CASE OF GURYANOVA v. UKRAINE

CAUZA CU GURYANOVA v. UKRAINE (Declarația nr. 7738/14) JUDGMENT STRASBOURG 22 mai 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Guryanova v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința ca compusă în: Andreas Zünd , Președintele Kateřina Šimáčková, Mykola Gnatovskyy , judecători și Martina Keller , Secretarul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nr. 7738/14) împotriva Ucrainei depusă în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 24 noiembrie 2013 de către un național ucrainean, dna Alevtina Fedorovna Guryanova („reclamantul”), care s-a născut în 1957, reținut în Kharkiv și reprezentat de dl. Veremiyenko, avocat care practică în Kiev; decizia de a anunța plângerea privind presupusa încălcare a principiului egalității armelor în cadrul procedurii penale împotriva reclamantului guvernului ucrainean („ Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dl Marharyta Sokorenko, și de a declara inadmisibilă restul cererii; observațiile părților; După deliberarea în particular la 30 aprilie 2025, pronunța următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la absența reclamantului de la auzul recursului său asupra punctelor de drept, în încălcarea principiului egalității de arme. Ea s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. La 8 iunie 2012, Curtea din districtul Korostenskyi din regiunea Zhytomyr a condamnat reclamantul în temeiul articolului 190 § 4 (frauda pe scară mare) din Codul Penal și a condamnat-o la șapte ani și jumătate de închisoare cu confiscare a proprietăților. La 27 noiembrie 2012, Curtea regională de apel Zhytomyr a susținut în parte hotărârea instanței de primă instanță și a condamnat reclamantul la cinci ani de închisoare cu confiscare a proprietăților. La 4 ianuarie 2013, în timp ce a fost deținută în închisoarea Zhytomyr nr. 8 („Închisoarea nr. 8”), reclamantul a apelat la punctele de drept. În februarie 2013 a fost transferată din închisoare nr. 8 la închisoarea Kachanivska nr. 54 („Închisoarea nr. 54”). La 11 martie 2013, Curtea Supremă Specializată pentru Chestiuni Civile și Comerciale („HSC”) a trimis o convocare pentru o audiere a cazului reclamantului la închisoarea nr. 8. La 4 aprilie 2013, HSC a organizat audierea în absența reclamantului, dar în prezența unui procuror, care a formulat argumente. A respins recursul reclamantului cu privire la punctele de drept și a susținut decizia Curții de Apel. La 17 aprilie 2013, reclamantul, care a fost deținut în închisoare nr. 54, a primit convocarea la audiere din 4 aprilie 2013. Guvernul a recunoscut că reclamantul a primit convocarea la audiere din 4 aprilie 2013 la 17 aprilie 2013, dar a susținut că Convenția nu impune autorităților naționale să furnizeze un sistem poștal perfect funcțional. Autoritățile nu pot fi responsabile decât pentru o nu trimitere a documentelor relevante. În plus, instanța internă a examinat în mod corespunzător argumentele reclamantei, inclusiv cele pe care le-a invocat în recursul său în privința punctelor de drept. 11. Curtea constată că cererea nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibilă pe niciun alt motiv. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 12. Principiile generale privind principiul egalității de arme au fost rezumate în, printre alte autorități, Zhuk v. Ucraina (nr. 45783/05, §§ 25-26, 21 octombrie 2010) și Korobov v. Ucraina (nr. 39598/03, § 89, 21 iulie 2011). 13. La început, Curtea observă că reclamantul era sub controlul deplin al statului și că era datoria sa de a-i informa în mod corespunzător data și ora audierii de cazare. Cu toate acestea, autoritățile nu a respectat această datorie atunci când au trimis convocarea la închisoarea greșită. La 11 martie 2013, HSC a adresat convocarea la închisoare nr. 8 (a se vedea punctul 6 mai sus) chiar dacă reclamantul a fost deja transferat din închisoarea nr. 8 la închisoarea nr. 54 în februarie 2013 (a se vedea punctul 5 mai sus). În consecință, ea nu a primit convocarea până la 17 aprilie 2013 (a se vedea punctul 8 mai sus) și a fost împiedicată să asista la audiere, prezintă argumentele ei și respingerea argumentelor procurorului. În o serie de cazuri similare împotriva Ucrainei, în care procurorii au participat la audieri și au formulat argumente în timp ce reclamanții nu au constatat încălcări și au concluzionat că echitatea procesuală impune și reclamanților să fi avut ocazia de a formula observații orale în răspuns (a se vedea, de exemplu, Gryb c. Ucraina) [Comitetul], nr. 65078/10, §§ 37-39, 14 decembrie 2017). Curtea nu vede nici un motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în cazul în cauză. Prin urmare, constată că principiul egalității de arme nu a fost respectat. 14. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. Reclamantul a solicitat 500.000 de euro (EUR) în ceea ce privește pecuniarul și 1.000.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Ea nu a furnizat documente în sprijinul cererii sale în ceea ce privește prejudiciu material. 16. Guvernul a contestat aceste afirmații ca exorbitante și nesubstanțiate. 17. Curtea nu dispune de nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, acordă reclamantului 900 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi imputabil pentru ea. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 900 EUR (noi sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, să fie convertit în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 22 mai 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Martina Keller Andreas Zünd Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

CASE OF GURYANOVA v. UKRAINE

(Application no. 7738/14)

JUDGMENT

STRASBOURG

22 May 2025

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Guryanova v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Andreas Zünd

, President

,

Kateřina Šimáčková,

Mykola Gnatovskyy

, judges

,

and Martina Keller,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

7738/14) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 24 November 2013 by a Ukrainian national, Ms Alevtina Fedorovna Guryanova (“the applicant”), who was born in 1957, detained in Kharkiv and represented by Mr

O.

I.

Veremiyenko, a lawyer practising in Kyiv;

the decision to give notice of the complaint concerning the alleged violation of the principle of equality of arms in the criminal proceedings against the applicant to the Ukrainian Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr Marharyta Sokorenko, and to declare inadmissible the remainder of the application;

the parties’ observations;

Having deliberated in private on 30 April 2025,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The application concerns the applicant’s absence from the hearing of her appeal on points of law, in breach of the principle of equality of arms. She complained under Article 6 § 1 of the Convention.

2.

On 8 June 2012 the Korostenskyi City District Court of the Zhytomyr Region convicted the applicant under Article 190 § 4 (large-scale fraud) of the Criminal Code and sentenced her to seven and a half years’ imprisonment with confiscation of property.

3.

On 27 November 2012 the Zhytomyr Regional Court of Appeal upheld the first-instance court’s judgment in part and sentenced the applicant to five

years’ imprisonment with confiscation of property.

4.

On 4 January 2013, while detained in Zhytomyr Prison no. 8 (“Prison no. 8”), the applicant appealed on points of law.

5

.

In February 2013 she was transferred from Prison no. 8 to Kachanivska Prison no. 54 (“Prison no. 54”).

6

.

On 11 March 2013 the Higher Specialised Court for Civil and Commercial Matters (“the HSC”) sent a summons for a hearing of the applicant’s case to Prison no. 8.

7.

On 4 April 2013 the HSC held the hearing in the absence of the applicant but in the presence of a prosecutor, who made submissions. It dismissed the applicant’s appeal on points of law and upheld the Court of Appeal’s decision.

8

.

On 17 April 2013 the applicant, being held in Prison no. 54, received the summons to the hearing of 4 April 2013.

THE COURT’S ASSESSMENT

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

9.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that she had received the summons to the cassation hearing of 4 April 2013, after the hearing having been held, so she could not attend it.

10.

The Government acknowledged that the applicant had received the summons to the hearing of 4 April 2013 on 17 April 2013 but argued that the Convention did not require the domestic authorities to provide a perfectly functioning postal system. The authorities could only be responsible for a failure to send the relevant documents. In addition, the domestic courts had duly examined the applicant’s arguments, including those she had raised in her appeal on points of law.

11.

The Court notes that the application is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

12.

The general principles concerning the principle of equality of arms have been summarised in, among other authorities,

Zhuk v.

Ukraine

(no.

45783/05, §§ 25-26, 21 October 2010), and

Korobov v.

Ukraine

(no.

39598/03, §

89, 21 July 2011).

13.

The Court observes at the outset that the applicant was under the full control of the State and that it was its duty to duly inform her of the date and time of the cassation hearing. However, the authorities failed to comply with this duty when they sent the summons to the wrong prison. On 11

March 2013 the HSC addressed the summons to Prison no. 8 (see paragraph 6 above) even though the applicant had already been transferred from Prison no. 8 to Prison no. 54 in February 2013 (see paragraph 5 above). Consequently, she did not receive the summons until 17 April 2013 (see paragraph 8 above) and was thus prevented from attending the hearing, presenting her arguments and rebutting the prosecutor’s submissions. In a number of similar cases against Ukraine, where the prosecutors attended the hearings and made submissions while the applicants did not, the Court found violations and concluded that procedural fairness required that the applicants should also have been given an opportunity to make oral submissions in reply (see, for instance,

Gryb v.

Ukraine

[Committee], no. 65078/10, §§ 37-39, 14 December 2017). The Court sees no reason to reach a different conclusion in the present case. It therefore finds that the principle of equality of arms was not respected.

14.

Accordingly, there has been a violation of Article

6 § 1 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

15.

The applicant claimed 500,000 euros (EUR) in respect of pecuniary and EUR 1,000,000 in respect of non-pecuniary damage. She did not provide documents in support of her claim in respect of pecuniary damage.

16.

The Government contested those claims as exorbitant and unsubstantiated.

17.

The Court does not discern any causal link between the violation found and the pecuniary damage alleged; it therefore rejects this claim. However, it awards the applicant EUR 900 in respect of non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable to her.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, EUR 900 (nine hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 22 May 2025, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Martina Keller

Andreas Zünd

Deputy Registrar

President