A.M. v. NORWAY

Comunicat la 6 septembrie 2019 SECȚIUNE Cererea nr. 30254/18 A.M. împotriva Norvegiei depusă la 19 iunie 2018 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul și E.B., atât cetățenii norvegieni, au încheiat un acord de suprarogare cu o femeie care locuiește în Statele Unite. Un tribunal de district american a recunoscut reclamantul ca „părinte legal al unui copil născut în temeiul acordului de suprarogare gestațională validat”. Un copil a fost ulterior conceput folosind sperma din E.B. și un ovul dintr-un donator necunoscut. După întoarcerea în Norvegia, E.B. a refuzat reclamantul să vadă copilul. Ea a depus o procedură civilă, cerând să își recunoască statutul de părinte în temeiul legii SUA în Norvegia, să fie autorizată să adopte sau să-i permită E.B. să-i permită să vadă copilul. Instanțele interne au constatat că nu există nicio bază juridică pentru afirmațiile ei. În conformitate cu art. 8 din Convenție, reclamantul se plâng că deciziile interne au încălcat dreptul de a respecta viața ei privată și de familie. În temeiul articolului 14 din Convenție, se plâng că a fost tratată diferit de persoanele care au fost acoperite de Legea interimar privind transferul părintelui pentru copii în Norvegia, născut în străinătate de mame suprarogate ( Midlertidig om overføring av foreldreskap pentru hambar i Norge født av surrogatmor i utlandet mv. ), și că nu există nicio bază obiectivă sau justificabilă pentru diferența de tratament. 1 din Convenție? În cazul în care a fost astfel, această interferență în conformitate cu legea și necesară în conformitate cu art. 8 § 2 (a se vedea Avizul consultativ privind recunoașterea în dreptul intern a unei relații juridice între un copil născut printr-un acord de suprarogare gestațională în străinătate și mama [GC] destinată, cererea nr. P16-2018-001, Curtea Franceză de cassare, 10 aprilie 2019; Paradiso și Campanelli c. Italia [GC], nr. 25358/12, 24 ianuarie 2017; și Mennesson c. Franța , nr. 65192/11, ECHR 2014 (extrageri)? În răspunsul lor, părțile sunt invitate să includă observații cu privire la semnificația criteriului în legislația norvegienă prin care reclamantul ar putea adopta copilul numai în cazul în care E.B. și-a dat consimțământul. Reclamantul a suferit discriminări în contradicție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 8?

Communicated on 6 September 2019

SECOND SECTION

Application no. 30254/18

A.M.

against Norway

lodged on 19 June 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant and E.B., both Norwegian citizens, entered into a surrogacy agreement with a woman living in the United States. A US District Court recognised the applicant as “the legal parent of any child born under the validated gestational surrogacy agreement”. A child was subsequently conceived using sperm from E.B. and an ovum from an unknown donor. After returning to Norway, E.B. denied the applicant to see the child. She lodged a civil suit, asking to have her parental status under US law recognised in Norway; to be allowed to adopt; or for E.B. to be mandated to allow her to see the child. The domestic courts found that there was no legal basis for her claims.

Under Article 8 of the Convention, the applicant complains that the domestic decisions violated her right to respect for her private and family life. Under Article 14 of the Convention, she complains that she has been treated differently than persons who were covered by the Interim Act on the Transfer of Parenthood for Children in Norway Born Abroad by Surrogate Mothers (

Midlertidig lov om overføring av foreldreskap for barn i Norge født av surrogatmor i utlandet mv.

), and that there is no objective or justifiable basis for the difference in treatment.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been an interference with the applicant’s right to respect for her private and/or family life, within the meaning of Article

8 §

1 of the Convention? If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article

8 §

2 (see

Advisory opinion concerning the recognition in domestic law of a legal parent-child relationship between a child born through a gestational surrogacy arrangement abroad and the intended mother

[GC], request no. P16-2018-001, French Court of Cassation, 10 April 2019;

Paradiso and Campanelli v. Italy

[GC], no.

25358/12, 24 January 2017; and

Mennesson v. France

, no. 65192/11, ECHR

2014 (extracts))?

In their response, the parties are invited to include observations on the significance of the criterion in Norwegian law whereby the applicant could only adopt the child if E.B. gave his consent.

2.

Has the applicant suffered discrimination contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 8?