarea dreptului de circulație și principiul nediscriminării (a se vedea, printre altele, Shioshvili și alții c. Rusia , nr. 19356/07, 20 decembrie 2016; Timishev c. Rusia , nr. 55762/00 și 55974/00, CEDH 2005 XII; și Pilav c. Bosnia și Herțegovina , nr. 41939/07, 9 iunie 2016). 12. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c) 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în conformitate cu art. 2 din Protocolul nr. 4 și cu art. 1 din Protocolul nr.12 la Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 26 septembrie 2019.
Application no. 43440/15
Dženifer DŽELADIN
against North Macedonia
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 3
September 2019 as a Committee composed of:
Tim Eicke,
President,
Jovan Ilievski,
Raffaele Sabato,
judges,
and Renata Degener, Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 25 August 2015,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 7 February 2018 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
The applicant, Ms Dženifer Dželadin, is Macedonian/citizen of the Republic of North Macedonia, who was born in 1987 and lives in Skopje. She was represented before the Court by Mr Z Hadji-Zafirov, a lawyer practising in Skopje.
2.
The Government of North Macedonia (“the Government”) were represented by their Agent, Ms D. Djonova.
3.
The applicant complained under Article 2 of Protocol No. 4 and Article 1 of Protocol No.12 to the Convention about an incident in which the border police stopped her from leaving North Macedonia. She argued that the above incident violated her right to freedom of movement and amounted to discrimination on the basis of her Roma origin.
4.
The application had been communicated to the Government
.
5.
Third-party comments were received from the non-governmental organisations Minority Rights Group International and the European Roma Rights Centre, which had been given leave by the President of the Section to intervene in the written procedure (Article 36 § 2 of the Convention).
6.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 7 February 2018 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows:
“... the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, did not fulfil the requirements of the applicant’s rights protected by Article 2
§
2 of Protocol No. 4 and Article 1 of Protocol No.12 to the Convention.
Consequently, the Government is prepared to pay to the applicant Dženifer Dželadin, a sum of 2,250 EUR (two thousand two hundred fifty euros). In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the violation of Article 2
§
2 of Protocol No. 4 and Article 1 of Protocol No.12 to the Convention in relation to her right to freedom of movement and amounted to discrimination on the basis of her Roma origin. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable to the personal account of the applicant within three months from the date of the notification of the Court decision...
... In the light of the above and in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention the Government, having in mind the terms of this declaration, would like to suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that for ‘any other reason’ it is no longer justified to continue the examination of the application. Moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1
in fine,
which would require the further examination of the cases by virtue of that provision. Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases.”
7.
By a letter received by the Court’s Registry on 21 March 2018, the applicant indicated that she was not satisfied with the terms of the unilateral declaration, given the gravity of the violations alleged. Furthermore, she argued that the questions raised by the application were systematic ones that the Court needed to address by delivering a judgment.
8.
The Court reiterates that Article
37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
9.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article
37
§
1
(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
10.
To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v. Turkey
(preliminary objections) [GC], no.
WAZA Sp. z o.o. v. Poland
(dec.), no.
11602/02, 26 June 2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no.
28953/03, 18
September
2007).
11.
The Court has established in a number of cases its practice concerning complaints about the violation of the right of freedom of movement and the principle of non-discrimination (see, among others,
Shioshvili and Others v. Russia
, no. 19356/07, 20 December 2016;
Timishev v.
Russia
, nos. 55762/00 and 55974/00, ECHR 2005
‑
XII; and
Pilav v.
Bosnia and Herzegovina
, no. 41939/07, 9 June 2016).
12.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article
37
§
1
(c)).
13.
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1
in fine
).
14.
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article
37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).
15.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 2 of Protocol No. 4 and Article 1 of Protocol No.12 to the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37
§
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 26 September 2019.
Renata Degener
Tim Eicke
Deputy Registrar
President