AFFAIRE YILDIZ c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

03.09.2019

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 10 - Liberté d'expression-{général} (Article 10-1 - Liberté d'expression)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE YILDIZ c. TURQUIE (CtEDO, 2019)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA YILDIZ c. TURCIA (Cercetarea nr. 66575/12) HOTĂRÂREA STRASBURG 3 septembrie 2019 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Y După ce a fost pronunțată în camera Consiliului la 2 iulie 2019, hotărârea a fost adoptată la această dată, La originea cauzei se află o cerere (n 66575/12) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Gülnaz Y 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (adică Convenția privind drepturile omului) Recurenta a fost reprezentată de S. Dursun, avocată la Istanbul. Guvernul turc a fost reprezentat de agentul său. La 8 decembrie 2017, Tribunalul a declarat inadmisibilă pentru surplus, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții. Recurenta s-a nascut in 1982 si locuieste la Istanbul. La data faptei denuntate, ea era proprietarul si editorul revistei Yeni Evrede Mücadele (O noua etapa de lupta). Prin acte de acuzare din 9 ianuarie 2006, 16 mai 2006, 25 Mai 2006, 15 noiembrie 2006 și 2 martie 2007, procurorii Republicii Istanbul și Fatih au acuzat-o pe reclamanta șefilor de publicare de declarații ale unei organizații ilegale armate, în sensul articolului 6 § 2 și al articolului 4 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului (□ Legea nr. 3713) (Türkiye Komünist Emekçi Partsi / Leninist) □ Partidul Comunist al Muncitorilor din Turcia / Leniniste) și alte părți ale diverșilor autori au fost publicate în diferite numere ale revistei: nr. 65, publicat la 12 aprilie 2006, conținând articole care se referă în principal la necesitatea unei revoluții proletare și a unei organizații de protest în acest scop. Primăvara a fost rebeliunea, iar rebeliunea a fost revoluția (Bahar isyand mair, isyansa devrim) a raportat circumstanțele în care poliția a fost implicată în timpul unei demonstrații la Istanbul și a inclus, printre altele, următoarele pasaje la armele contra fascismului, pe de o parte, se făcea război, pe de altă parte se fabricau cocteiluri Molotov, protestatarii se luptau ca gherilele, am atacat poliția și am extins demonstrația peste tot în Gazi, (...) atmosfera luptei s-a schimbat odată cu apariția unor miliții lenististe armate printre protestatari. Atacul armat al milițiilor leniniste împotriva poliției în trei locuri diferite a sporit hotărârea poporului Gazi și a protestatarilor de a purta război (...) la n 66, publicat la 26 aprilie 2006, conținea un articol intitulat Muncitorii, poporul kurd, lucrătorii, tinerii, pe 1 mai, în piața din 1 mai (șchasiler, Kürt halk., Emekçiler, Gençler, 1 May. Acest articol a lansat un apel la solidaritate și manifestare folosind un jargon ideologic de stânga. Printre altele, conținea următorul pasaj: Mai, în ziua războiului proletariatului împotriva capitalismului, solidarității internaționale și a lamâniei (Iașas ), care a fost legat de necesitatea de a desfășura o luptă antiimperialistă și de mijloacele ideologice pe care le putea implementa pentru a lupta împotriva capitalismului și pentru a ajunge la un sistem comunist. nr 79, publicat la 30 octombrie 2006, conținea un articol intitulat "Proletariatul Kurdistanului trebuie să-și creeze partidul comunist" (Kürdistan proletaryas ), care era legat de gândirea comunistă a kurzilor. La autorul acestui articol arată că Turcia a reușit să ocupe mintea kurzilor cu ideologia capitalistă, și el a apărat necesitatea ca kurzii să se adune în jurul ideologiei comuniste. În plus, articolul intitulat Kürt Halkimle devrimle özgürleșecek ) evoca posibilele urmări ale unei încetări a focului între forțele de ordine și PKK. În cele din urmă, articolul intitulat ) explica motivele care l-au determinat pe autor să creadă că kurzii nu ar trebui să facă alianță cu religioși ultra-radicali. nr 86, publicat la 5 februarie 2007, conținea un articol intitulat "Victoria obținută în conștiința și în inima popoarelor" (Halklar Postul mortii, cu sase ani in urma, au ajuns la sfarsitul probei lor si au prezentat motivele pentru care au actionat. La 5 decembrie 2008, tribunalul se afla in asediu, punand in aplicare art. 6 alin. (2) si 4 si, respectiv, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 3713, a recunoscut reclamanta vinovată de infracțiunile de publicare a declarațiilor emise de TKEP/Leninist pe baza articolelor publicate în n 75 și 86 din revistă și de propagandă în favoarea organizației menționate anterior pe baza articolelor publicate în n 65, 66 și 79 ale revistei. La 28 februarie 2012, Curtea de Casație a respins recursul recurentei și a confirmat hotărârea de primă instanță. La 17 iulie 2012, Curtea a hotărât să ia act de intrarea în vigoare a legii nr. 6352 (punctul 17 de mai jos) a decis, în temeiul articolului 1 din aceasta, să suspende executarea pedepsei aplicate recurentei. Se pedepsește cu o amendă de 5-10 milioane de lire turcești, oricine tipărește sau publică declarații sau tracte de organizații teroriste. (...) Când faptele menționate la paragrafele de mai sus sunt comise prin intermediul revistelor menționate la art. 3 din Legea nr. 5680 privind presa, proprietarul este, de asemenea, condamnat la o amendă egală cu 90% din media cifrei vânzărilor din luna precedentă, în cazul în care frecvența de publicare a revistei este mai mică de o lună, sau a cifrei vânzărilor realizate de ultimul număr al revistei, dacă aceasta este lunară sau apare mai puțin frecvent (...) Cu toate acestea, nu poate fi mai mică de 50 de milioane de lire turce. În urma modificării introduse prin Legea nr. 5532 din 29 iunie 2006, această dispoziție era formulată după cum urmează (...) se pedepsește cu închisoarea de la un an la trei ani pe oricine tipărește sau publică declarații sau tracte [emancipând] organizații teroriste. (...) În cazul în care faptele menționate la alineatele de mai sus sunt săvârșite prin presă și publicare, proprietarii și redactorii șefi ai organelor de presă și de publicare care nu au participat la comisia pentru fapte sunt condamnați și la o pedeapsă de 1 000-10 000 de zile-amendă. 12. printr-o hotărâre a Curții Constituționale din 18 iunie 2009 (dosarul nr. 2006/121 și hotărârea nr. 9.9.90., cuvintele mai sus menționate la paragraful al patrulea din această dispoziție au fost eliminate. 13. La art. 6 din Legea nr. 3713 a suferit o nouă modificare prin Legea nr. 6459 din 11 aprilie 2013. Acest articol se citește acum după cum urmează [...] Se pedepsește între un an și trei ani de închisoare pe oricine tipărește sau publică declarații sau tracte [emanantul] organizațiilor teroriste care legitimează, glorifică sau încurajează metodele de constrângere, de violență sau de amenințare. (...) În cazul în care faptele menționate la alineatele de mai sus sunt comise prin presă și publicare, redactorii șefi ai organismelor de presă și de publicare care nu au participat la comisia pentru fapte sunt condamnați și la o pedeapsă între 1 000 și 5 000 de zile-amendă. 3713 privind combaterea terorismului, care a intrat în vigoare la 12 aprilie 1991, a fost formulat după cum urmează: "Cine acordă asistență organizațiilor menționate mai sus" și face propagandă în favoarea acestora va fi condamnat la o pedeapsă de la un an la cinci ani de închisoare, precum și la o pedeapsă cu închisoarea, de la 50 de milioane la 100 de milioane de lire (...) 15. După ce a fost modificat prin Legea nr. 5532, intrată în vigoare la 18 iulie 2006, art. 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 dispunea de următoarele: oricine face propagandă în favoarea unei organizații teroriste va fi condamnat la o pedeapsă între un an și cinci ani de închisoare (...) 16. De la modificarea efectuată prin Legea nr. 6459, care a intrat în vigoare la 30 aprilie 2013, această dispoziție se citește astfel: Oricine face propagandă în favoarea unei organizații teroriste prin legitimarea metodelor de constrângere, de violență sau de amenințare a acestui tip de organizații, făcând apologie sau invocând utilizarea lor, va fi condamnat la o pedeapsă de un an până la cinci ani de închisoare (...) Legea nr. 6352 Legea nr. 6352, intitulată Legea de modificare a diferitelor legi în scopul optimizării eficienței serviciilor judiciare și al suspendării procedurilor și a pedepselor impuse în cauzele privind infracțiunile comise prin intermediul presei și al mijloacelor de informare în masă art. 1 alineatul (1) litera (c) și alineatul (3) din regulamentul respectiv prevede că o perioadă de trei ani va fi suspendată pentru executarea oricărei pedepse care a devenit definitivă, constând într-o amendă sau într-o închisoare mai mică de cinci ani, în cazul unei infracțiuni comise prin intermediul presei, al mass-mediei sau al altor mijloace de comunicare a gândirii și a opiniei publice, cu condiția ca infracțiunea să fi fost săvârșită înainte de 31 decembrie 2011. În conformitate cu art. 10 din Convenție, în condamnarea sa penală, recurenta consideră că dreptul la libertatea de exprimare este încălcat, în conformitate cu art. 10 din Convenție. Cu privire la admisibilitate 19. Guvernul ridică două excepții. Pe de o parte, el consideră că, din moment ce a beneficiat de o suspendare a executării pedepsei pronunțate împotriva sa, recurenta nu are statutul de victimă. Pe de altă parte, el consideră că persoana reclamantă se opune spiritului convenției și constituie un abuz de drept în sensul art. 17 din aceasta și că, prin urmare, cererea este incompatibilă cu raționala materie 20. Recurenta nu a răspuns argumentelor guvernului 21. În ceea ce privește prima excepție, Curtea consideră că măsura de suspendare a executării pedepsei nu era în măsură să prevină sau să repare consecințele dăunătoare ale procedurii penale direct comise de 56566/00, §§ 32 și 33, 24 ianuarie 2006, și Ergündosan c. Turcia , n 48979/10, § 17, 17 aprilie 2018). Prin urmare, această excepție ar trebui respinsă. 22. În ceea ce privește a doua excepție, Curtea consideră că ridică întrebări care fac obiectul unei examinări pe fond a articolului 10 din convenție și nu al unei examinări a admisibilității acestui motiv. 23. Constatând, pe de altă parte, că nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție și că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv d Recurenta susține că, fără suspendarea executării pedepsei, condamnarea penală pronunțată pe baza articolelor pe care le publicase în revista a cărei proprietară era și editura nu și-a respectat dreptul la libertatea de exprimare. Comisia consideră că această măsură era de natură să o descurajeze să publice texte destinate să informeze publicul cu privire la subiecte de interes general dintr-un punct de vedere diferit. 25. În cazul în care existența unei ingerințe ar fi acceptată de Curte, guvernul susține că această interferență era prevăzută de art. 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 și urmărea scopurile legitime ale protecției securității naționale, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor. Potrivit guvernului, publicațiile incriminate se refereau la declarații ale membrilor unei organizații armate ilegale care doreau să răstoarne ordinea constituțională a țării prin folosirea forței și să o înlocuiască cu un sistem comunist. Guvernul consideră că, din acest motiv, ingerința în litigiu era necesară într-o societate democratică și proporțională cu obiectivele legitime urmărite. 26. Curtea consideră că, având în vedere efectul disuasiv pe care îl avea de natură să provoace, condamnarea penală a recurentei, chiar dacă dispunea de o suspendare a executării pedepsei, s ; a se vedea, de asemenea, a contrario Otegi Mondragon c. Spania , n 2034/07, § 60, CEDH 2011 27. Ea observă apoi că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 din Convenție, și anume protecția securității naționale, apărarea ordinii și prevenirea criminalității (Gözel și Özer c. Turcia, nr. 43453/04 și 31098/05, § 43 45, 6 iulie 2010 și Belek c. Turcia, nr. 36827/06, 36828/06 și 36629/06, § 26, 20 noiembrie 2012). 28. În conformitate cu jurisprudența sa, aceasta trebuie să se determine în principal în lumina motivării reținute de instanțele turce în susținerea condamnării penale a persoanei în cauză (Gözel și Özer, citată anterior, § 51). În speță, Curtea constată că articolele în cauză comunicau ideile și opiniile autorilor lor cu privire la o chestiune care este în mod incontestabil de interes general într-o societate democratică, și anume, în principal, informațiile referitoare la desfășurarea manifestărilor sau adunărilor organizate pentru a asigura apărarea opiniilor cu privire la politicile de stat. 30. În urma unei analize a extraselor în cauză din articolele în litigiu (punctul 6 de mai sus), Comisia constată că pasajele din lanun ale acestor articole se disting de celelalte articole prin conținutul lor. Întradevăr, potrivit Curții, următoarele pasaje, publicate la 12 aprilie 2006 în n 65 din revistă, care raportau circumstanțele unui protest care se afla la Istanbul și chemau publicul să se mobilizeze, erau susceptibile de a fi interpretate ca un apel la violență: Am atacat poliția și am extins demonstrația peste tot în Gazi,... atmosfera luptei s-a schimbat odată cu apariția unor miliții leniniste armate printre protestatari. Atacul militar al milițiilor leniniste împotriva poliției în trei locuri diferite a sporit hotărârea poporului din Gazi și a protestatarilor de a lupta... Prin urmare, Curtea consideră că, în această privință, se pun întrebări dacă, având în vedere termenii utilizați, contextul publicării articolului în cauză și circumstanțele cauzei, aceste pasaje pot fi considerate ca fiind un stimulent pentru violență (Sürek c. Turcia (n [GC], n 24762/94, § 58, 8 iulie 1999) și în cazul în care procedura penală diligentă împotriva recurentei cu privire la acest articol și condamnarea sa la închisoare și la o amendă judiciară cu o suspendare a executării pronunțate la încheierea acestei proceduri (punctele 7 și 9 de mai sus) erau proporționale cu scopurile legitime vizate. Cu toate acestea, având în vedere concluzia la care va ajunge în ceea ce privește restul articolelor în litigiu (punctul 33 de mai jos), Curtea consideră că nu este necesar să se soluționeze aceste chestiuni. 31. În ceea ce privește celelalte articole în litigiu, Curtea constată că, pentru a o condamna pe reclamantă, autoritățile judiciare au luat în considerare exclusiv faptul că revista sa publicase scrierile care loveau din organizaii calificate drept drept terorist turcesc, pe care le considerau, pe această bază, că persoana în cauză a săvârșit în fapt dreptul prevăzut la art. 6 alineatul (2) din Legea nr. 3713 și au considerat, de asemenea, că a făcut propagandă în favoarea lor, în sensul articolului 7 alineatul (2) din aceeași lege, din cauza acestor publicații (punctele 6 și 7 de mai sus). În special, aceasta subliniază că, în ceea ce privește conținutul scrierilor în litigiu și contextul în care acestea au fost incluse, autoritățile interne nu au efectuat nicio analiză adecvată în raport cu criteriile enunțate și puse în aplicare de aceasta în cauzele referitoare la libertatea de exprimare (Gözel și Özer) , citată anterior, § 51.), Comisia constată, de asemenea, că nu a fost invocată de către autoritățile naționale și că aceasta este elementul esențial în ochii săi, că scrierile în litigiu, luate în ansamblu, conțin un apel la utilizarea violenței, la rezistența armată sau la revolte, sau că acestea constituie un discurs de ură (Sürek (n, menționat anterior, § 58, și Belek și Velioul Turcia , 44227/04, § 25, 6 octombrie 2015). 32. Curtea consideră, de asemenea, că, prin inițierea unor proceduri penale împotriva recurentei în calitate de proprietar și editor al unei periodice și prin condamnarea acesteia la o pedeapsă cu închisoarea și la o amendă judiciară pentru încălcarea articolelor 6 alineatul (2) și 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 pe baza acestor publicații, autoritățile judiciare au avut un efect disuasiv asupra voinței de a se adresa unor subiecte de interes public (a se vedea mutatis mutandis Dilipak c. Turcia, n 29680/05, § 70, 15 septembrie 2015). Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că măsurile incriminate nu răspundeau unei nevoi sociale impedimentate, că, în orice caz, acestea nu erau proporționale cu scopurile legitime vizate și că, prin urmare, acestea nu erau necesare într-o societate democratică. 34. Prin urmare, consideră că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție. CU PRIVIRE LA PUNEREA ÎN APLICARE A ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 35. Întrucât reclamantul nu a prezentat nicio cerere în temeiul articolului 41 în termenul stabilit, Curtea consideră că nu este necesar să se acorde o satisfacție echitabilă. PE ACEASTĂ cauză, CURȚA, LA ÂUNANIMITATE, să se declare cererea admisibilă A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenție. Adoptată în limba franceză, apoi comunicat în scris la 3 septembrie 2019, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Hasan Bak