ANDREEVSKI v. NORTH MACEDONIA

Comunicat la 11 septembrie 2019 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 45672/17 Ivana ANDREEVSKI împotriva Macedoniei de Nord depusă la 20 iunie 2017 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul a fost refuzat o indemnitate de maternitate din cauza faptului că angajatorul său a primit plăți de la terți în timpul concediului de maternitate și a fost singura sa angajată la momentul material. Potrivit dreptului intern, acest lucru a împiedicat reclamantul să obțină indemnitatea în cauză. Ea a contestat această decizie, dar o comisie de a doua instanță și două instanțe administrative au respins apelurile ei. Argumentele sale că angajatorul a continuat să opereze prin intermediul unor agenți care nu au fost angajati și că nu a avut nicio influență asupra părților terțe care fac plăți angajatorului său în perioada în cauză nu au fost considerate ca fiind relevante.

Întrebări către părți A existat o ingerință în drepturile reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1? Dacă este cazul, această interferență a fost justificată (a se vedea Béláné Nagy c. Ungaria [GC], nr. 53080/13, § 126. 13 decembrie 2016; Klein c. Austria , nr. 57028/00, § 57, 3 martie 2011 și Kjartan Ásmundsson c. Islanda , nr. 60669/00, § 45, ECHR 2004 IX)?

Communicated on 11 September 2019

FIRST SECTION

Application no. 45672/17 Ivana ANDREEVSKI against North Macedonia lodged on 20 June 2017

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant was denied a maternity allowance on the grounds that her employer had received payments from third parties during her maternity leave and she had been its sole employee at the material time. According to domestic law, this prevented the applicant from obtaining the allowance in question. She challenged that decision, but a second-instance commission and two instances of administrative courts dismissed her appeals. Her arguments that the employer had continued to operate through various agents who were not employed, and that she had had no influence over third parties making payments to her employer during the period in question were not considered as relevant.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Has there been an interference with the applicant’s rights under Article 1 of Protocol No. 1? If so, was that interference justified (see Béláné Nagy v. Hungary [GC], no. 53080/13, § 126, 13 December 2016; Klein v. Austria , no. 57028/00, § 57, 3 March 2011 and Kjartan Ásmundsson v. Iceland , no. 60669/00, § 45, ECHR 2004 ‑ IX)?