Vinokur împotriva Rusiei

Comunicat la 12 septembrie 2019 THIRD SECTION Cererea nr. 31261/19 Konstantin Vladimirovich VINOKUR împotriva Rusiei depusă la 25 mai 2019 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la reclamantul care, la vârsta de 13 ani, a trimis un videoclip rock de trei minute la știrea contului său de rețea socială. Câțiva ani mai târziu, o instanță rusă a pronunțat cântecul rock ca fiind material extremist. În 2018, reclamantul a fost considerat vinovat de răspândirea materialului extremist, în procedura în care procurorul nu a fost prezent și condamnat la o amendă (decizie finală: Curtea Regională Voronezh, 26 noiembrie 2018). În special, au aplicat instanțele ruse standardele în conformitate cu principiile prevăzute la art. 10 din Convenție?

Au luat în considerare contextul în care a fost făcută publicația și identificarea obiectivului legitim al interferenței? Au luat în considerare modul în care reclamantul ar fi trebuit să cunoască că cântecul a fost declarat extremist? Au luat în considerare proporționalitatea sancțiunii și problema dacă o măsură de avertizare sau o altă măsură mai puțin intruzătoare ar fi putut fi suficientă pentru a atinge efectul disuasiv dorit? În ceea ce privește absența procurorului de la procedurile împotriva reclamantului, a fost compatibilă cu principiul imparțialității consemnat în art. 6 din Convenție pe care instanța de judecată a preluat funcțiile de procuror (compare Karelin c. Rusia, nr. 926/08, §§§ 51-84, 20 septembrie 2016)?

Communicated on 12 September 2019

THIRD SECTION

Application no. 31261/19 Konstantin Vladimirovich VINOKUR against Russia lodged on 25 May 2019

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant who, at the age of 13, reposted a three-minute rock music video to the newsfeed of his social networking account. A few years later a Russian court pronounced the rock song to be extremist material. In 2018, the applicant was found guilty of spreading extremist material, in the proceedings in which the prosecutor was not present, and sentenced to a fine (final decision: Voronezh Regional Court, 26 November 2018).

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was there a violation of Article 10 of the Convention? In particular, did the Russian courts apply the standards which were in conformity with the principles embodied in Article 10 of the Convention? Did they take into account the context in which the publication was made and identify the legitimate aim of the interference? Did they consider the way in which the applicant should have become aware that the song had been declared extremist? Did they consider the proportionality of the sanction and the issue whether a warning or another, less intrusive measure could have been sufficient to achieve the desired dissuasive effect? 2. As regards the prosecutor’s absence from the proceedings against the applicant, was it compatible with the principle of impartiality enshrined in Article 6 of the Convention that the trial court took over the functions of the prosecution (compare Karelin v. Russia , no. 926/08, §§ 51-84, 20 September 2016)?